ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Festivalul Enescu 2019. Interviu cu Cristian Lupeș

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 13 Septembrie 2019 , ora 9.42

Duminică, 15 septembrie, ora 15.00: concert al Filarmonicii din Sibiu la Sala Radio în cadrul Festivalului internațional George Enescu, sub bagheta noului său director, Cristian Lupeș.

Cristian Lupeș, împreună cu Filarmonica din Sibiu sunteți invitat pe scena Festivalului Enescu. Cum caracterizați acest eveniment cultural și cum credeți că este el perceput în străinătate?

În primul rând, trebuie să vă spun cum este el perceput la Sibiu. Este pentru prima dată când orchestra din Sibiu vine oficial în cadrul Festivalului și de data aceasta, toată lumea este mândră că în Festivalul Enescu, deschis de Berlin și închis de Concertgebouw Amsterdam, Sibiul, în mijlocul Festivalului, pe 13, 15 are concertele acestea. Așadar, dacă privim Sibiul ca o insulă de civilizație și așadar, străinătate, este văzut foarte bine și lăsând gluma la o parte, de foarte mulți ani, știm cu toții că Festivalul Enescu este un lucru care aduce foarte mare interes, în rândul melomanilor și nu numai. Sunt agenții de turism cultural preocupate să vină cu turiști în România, în București. În același timp, din 2007, mândria Festivalului de presă, se referă la The Guardian, care spunea încă de atunci, că, în sfârșit a apărut un festival care rivalizează mamutul de la Salzburg. Orchestrele mari, care-și doresc să vină și de acuma, nu mai sunt intențiile impresariale ale Arteximului, ci sunt și cerințele de afară, orchestrele mari, care-și doresc să vină, așadar, arată un interes enorm față de un festival care nu mai e văzut ca într-o margine de Europă sau mă rog, fostă țară comunistă, ci ca un eveniment cultural real, un eveniment sănătos și matur.


Ați amintit de Sibiu. Ce părere aveți despre faptul că acest festival nu se adresează doar publicului din sălile bucureștene?

Trebuie să recunosc, cu o mică infatuare, dacă mi se permite de către cei de la Artexim, la care țin în continuare foarte mult, că de când eram student și lucram pentru Artexim, în echipa de organizare și am făcut și însoțiri ș.a.m.d., am tot evoluat acolo, a fost una dintre discuțiile și preocupările constante ale Festivalului, să se deschidă manifestările către toată țara, pentru că este gândit ca un festival național, pe care-l susținem toată lumea, așadar, aceste deschideri, care la început au fost mai degrabă, discrete, încet, încet s-au întărit și acum avem un festival care circulă în toate marile săli filarmonice din țară și asta face bine festivalului. În plus, nu doar orchestrele au câte un program dedicat festivalului, dar uitați, cum e la Sibiu, cred că după București este orașul cu cele mai multe manifestări, sunt opt concerte ale Festivalului. A venit Elisabeth Leonskaja cu trei sonate de Beethoven care ne-au răvășit pe toți, Grimal, Kremerata Baltica, Orchestra Filarmonicii, cum spuneam. Sunt lucruri pe care oamenii le așteaptă, umplu săli și ne bucurăm că astfel, cultura intră în cât mai multe colțuri ale României.


Dirijați Orchesta Filarmonicii din Sibiu, o instituție pe care o și conduceți din acest an. Câteva cuvinte despre ansamblu, despre forma în care ați găsit orchestra, despre atmosfera artistică pe care ați găsit-o în Sibiu.

