În această săptămână, Cristian Măcelaru și Orchestra Radiodifuziunii din Köln vor interpreta în primă audiție mondială o lucrare comandată compozitorului Dan Dediu de către ansamblul amintit. Mai multe detalii despre această colaborare și despre compoziția intitulată Formido, ne-a oferit Dan Dediu în interviul următor.

Lucrarea Formido, pe care o semnați, ce a fost comandată de Orchestra Radiodifuziunii din Köln, va fi prezentată în primă audiție mondială de către ansamblu, în 18 februarie sub bagheta lui Cristian Măcelaru. Cum s-a ajuns la această colaborare?

Există un proiect început în 2021 al radiodifuziunii vest germane din Köln, intitulat Miniaturi ale timpului, Miniaturen der Zeit. Proiectul constă în comenzi date de Radiodifuziunea din Köln, 12 comenzi, unor compozitori din întreaga lume: doi amercani, o japoneză, europeni, australieni ș.a.m.d. Sigur că piesele mele au mai fost dirijate de Cristian Măcelaru și astfel, prin recomandarea sa am ajuns să primesc această comandă. De fapt, m-au întrebat dacă aș dori să scriu o piesă de cinci minute, pentru că acesta este formatul, care să se cânte la începutul unui concert al orchestrei și bineînțeles că am acceptat. De altfel, chiar a fost o provocare să scriu o lucrare simfonică care să dureze cinci minute, știut fiind faptul că în general, muzica simfonică durează peste cinci minute. Cam asta este povestea acestei lucrări, Formido, care înseamnă spaimă în limba latină. De fapt, cam aceasta a fost și ideea de la care am pornit. Fiecare miniatură trebuie să se refere la o caracteristică, la o trăsătură a timpurilor pe care le trăim. Așa că am imaginat o muzică care ilustrează sentimentul de angoasă pe care îl trăim cu toții, mai ales atunci când suntem amenințați de ceva pe care nu-l înțelegem, cum ar fi acest virus. Cam asta a fost. Lucrarea, chiar dacă este o expresie a spaimei, mi-a făcut plăcere s-o scriu, pentru că am pus la treabă toată orchestra, într-un iureș instrumental în care virtuozitatea primează. Sigur că orchestra este o orchestră foarte bună și vor studia pasajele mai grele, dar cred că o să merite.

Așa cum ați amintit și dumneavoastră, Cristian Măcelaru a mai condus în trecut premiere ale compozițiilor dumneavoastră, lucrările Levante și Grana, de pildă, prezentate sub bagheta sa la Festivalul de la Cabrillo, în primă audiție americană. În mod cert există motive pentru care i-ați încredințat de-a lungul timpului această responsabilitate, pe care aș vrea să vă rog să ni le dezvăluiți în câteva cuvinte.

Cristian Măcelaru este un muzician extraordinar. Eu l-am descoperit acum câțiva ani, când am avut o discuție împreună despre muzică și de fapt, cam tot timpul, Cristian îmi vorbește numai despre muzică și trăiește în muzică. Lucrul acesta se vede în ceea ce face, respiră muzică și este un om deosebit, nu mai vorbesc de profesionalismul său extraordinar. Cum vede o partitură, o scanează dând paginile și imediat înțelege forma, înțelege unde trebuie să pună accentul, care este trăsătura principală a partiturii pe care o are în mână. Deci este un radiograf, aș spune, uman al partiturilor pe care le învață și le stăpânește și după aceea le interpretează. Pe lângă aceasta este și un om deosebit, de o mare modestie și mă bucură faptul că îi place muzica mea și o promovează.