Pianista Raluca Știrbăț va evolua în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu" ediția 26, împreună cu violonistul David Grimal. Artista ne oferă detalii despre această colaborare, despre concert și nu numai, într-un dialog purtat cu Sarah Natsis:

Doamnă Raluca Știrbăț, nu cu mult timp în urmă președintele României a semnat un decret pentru decorarea dumneavoastră cu Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Cavaler la Categoria B - Muzică. Vorbiți-ne despre această experiență trăită în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu" și despre semnificația pe care o are pentru dumneavoastră.

Sigur că a fost o mare bucurie, o veste pe care am primit-o cu multă emoție. Este o distincție care mă onorează teribil și nu doar distincția în sine, dar și contextul în care mi-a fost acordată - alături de doi uriași ai baghetei, două legende, maeștrii Zubin Mehta și Lawrence Foster. Nu pot să spun decât, folosind o expresie standard, că această distincție mă onorează și mă obligă foarte mult. Pe viitor, o să încerc să fac și mai multe și mai bune lucruri pentru George Enescu, în special și pentru muzica românească, în general.

Putem spune că deja multe dintre proiectele dumneavoastră gravitează în jurul numelui "George Enescu". Ați înființat Societatea Internațională "George Enescu" la Viena cu scopul de a promova opera sa, ați lansat albumul ce conține integrala lucrărilor de George Enescu pentru pian solo și acestea sunt numai câteva exemple. Așadar, ați făcut din promovarea muzicii enesciene o misiune. Ce v-a motivat în tot acest parcurs?

M-a motivat, pur și simplu, valoarea excepțională a aceste muzici, pe de-o parte, și pe de altă parte, faptul că ea, la nivel global, încă nu este cunoscută și recunoscută la adevărata ei valoare... Deși, am mai spus-o și o repet, în ultimii 10-15 ani, a crescut extraordinar numărul muzicienilor tineri sau celor din generația 40-50 de ani, atât instrumentiști, cât și dirijori de mare valoare din străinătate, care nu doar că l-au descoperit pe Enescu, dar care îl cântă foarte intens și îl imprimă pe foarte multe discuri. Este un lucru extraordinar pentru că încet, încet, Enescu începe să-și facă loc într-un repertoriu permanent al sălilor de concert.

Ne puteți spune dacă ați avut susținere în acest proces?

În ceea ce privește Societatea Internațională "George Enescu" pe care am înființat-o la Viena, pot să spun cu bucurie că am avut susținere permanentă; și aș numi aici în special două instituții - Institutul Cultural Român și Societatea Austro-Română din Viena. Sunt persoane și instituții cu care am colaborat extraordinar de bine. Am realizat concerte foarte frumoase pe scene importante, printre care aș numi doar Konzerthaus - un loc unde am cântat Enescu, am cântat Jora, Silvestri chiar - Sonata pentru violoncel și pian descoperită de mine prin 2016-2017 la Viena, un manuscris care se credea pierdut. Și, da, în felul acesta muzica românească - nu doar a lui Enescu - e întotdeauna primită cu foarte mult entuziasm. Aste trebuie s-o spun și nu pot decât să încurajez artiștii români să insereze în programele lor de concert cât mai multă muzică românească, pentru că vor avea mult succes.

Să revenim acum la recitalul pe care-l veți susține la Muzeul Național de Artă din București. Ați mai urcat pe aceeași scenă împreună cu violonistul David Grimal în trecut? Cum ni-l puteți descrie ca muzician, din punctul dumneavoastră de vedere?

