Zilele Clasic e fantastic propun publicului două spectacole la Ateneul Român și patru spectacole găzduite la Teatrul Odeon. Pentru cele două evenimente de la Ateneu mai sunt doar câteva bilete disponibile.

Doamnă Cristina Sârbu, în acest final de săptămână, proiectul „Clasic e fantastic" împlinește 14 ani, pe care îi veți sărbători printr-un festival de două zile. Aș dori să facem o scurtă incursiune în timp și vă rog să ne spuneți cum a luat naștere proiectul și care a fost evoluția sa?

Eram în 2010 și voiam să fac un proiect de educație muzicală pentru copii. Maestrul Mandeal era atunci directorul Filarmonicii și a fost și domnia sa încântat. Dar, ca de obicei, pentru orice proiect plin de bunăvoință și de entuziasm lipsesc banii. A durat mult până când am reușit să ne punem pe picioare, pentru că proiectul „Clasic e fantastic" se susține numai din sponsorizări, dar, uite că an după an am reușit să convingem cu sălile arhipline. Iar acum, după 14 ani, sunt în stare să susțin financiar și un mini-festival „Clasic e fantastic" destul de consistent, cu patru spectacole la Teatrul Odeon și cu două concerte-spectacol la Ateneul Român.

Sunteți autoarea colecției de cărți pentru copii „Copilăria marilor muzicieni", în care le stârniți apetitul celor mici pentru lumea muzicii. Pentru aceste volume ați primit recent și Premiul MUSICRIT pentru Publicistică. V-aș ruga să ne povestiți cum au fost primite cărțile și spectacolele din seria „Copilăria marilor muzicieni" și ce ați ales pentru Zilele Clasic e fantastic?

Atunci când în sala Ateneului Român, în foaier, la concertele „Clasic e fantastic" erau parcate 4, 5, 6 cărucioare, iar glasurile unor creaturi minunate de la câteva luni la 1-2 ani „deranjau" publicul, am hotărât să fac la Teatrul Odeon seria de „Clasic e fantastic. Copilăria marilor muzicieni" - spectacole de teatru cu muzică profund interactive destinate copiilor de la 3-4 ani până la 7-8 ani. Astfel, „Clasic e fantastic. Cum să înțelegem muzica", pe care-l fac în colaborare cu Filarmonica „George Enescu", rămâne pentru vârsta care acum se definește ca fiind 7+. Ne-am propus să prezentăm celor mai mici dintre cei mici, marii compozitori ai tuturor timpurilor. Desigur, am început cu Mozart, Vivaldi, Beethoven, Chopin și am ajuns până la Vieuxtemps, Gershwin, Bartok, Enescu. Sunt 13 titluri care ar trebui să ruleze pe scena Teatrului Odeon.

Cu ocazia acestui festival, am adus pe scenă spectacole pe care nu le-am mai jucat de 7-8-9 ani. Deci, sunt practic premiere pentru publicul care se schimbă de la an la an. Vrem să convingem publicul că nu există doar Vivaldi și Mozart, ci există și Bartok, Gershwin, compozitori fantastici, care se pare că inspiră teamă sau, cel puțin, neîncredere, dar în spectacolele noastre sunt capabili să atragă atenția și să rămână atât în memoria copiilor, cât și a părinților. De aceea, pentru acest festival am ales copilăriile lui Bach, Enescu, Bartok și George Gershwin.

Cărțile au fost, oarecum, rodul pandemiei. Atunci, tineri și neliniștiți, am scos la lumină această colecție de carte, unde nu sunt autoare, ci co-autoare (sunt 13 cărți, ar fi fost un pic cam mult), unde îmbogățim povestea pornind, bineînțeles, de la scenariul pieselor de teatru. Cele câteva pagini ale scenariilor au ajuns acum la 50 de pagini de carte, păstrând rolul jucăuș și personajele principale ca un fir roșu care le leagă pe toate... și, desigur, făcând din fiecare carte o operă de artă datorită ilustrațiilor semnate de Carla Duschka, Annabella Orosz și Ana Maria Lemnaru.

Pentru asta am primit premiul și, așa cum am spus și pe scenă, premiul nu este al meu, ci este al nostru. Colecția este un produs colectiv.

Cum ați descrie spectacolele „Felix, the cat" și „Cum să înțelegem muzica și dansul?” pe care le propuneți publicului sâmbătă și duminică, 27 și 28 ianuarie, la Ateneul Român?

Pe „Felix, the cat" l-am mai avut pe scenă. Este celebrul desen animat din perioada filmului mut de animație, peliculă la care Simona Strungaru a scris muzica ei proprie, inspirată, desigur de imagine și de întâmplări. Strungaru Symphonics sunt instrumentiștii care vor susține pe viu această coloană sonoră, în timp ce sala Ateneului Român se va transforma pentru o oră într-o sală de cinematograf.

Despre „Azi cu Mozart” semnat de Gigi Căciuleanu nu pot să vă spun decât ceea ce mi-a spus maestrul însuși, că este o reinterpretare a unei muzici etern proaspete, etern vii, care suportă fără să-și piardă splendoarea modificările pe care timpurile prezente le cer în cazul unui spectacol de dans.