Violonistul și dirijorul italian Fabio Biondi înființa în anul 1989 ansamblul "Europa galante" pornind de atunci într-o aventură fără egal pe coordonatele barocului. O focalizare specială este acordată de artist muzicii lui Antonio Vivaldi - concertele și operele creatorului venețian sunt redefinite cu o energie și o plasticitate fără egal, privind desigur și către alți maeștri ai barocului italian, de asemenea către Handel și Bach. Interesant este faptul că prin prisma experienței sale, Fabio Biondi aduce o nouă perspectivă și dincolo de aceste granițe baroce, către clasicism și romantismul timpuriu, fapt demonstrat și în concertul din seara zilei de 10 septembrie.

Suntem bucuroși să descoperim numele dumneavoastră și al ansamblului Europa Galante, din nou, în Festivalul Internațional "George Enescu". Cu ce gânduri v-ați reîntors la București?

Este o mare onoare pentru că Festivalul Enescu este probabil unul dintre cele mai bune festivaluri din lume. Suntem foarte fericiți pentru că suntem din nou aici. Cred că este a patra oară. Este ceva cu totul special și suntem mândri pentru că vom interpreta cele patru Anotimpuri de Vivaldi. Este minunat, vorbesc și cu muzicienii, amintirile pe care le avem sunt incredibile legate de căldura publicului. Cu adevărat o plăcere.

Un vivaldian convins, acum se pare că sunteți fascinat de Mozart. În curând veți dirija cinci spectacole cu opera "Idomeneo" la Opera Regală a Valoniei din Liège, iar în această seară la Ateneul Român, un Divertimento pentru orchestră de coarde. Mozart la 16 ani. Cum sună dintr-o perspectivă barocă?

I-am ales pe Mozart și Haydn tineri pentru că are sens în povestea limbajului secolului al XVIII-lea. Pentru că Vivaldi a fost unul dintre ultimii compozitori baroci - baroc în sensul vechiului stil. Vivaldi a dispărut odată cu apariția noului stil galant și aceste Divertismente de Mozart și Haydn arată tocmai această schimbare a limbajului, între 1740 - 1760, această incredibilă revoluție. Este foarte interensant să descoperim și faptul că avem un Mozart tânăr și un Haydn tânăr. Câteodată când vorbim despre Mozart ne referim la ultimele sale lucrări de mare anvergură - Simfoniile, Don Giovanni. La fel în cazul lui Haydn - vorbim despre Creațiunea, acest monumental opus pe care l-a compus la sfârșitul vieții. Dar a fost tânăr, exact atunci când barocul se încheia și a dezvoltat acest limbaj. Deci cred că este interesant în acest program să avem aceste secvențe. De asemenea, avem în muzica lui Haydn și Mozart mici reminiscențe baroce, venind din trecut.

Anotimpurile de Vivaldi, le-ați interpretat de atâtea ori, le-ați înregistrat cu un asemenea mare succes. Viziunea dumneavoastră s-a schimbat de-a lungul timpului? Ce este diferit acum? Sau acestea sunt ca un fundament al profilului dumneavoastră?

Sunt diferențele pe care le ai în viață, te schimbi, ai noi informații, descoperi ceva nou. Cele patru Anotimpuri sunt de asemenea o oglindă a vieții noastre, diferite față de început, modificate, descoperind mereu câte ceva. Foarte important este că niciodată nu obosim interpretând aceste concerte, niciodată nu intervine rutina, este o muzică fantastică, atât de specială, ne-am folosit de cele patru Anotimpuri pentru a reconsidera nenumărate lucruri, așa cum am spus mai înainte, sunt o oglindă a aventurii noastre îndelungate.

Într-un interviu mai vechi ați declarat că "Anotimpurile" de Vivaldi nu evocă ordinea naturii, în ciuda sonetelor publicate la începutul fiecărui concert. Ce ar fi în plus?

Cred că succesul celor patru "Anotimpuri" în secolul al XVIII-lea a fost dat de ideea programatică de a reda (foarte importantă pentru publicul de atunci) sunetul păsărilor, al naturii. Dar sunt convins că Vivaldi s-a folosit de aceste trăsături pentru a exprima ceva mult mai profund, mai important. Deci nu cred că sunt cele patru anotimpuri ale naturii, sunt cele patru anotimpuri ale vieții. Regăsești atâtea sentimente diferite în această muzică și desigur există iubire, prietenie, disperare, atâtea și atâtea lucruri . Deci natura este doar o prezentare mai ușoară pentru ceva care este mult mai consistent.

Revenind la Mozart, Haydn, Mendelssohn - cum ați descrie această evadare din granițele barocului?

Am încercat să evadez de la începutul carierei. Sunt profund romantic în sufletul meu. Cred că limbajul secolului al XVIII-lea are mai mult sens, decât cel pre-romantic sau romantic. Cred că este imposibil să-l înțelegi pe Schumann, dacă nu-l înțelegi pe Mozart. Pe de altă parte, relația dintre primii compozitori romantici și muzica clasicilor este foarte puternică și pot spune că acum sunt foarte fericit să-mi folosesc poziția pe care o am, pentru a aborda muzica romantică. Avem foarte multe lucruri de descoperit în această muzică, este plină de mici detalii, și cred că ceea ce facem cu muzica barocă, sau cu muzica clasică are sens de asemenea pentru o piesă romantică. Atunci când interpretezi o operă de Verdi spre exemplu, te uiți în partitură și descoperi cât de puține detalii, în relație cu dramaturgia sau cu textul a notat Verdi, deci ideea de a prezenta publicului o nouă cale de a înțelege muzica este foarte importantă…

Cum a evoluat de-a lungul anilor ansamblul "Europa Galante"?

Suntem un mic "miracolo" pentru că atmosfera este grozavă, suntem o mare familie și împărtășim același entuziasm. Mă simt foarte norocos din acest motiv, suntem încă tineri, poate un cuvânt bun ar fi să fim modești, învățăm mereu nenumărate lucruri, suntem curioși, deschiși, atmosfera este absolut minunată. Suntem ca la început. Zâmbim mult, suntem foarte fericiți când suntem împreună. Este cel mai important proiect în viața mea, și sunt foarte mândru de acest lucru.

Are muzica lui Mozart, Haydn, Vivaldi puterea de a schimba lumea?

Absolut. Este evident. Trăim într-un timp foarte obscur din multe motive și cred, ceea ce este real, muzica încă și-a păstrat puritatea și avem nevoie de această puritate, ceva asemenea unui copil mic. Nu este contaminat. Când ne trezim dimineața și ne luăm instrumentul și începem să cântăm, fiecare notă este pură și specială. Această relație ne oferă un enorm entuziasm pentru a trăi prin muzică. Și observi că publicul zâmbește, este fericit și binențeles uită tragediile care ne înconjoară în viața de zi cu zi. Deci, în mod absolut, da.

Cu alte cuvinte muzicienii fac parte dintr-o categorie privilegiată.

Da, cu siguranță. Uneori este greu, pentru că fizic trebuie să fii foarte puternic - între a călători, program, stres, dar este o viață minunată.

(Interviul integral se va difuza odată cu retransmisia concertului)