Concertul din 24 septembrie, din cadrul festivalului, va fi prima mea colaborare cu David Grimal. Noi până acum ne cunoșteam de la distanță, ca muzicieni în general și ca pasionați de Enescu, în special, pentru că apropo de ceea ce spuneam mai devreme, David Grimal face parte și reprezintă cu cinste această generație de muzicieni din străinătate care l-a descoperit pe Enescu. David Grimal este un muzician complex. Este nu doar un violonist excepțional, este un muzician de cameră, este dirijor - cunoaștem cu toții acest proiect fantastic al orchestrei "Les Dissonances" pe care a creat-o - și este un mare pasionat de George Enescu, iar asta ne-a apropiat. Abia aștept colaborarea cu domnia sa, abia aștept să-l cunosc atât muzical, cât și uman.

Pe lângă cele două lucrări semnate de George Enescu, programul cuprinde și lucrări de Eugène Ysaÿe și César Franck. Ce ne puteți spune despre această alăturare și a cui a fost inițiativa alcătuirii programului?

Programul s-a născut foarte rapid - cred că într-un schimb de mail-uri care n-a durat mai mult de câteva minute. Amândoi ne-am dorit să includem în program Sonata a III-a de Enescu "În caracter popular românesc", care este, după cum bine știm, capodopera absolută. Și-atunci când găsești un partener care o are în repertoriu, care o iubește și care poate să o cânte la un anumit nivel, sigur că-ți dorești enorm să faci această piesă. Iar celelalte piese s-au alăturat cumva, mai mult sau mai puțin firesc, creându-se superb lanț al slăbiciunilor, dacă pot spune așa. Eu voi începe cu acea Nocturnă de Enescu - nu doar dedicată Marucăi Cantacuzino, dar ea a fost scrisă în câteva zile după prima lor întâlnire din 1907. Este o piesă cu totul excepțională. Ea are niște dimensiuni monumentale - durează aproape 20 de minute - și este o piesă emblematică pentru tot ceea ce va urma după aceea în creația lui Enescu. Nu avem acum timp să intrăm în detalii, dar aș spune doar un singur lucru, că, în urma cercetărilor mele, am mai descoperit un sunet în singura ediție (din păcate, unica existentă până în acest moment) a acestei nocturne, un sunet fals, și nu vorbesc de un sunet rătăcit undeva prin piesă, ci este vorba de un sunet esențial, care schimbă întrucâtva concepția piesei și îi las pe ascultătorii și pe publicul nostru să-l descopere. Sper ca tinerii pianiști să se apropie cât mai mult de această piesă. Apoi, Sonata de Franck - din nou, unul dintre piscurile repertoriului de muzică de cameră atât pentru vioară, cât și pentru pian - o capodoperă pe care ne-am dorit amândoi să o interpretăm. David Grimal și-a dorit să cânte Sonata a III-a de Ysaÿe, dedicată lui George Enescu... Deci, lucrurile s-au legat foarte firesc.

În încheiere, aș vrea să ne povestiți puțin și despre proiectele pe care le-ați derulat în România în această vară, legate tot de amintirea lui George Enescu.

Mulțumesc pentru întrebare! Am continuat seria concertelor pe Siret. Este un proiect foarte frumos, foarte consistent și ambițios, inițiat de Fundația "Pro Patrimonio", care deține și proprietatea și se ocupă de casa lui George Enescu de la Mihăileni. Din păcate, anul acesta ne confruntăm cu un atac biologic la structura de lemn a Casei Enescu; este o ciupercă „Merulius lacrymans" (n.r. numită în popor burete de casă), ce face din ce în ce mai multe ravagii în România și în Europa, în general, când e vorba de case vechi. De asta am fost nevoiți - dar tot răul, cu binele lui - cursurile de măiestrie pe care le-am susținut cu tineri excepțional de talentați din licee din Moldova și București, le-am susținut la Conacul Radu Miclescu de la Călinești. Au mai avut loc concerte și la Conacul Moruzi și Vârfu Câmpului și la Liteni, în Suceava. Au fost concerte foarte diverse și foarte bine primite de public. Sperăm ca până la anul să scăpăm de acest necaz de la Casa Enescu din Mihăileni și să continuăm activitățile de acolo.

Credit foto: Cringuta Pinzaru