În primul rând, trebuie să spun așa, săptămâna aceasta, încă mă port ca un invitat-dirijor, așa cum am fost până acum la Filarmonica Sibiu, având în vedere că acest concert este contractat, să zicem, de doi ani deja, după ce filarmonica a făcut o prestație foarte bună în Piața Festivalului Enescu. Astfel am putut să convingem managementul Festivalului și iată-ne cu un program de muzica secolului XXI la Sibiu și apoi la București. Formația de-abia așteaptă. Este un moment foarte important pentru ansamblu, pentru evoluția ansamblului, este o confirmare, pe de-o parte și în același timp este o promisiune pentru publicul de-aici, din București. Repertoriul, într-adevăr, este o noutate pentru sibieni, dar nu numai. Repertoriile noi, contemporane, apar de obicei în România, mai degrabă în festivaluri și mai puțin în stagiuni. Poate trebuie să avem grijă la aceste aspecte și pun, anumite probleme, dar nu într-un sens înfiorător, ci mai degrabă le percep și vizavi de mine desigur, dar și vizavi de colegii din orchestră, ca fiind niște impulsionări intelectuale, în a căuta elemente, a căuta tot soiul de rezolvări a unor partituri, ulterior ne împrietenim cu partiturile și cu compozitorii și atmosfera din repetiții este foarte interesantă, foarte ludică uneori. Ne amuzăm de soluțiile pe care, până la urmă trebuie să le găsim și plecăm uneori de la crisparea aceea, că ne trezim în fața faptului că trebuie să intonăm vocal niște elemente, speriați că trebuie să lăsăm arcușul jos și până la urmă, ne transformăm toți într-un cor, să zicem așa. Uitați, cam așa se termină piesa lui Constantin Basica, Concertul pentru dirijor și orchestră. Atmosfera este de lucru, atmosfera nu-i ușoară, dar e plăcută. Ne-am imersat complet în sunetele contemporane.


Festivalul Enescu are mai multe secțiuni. Cea în care sunteți invitat împreună cu Filarmonica din Sibiu este dedicată muzicii secolului XXI. Cât de important este acest demers de a promova muzica zilelor noastre?

Din punctul meu de vedere, secțiunea Muzica secolului XXI este cea mai importantă secțiune a festivalului, poate nu-i cea mai notorie, nu-i cea mai celebră, nu-i cea mai dorită întotdeauna, dar pentru a ne asigura că în viitor vom sărbători, peste, să zicem, 200 de ani un Beethoven al anilor 2019, trebuie astăzi să ne transformăm, pe de-o parte, în interpreții compozitorilor de lângă noi, care sunt colegi, prieteni, cunoscuți ș.a.m.d. Pe de altă parte, după ce cântăm trebuie să ne transformăm în filtrul tuturor acestor lucrări, să cernem și să păstrăm și să repetăm și să reluăm, să recântăm, lucrările bune până intră în repertoriile obișnuite. Suntem obligați să facem asta, dar dacă vrem ca în viitor, copiii copiilor noștri, după cum sună butada moldovenească, să aibă mai departe, o cultură foarte, foarte cărnoasă și solidă și constistentă.


Dan Dediu, Francesco Tristano, Jorg Widman, Constantin Basica, cum s-a născut ideea acestui concert și din punct de vedere al dirijorului, care sunt atracțiile, care sunt dificultățile programului?

Încep cu dificultățile. Jorg Widman este un concert care seamănă mai degrabă cu o lungă, lungă elegie improvizatorică a viorii, un concert de altfel, dedicat lui Cristian Petlaf și orchestra acompaniază într-o constantă disonanță la semiton ton, dar solistul merge mai departe foarte hotărât și imperturbabil, taie pur și simplu peisajul și își continuă drumul. În același timp, Tristano este un compozitor de succes, mai ales printre tineri, că vine cu un pop simfonic. I-aș spune mai degrabă un electro simfonic, un compozitor care preia bit-urile din muzica de club și le aduce în orchestră, cu formule repetitive, cum spunea, improvizează, pe lângă asta, mai are și avantajul unei apariții fermecătoare și cuceritoare. Apoi, desigur, Dediu, a fost printre compozitorii pe care am vrut neapărat să-l cânt. Este un compozitor pe care cu toții îl apreciem mult, nu doar muzicienii, dar și melomanii de acum. Este un compozitor foarte modern, dar în același timp, de mare succes. Știe să scrie și pentru muzicieni, dar și pentru public și cum spuneam mai devreme, această elegie de groază nu trebuie să sperie pe nimeni, este pur și simplu o dramaturgie a temelor muzicale, care se întâlnesc, se cunosc, se căsătoresc, se ceartă, divorțează, iar se împrietenesc la loc. Vă invităm să asculați această piesă de debut și poate în același timp, fostul elev, Constantin Basica, acum deja, doctor în muzică la Stanford California, ne-a adus o lucrare, care, pentru mine este un debut extraordinar, transformă Basica în solist cu Concertul pentru dirijor și orchestră, o lucrare în care vom folosi senzori de mișcare, accelerometru, pe care ambele vor pune efecte pe sunetele orchestrei, vor fi proiecții. Piesa, parcă îți dă senzația că se compune în timp ce se cântă. Materialul sonor este extras prin niște tehnici informatice, din prima înregistrare, de fapt, a dialogului dintre mine și compozitor, atunci când ne planificam lucrarea care a fost acum și dialogul nostru era deci, acum doi ani jumătate, toate lucrurile în lucrarea lui Constantin Basica o transformă într-o premieră absolută și tehnologică, nu numai premieră de audiție.


