Angelica Postu a susținut o serie de cursuri de muzicoterapie la Dumbrăvița la finalul anului trecut.

Doamnă Angelica Postu, în perioada 8-10 decembrie ați desfășurat la Dumbrăvița o serie de ateliere de muzicoterapie cu și pentru părinți. În ce au constat activitățile și cum a fost primită inițiativa?

Am desfășurat la Dumbrăvița ateliere de exprimare emoțională prin muzică atât pentru elevii școlii din Dumbrăvița, dar și pentru părinți. Atelierele au avut loc trei zile la rând și fac parte din proiectul „Dumbrăvița muzicală", care este defășurat sub tutela Tribului Artistic din Timișoara. A fost deosebit de frumos pentru că am colaborat cu o profesoară de muzică din Timișoara, dar și cu profesoara de muzică de la școala din Dumbrăvița, care a fost de acord să participe la acest experiment.

Ne-am dorit, în primul rând, să le oferim copiilor de la școala din Dumbrăvița șansa să și cunoască instrumentele muzicale, deoarece deseori ora de muzică este mai mult teoretică sau receptivă. Au avut astfel ocazia să cunoască mai multe instrumente muzicale și să și redea anumite povești muzicale. Am făcut cu ei niște exerciții foarte frumoase de exprimare prin muzică și i-am încurajat să se exprime liber și să facă asocieri între imagine și sunet, dar mai ales i-am încurajat să-și descopere propriile emoții.

În zilele de 9 și 10 decembrie, au continuat atelierele noastre cu focusul de data aceasta către părinți, cărora le-am oferit în primul rând un atelier în care am discutat despre care este impactul pozitiv al muzicii în viața de zi cu zi pentru copii și i-am încurajat să urmeze activități muzicale cu copiii și împreună, chiar să cânte și să danseze cu ei și să-i încurajeze să învețe instrumente muzicale.

Aș putea spune că a fost un atelier foarte benefic și v-aș putea da chiar un exemplu. Una dintre mămici mi-a spus că nu îndrăznea să cânte cu fetița ei de jenă că poate vocea ei nu sună suficient de frumos și mi-a scris ulterior că toate sfaturile pe care le-a primit la atelierul cu părinții le-a aplicat acasă și au avut un impact pozitiv.

În ultima zi a atelierelor de bunăstare prin muzică de la Dumbrăvița, am susținut o prezentare cu tematica „de ce ascultăm muzică și care sunt efectele muzicii asupra noastră atât fizic și emoțional”. Ne punem întrebarea dacă există oare o rețetă potrivită, ce fel de muzică să asculți... sau poate este interesant să aflăm și cum a evoluat tehnologia în depistarea efectelor muzicii asupra creierului și ce metode de aplicare sunt dovedite științific a fi binefăcătoare. Am vorbit și despre un fenomen interesant al faptului că s-a schimbat felul în care ascultăm muzică, că suntem, din păcate, niște victime ale acestui fenomen de shuffle pe care ni-l impun aplicațiile de ascultat muzică și am încurajat oamenii să petreacă mai mult timp calitativ în ascultarea muzicii, așa cum o facem și în sala de concert. Impactul a fost unul pozitiv, oamenii au fost foarte receptivi și au avut și multe întrebări despre ceea ce le-am povestit.

Muzicoterapia este o știință abordată relativ recent la noi în țară. Care este rolul muzicoterapiei în prezent și cum credeți că se va dezvolta în viitorul apropiat în România?

Muzicoterapia se dezvotă foarte promițător. Există Asociația de Muzicoterapie Română pe care am înființat-o în 2017 și de-atunci am făcut foarte mulți pași, mai ales birocratici, pentru că ne dorim foarte mult ca muzicoterapia să fie implementată atât în spațiul academic, dar și în spațiul practic.

Ceea ce este deosebit la muzicoterapie este că ne referim la o relație terapeutică. În contrast cu niște ateliere de muzică pe care le facem cu copiii, relația terapeutică are impact, a schimbat ceva în comportamentul participantului, fie că este copil sau este adult, și poate să schimbe pozitiv foarte multe aspecte de cogniție, de motricitate, de comportament, de depistare a emoțiilor... Este o terapie dovedită științific și care are bazele de psihoterapie. Așadar, este ceva extrem de benefic și o implementare corectă a acesteia în sistemul în care noi ne desfășurăm - acel birocratic, cum spuneam, dar și acela care să ne permită să formăm muzicoterapeuți după standarde europene și la nivel academic - este în desfășurare și ne dorim foarte mult să avem un program de formare la Universitatea de Muzică din București. Eu lucrez foarte mult la asta, investesc foarte multă energie și timp.

Au apărut și mai multe articole, a apărut un interes crescut din partea publicului, din partea celor care și-ar dori să se formeze în această direcție. Eu vin un pic cu această perspectivă vestică de la Berlin, orașul în care îmi desfășor activitatea, cu speranța că împrumutăm ceea ce este mai bun, și anume aspectul acesta organizatoric și terapia la nivelul cel mai înalt pentru cei care au nevoie de ea - de la copii cu probleme de dezvoltare, copii cu autism, până la vârstnici cu demență și tulburare de Alzheimer. Muzica face foarte bine și trebuie să ne folosim de ea la cel mai înalt nivel.

Credit foto: Roxana Enache