Opera Maghiară din Cluj-Napoca este instituţia invitată să prezinte duminică, 18 iunie 2023, un spectacol în cadrul evenimentului „Bucharest Opera Festival”.

Mai multe detalii aflăm de la Szép Gyula - director general al Operei Maghiare:

În data de 18 iunie, Opera Maghiară revine în Capitală pentru a participa la Bucharest Opera Festival. Cum este pentru dumneavoastră acest festival la care ați decis să participați din nou?

În primul rând ne face o mare cinste că suntem invitați și nici nu s-a pus problema - nici anul trecut, nici în acest an -, dacă vrem să participăm sau nu, fiindcă de foarte mult timp doream să mergem la București cu spectacolele noastre și din diferite motive nu am prea reușit. Pentru noi este o ocazie deosebită ca să se vadă și în alte părți ale țării, nu numai în Transilvania, ce facem, cum suntem, ce știm, să arătăm în domeniul teatrului liric. Anul trecut v-am spus că în 1860 a fost Opera pentru prima dată și aproape pentru ultima dată în București (dacă nu luăm în considerare deplasarea din anul trecut la festival). Avem și o tradiție și o mare dorință să fim la București, fiindcă este un centru cultural deosebit. Cele două festivaluri, Festivalul Enescu și Festivalul de Operă sunt totuși foarte bine văzute și de public și de specialiști.

Ca şi anul trecut, Opera Maghiară va prezenta un spectacol-coupé, de această dată incluzând două titluri din creaţia lui Béla Bartók: opera „Castelul Prințului Barbă-Albastră” şi baletul „Mandarinul miraculos”. Vă rog să ne povestiţi despre această producţie a instituţiei pe care o conduceţi.

M-am gândit foarte mult timp cu ce piesă să mergem. Noi avem în repertoriu aproximativ 60 de titluri de operă, operetă, balet sau musical, însă cred că este bine că am ales pe Bartok Bela, fiindcă este un compozitor maghiar, însă este cunoscut foarte bine și de societatea română și de cultura românească și mai ales această lucrare, Castelul lui Barbă Albastră. Muzica provine din folclorul transilvănean, care include și folclorul maghiar și cel românesc. De aceea am ales să mergem cu aceste două lucrări care au fost prezentate - de exemplu Barbă Albastră, prima dată la Budapesta, în 1918, la ambiția grofului Banffy din Cluj (care știm că s-a născut în Cluj, era proprietarul castelului din Bonțida). El era atunci intendatul Operei din Budapesta și ceilalți muzicieni din epoca respectivă considerau neascultabilă muzica lui Bartok. Banffy a avut curajul să monteze, chiar el a proiectat și decorurile și costumele pentru premieră. Atunci erau foarte moderne lucrările lui Bartok. Opera Maghiară din anii '50 o are în repertoriu, bineînțeles în foarte multe montări. Este o lucrare dificilă, aș putea să spun că nici nu e foarte populară la public, fiindcă nu este o lucrare ușoară. Dar, este o muzică atât de profundă... și acel libret prin care se încearcă să ne sugereze relația dificilă dintre bărbat și femeie și cum descrie Bartok muzical acele taine ale sufletului lui Barbă Albastră, cum încearcă femeia să intre în sufletul acelui om foarte ciudat, care cumva, sugerează realitatea intelectualilor de la începutul secolului '20, când se simțeau foarte înstrăinați (aproape toți intelectualii din acea zonă). Și acest Barbă Albastră pare un bărbat care nu-și găsește locul, numai singurătatea. Încearcă Judith ultima dragoste, soţie, să intre în tainele acestui bărbat, dar sfârşeşte din păcate, ca și celelalte soții, în una din camerele lui Barbă Albastră.

Aş vrea să ne împărtăşiţi şi despre surpriza pe care aţi oferit-o recent clujenilor. Data de 25 mai este consacrată ca aniversare a Operei Române din municipiu, iar melomanii erau obişnuiţi să urmărească o reprezentaţie a spectacolului „Aida” de Giuseppe Verdi - titlul care a inaugurat instituţia. Anul acesta, la acea dată, Opera Maghiară a venit în întâmpinarea publicului cu o premieră a operei „Aida”, momentan fiind unicul teatru liric clujean care prezintă acest spectacol. Surpriza este cu atât mai mare cu cât ştiu că nu beneficiaţi de colective artistice ample. Aşadar, aţi gândit un proiect ambiţios, adus pe scenă la o dată cu semnificaţie. Cum a fost?