Ce credeți că ar trebui făcut pentru o mai bună promovare a muzicii românești în lume?

Cum a răspuns o dată la întrebarea aceasta Valery Gergiev, trebuie s-o cântăm. Muzica românească trebuie cântată și atunci o putem promova mult mai ușor.


Unii interpreți spun, ar trebui să avem de pe ce s-o cântăm.

Aveți foarte mare dreptate. Din fericire, observ din ce în ce mai multe preocupări, și ale Universității Naționale de Muzică și ale diferitelor edituri, să le editeze electronic. Sunt într-adevăr foarte multe opusuri scrise de mână. Probabil că ar trebui să existe și un program al Uniunii Compozitorilor. Avem lucrări incredibile, cum sunt Concertele de Paul Constantinescu, de mare succes, pe care le găsim încă scrise de mână în bibliotecile filarmonicilor și universităților, dar chiar și așa, trebuie să investim mult mai multă preocupare, nu numai bani, mult mai multă preocupare în a rezolva aceste probleme. Ne purtăm un pic așa, ca și când n-am avea soluții. Sunt soluții, sunt tot soiul de fonduri, se adresează din fericire și culturii. Ar trebui, pur și simplu să ne mobilizăm, să ne manageriem și să le folosim în demersurile acestea.


După Festivalul Enescu, ce urmează pentru Cristian Lupeș?

Sunt la început de drum aici, la Sibiu. M-am trezit într-o nouă postură și aș putea să zic că în acest nou post de director sunt și lucruri foarte frumoase și sunt și foarte multe planuri pe care le am în legătură cu Filarmonica din Sibiu. Încercăm să construim aici în Sibiu, un mediu foarte prielnic, o instituție profund europeană, profund occidentală, în care să ne putem respecta pe noi înșine și apoi pe cei care intră în filarmonică, invitații, publicul, să virăm un pic, și cum spuneați mai devreme și către repertoriul românesc, să virăm un pic și către repertorii noi, să susține activitatea și viața culturală a Sibiului, inclusiv festivalul de teatru, de care suntem cu toții mândri aici, să participăm activ la acest festival. Sunt foarte multe planuri. Mi-e greu să vă vorbesc și deocamdată se referă exclusiv la Sibiu.


Când începe stagiunea la Sibiu?

Stagiunea o începem pe 10 octombrie, cu maestrul Horia Andreescu și cu Ioana Goița. Așadar, un concert grozav, un concert care debutează, cum nu se putea altfel, cu a V-a de Beethoven, în anul Beethoven și suntem așadar, la o dublă aniversare sau premieră, nu știu cum să-i zicem. Avem prima participare în Festivalul Enescu, aniversare Beethoven, suntem așadar, într-o stagiune BeethovEnescu.


Mulțumesc foarte mult, Cristian Lupeș, mult succes și ca dirijor, dar și în noul tău demers cultural, cel de manager.

Mulțumesc și eu și vă așteptăm din ce în ce mai des la Sibiu, de-aici încolo.


Interviu realizat de Sebastian Crăciun