Proaspăt încheiată, ediția a XXIV-a a Festivalului Enescu s-a derulat pe parcursul a trei săptămâni de muzică, de la clasică, la muzica secolului XXI, cu artiști importanți, orchestre de talie mondială. Din punctul dumneavoastră de vedere, care au fost cele mai importante reușite ale acestei ediții?

Cred că au fost cele trei opere mari pe care le-am prezentat la Sala Palatului, Die Frau ohne Schatten, Moses și Aron și Peter Grimes. Au fost și operele pe care le-am prezentat la Ateneu, muzica secolului XXI, care din discuțiile pe care le-am avut cu compozitorii, cu interpreții și cu specialiștii a fost o reușită și trebuie s-o continuăm.

Aveți și regrete?

Eivident, regrete au fost că n-a venit Mariss Janson, că n-a venit Temirkanov, dar au fost înlocuiți de personalități pe măsură, poate ar fi trebuit să facem mai mult pentru muzica contemporană. Ne gândim să facem în ediția următoare acest lucru.

Au existat concerte în pericolul de a nu avea loc, avioane care au întârziat, instrumente care nu au ajuns la timp?

Au fost, dar după cum ați văzut, tot ce am planificat a avut loc, toate instrumentele au venit, toți artiștii importanți au venit, deci din punctul nostru de vedere considerăm că ne-am îndeplinit misiunea și publicul a văzut ceea ce trebuie să vadă. Ceea ce este după cortină, rămâne întotdeauna după cortină și sunt problemele noastre, care, v-am spus, încercăm să le rezolvăm cât mai bine și să nu mai întâmpinăm greutăți în edițiile următoare.

Ediția din 2019 s-a desfășurat sub deviza Lumea în armonie. Veți continua pe aceeași direcție și în 2021?

O să discutăm. Încă n-am tras linie, încă n-am tras concluzii după ce s-a desfășurat în 2019, vom avea o discuție și cu PR-ul nostru, vom avea o discuție și cu directorul artistic, cu maestrul Vladimir Jurowski, cu președintele de onoare. Totul depinde de o analiză la rece, ca să spun. Deocamdată încă mai suntem înfierbântați. Dacă considerăm că este bună această deviză și vom putea s-o continuăm în aceleași tonuri pozitive, o vom păstra și în 2021. Deși atunci este a 25-a ediție și poate găsim ceva care să fie reprezentantiv pentru această manifestare în 2021.

Care vor fi marile nume din 2021?

Filarmonica din Viena, orchestrele londoneze aproape toate, Filarmonica din München, Santa Cecilia, Concertgebow, Saint Martin in the Fields. Deci v-am spus câteva din orchestre, pentru că acestea sunt importante. Vor fi și mulți soliști foarte cunoscuți. Nu vrem să spunem prea multe în acest moment, pentru că vrem să fie o surpriză plăcută pentru cei care așteaptă programul. Anul viitor, probabil îl vom face cunoscut cam prin luna aprilie-mai. 

Coordonați de 30 de ani organizarea festivalului George Enescu, dar v-ați anunțat retragerea după ediția XXV-a. Ce v-ați propus când ați preluat conducerea festivalului în 1990 și cum vedeți acum lucrurile, la final de manageriat?

Atunci am propus să refacem o tradiție a festivalului, tradiție care a început cu Yehudi Menuhin, Oistrah, Barbiroli, Karajan ș.a.m.d. și cred că acum am ajuns să prezentăm publicului ceea ce aștepta de la început de la noi și să facem o continuare, chiar dacă a fost această pauză de câțiva ani, între ce a fost festivalul înainte de '89 și în ce a fost festivalul de după '98. Cred că în acest moment este important că George Enescu este din ce în ce mai cântat și este din ce în ce mai mult prezent în stagiunile de concerte. Cred că am făcut cu acest festival și o educație a publicului, prezentând lucrări care nu au fost prezentate niciodată în România, compozitori care nu au fost niciodată în România, artiști de top. Vreau să vă amintesc că în 2015 am avut șapte din cele zece orchestre ale lumii. În 2017 am prezentat 12 dintre cei 15 violoniști cei mai buni ai lumii. Anul acesta am avut la fel, nume importante, cum a fost Joyce Di Donato, aleasă și desemnată cea mai bună cântăreață a anului ș.a.m.d. Deci, eu cred că festivalul, cu toate bunele și relele lui și-a atins obiectivele pe care ni le-am trasat încă de la început în 1991, când am început această întreprindere.

Cine va prelua misiunea dumneavoastră, probabil cea mai dificilă din întreaga industrie muzicală românească?

Nu știu să vă spun. Dacă voi fi întrebat, voi putea da niște sfaturi. Dacă nu, sunt alții care trebuie să decidă. Eu cred că mi-am făcut datoria. Conform legii, este vârsta de pensionare și trebuie să mă pensionez, dar așa cum v-am spus, rămân la dispoziția celor care ar fi interesați să primească un sfat din partea mea. Cum zic eu, cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit, așa că se vor găsi oameni care să înlocuiască și acest festival, care de acum este pe picioarele lui, are 30 de ani, va putea să desfășoare mai departe în cele mai bune condiții, fiind cunoscut și fiind apreciat de toată lumea. Deci, acum, artiștii sunt cei care caută festivalul. Eu consider că festivalul va avea o continuitate normală.