În România, toate operele lui Verdi au fost prezentate până acum de ansamblul de operă maghiar; începând din 1854, parcă, cu Attila și continuând cu toate celelalte. Însă Aida, din 1907 colectivul maghiar nu a mai prezentat-o. Şi asta din cauză, cum ați spus și dumneavoastră, că deși e un colectiv rotund, avem toate compartimentele, dar pentru Aida nu suntem suficienți și ca să realizăm și muzical și vizual Aida, așa cum se cade, suntem puțini. Însă am luat această decizie, căci totuși, nu poate să lipsească chiar Aida, despre care se spune că este "opera operelor" în lume, să nu facem o încercare; și am făcut un efort deosebit și muzical, dar și financiar. Am invitat mulți colegi de la Opera Națională Română, chiar și solistele de la Opera Maghiară, care n-au primit rol în distribuția de Aida, au ajutat în cor și au devenit cu toții coriști și am reușit cu peste 20 de persoane să amplificăm vizual și sonor spectacolul. Am invitat ca specialist un mare regizor de filme din Ungaria, pe Gothar Peter, care a regizat cel puțin 80 de filme de lung metraj la viața lui și aproape la toate și vizual, tot el a gândit cadrul scenic. Ne-a făcut, cred, o scenă și tradițională, dar și modernă în același timp. Muzical am reușit să rezolvăm la un nivel, zic eu, foarte înalt sub conducerea maestrului Horvath Jozsef. Şi într-adevăr așa simt și după reacția publicului, că am arătat ca și o "operă mare", chiar dacă nu suntem o operă mare, dar impresia noastră și a publicului că într-adevăr, toată lumea care s-a dus acasă a mers cu impresia că a mers la o operă "adevărată".

Pentru perioada următoare, ce urmează în agenda Operei Maghiare? În curând va fi închiderea stagiunii și de la toamnă o nouă stagiune, care se va deschide când și cu ce?

Este destul de complicată stagiunea următoare. Stagiunea aceasta o încheiem cu un concert rock simfonic, care place publicului. De data aceasta prelucrăm piese de rock maghiar din anii '60-'70 și cu care dorim ca să facem mai multe deplasări în viitorul apropiat și îndepărtat, deoarece este posibil ca în stagiunea următoare, clădirea noastră să intre într-o reparație destul de mare, iar doi-trei ani să nu putem folosi scena. De aceea și până acum am încercat să realizăm câteva spectacole cu care ne putem deplasa mai ușor sau spectacole în care nu este obligatorie fosa de orchestră, ci și orchestra e pe scenă. Avem Paiațele, Cavalleria, Bărbierul din Sevilla, chiar Pelleas și Melisande. Orchestra e pe scenă și cu aceste spectacole este o deplasare mai ușoară.

Începem stagiunea iarăși cu o deplasare la București, o premieră pe care am realizat-o în martie. Mergem la Festivalul George Enescu cu un Debussy - Pelleas și Mesalinde, sub bagheta marelui dirijor Foster. După ce revenim din București pregătim o mini-stagiune în secuime - Miercurea Ciuc, unde mergem cu cinci spectacole: un spectacol educativ - Flautul fermecat, prescurtat pentru un spectacol de o oră pentru copii, mergem cu acest rock simfonic maghiar, mergem cu un singspiel maghiar - Janos Viteazul pe textele marelui poet maghiar Petofi Sandor (în acest an sărbătorim 200 de ani de la nașterea lui) și după aceea - opereta Gül Baba (de Jenő Huszka) și o operă mare de Erkel Ferenc - Hunyadi László, dar pentru aceasta este necesară o pregătire de mai mult de două săptămâni.

Premiera cea mai importantă din toamnă va fi My fair lady. Cu operetele am rămas puțin în urmă în ultima perioadă, tot opere grele, mari, am prezentat. Şi surpriza, care n-o să fie o surpriză, dar totuși aşa ştiu eu că va fi - o premieră națională (nu am încă toate datele necesare să mă pot pronunţa), La Gioconda de Ponchielli, în martie anul viitor. Sper că până atunci nu ne vor da constructorii afară din clădire. Până aici putem să planificăm noi, în perioada aceasta din septembrie, până în aprilie-mai, anul viitor. Avem un repertoriu foarte mare, de obicei într-o stagiune prezentăm cam 30 de titluri, între care sunt şi opere mari. În octombrie iarăși prezentăm Aida de două ori și opere de Verdi, Puccini, Mozart și multe operete. De Revelion întotdeauna prezentăm un spectacol de varietăți pe care iarăși putem să-l prezentăm de cinci-șase ori în ianuarie-februarie.

Ambiția noastră este ca stagiunea viitoare să jucăm cât mai multe titluri. Dacă vom fi dați afară din clădire doi ani, atunci publicul nostru nu o să ne vadă, mai mult o să fim în alte localități decât la Cluj.