* * * * *

Din punctul dvs. de vedere, care este rolul creaţiei de operă a lui Vivaldi în istoria muzicii?

Vivaldi (până în urmă cu aproximativ 20 de ani) nu era considerat ca un compozitor faimos pentru muzica sa de operă; era mai degrabă cunoscut pentru muzica sa instrumentală. A fost re-descoperit (poate) şi datorită editării integrale a lucrărilor sale. A fost o oportunitate să revenim asupra creaţiei sale şi asupra operei italiene din secolul al XVIII-lea. Din punctul meu de vedere, Vivaldi este un creator de operă foarte interesant, ca dramaturg. Nu sunt interesante numai ariile, ci şi recitativele, ca dramaturgie, chiar şi recitativele acompaniate. Cu siguranţă, Vivaldi ocupă un loc important în volumul de operă aparţinând secolului al XVIII-lea.

Il Giustino (în mod special) este o operă deosebit de interesantă din punctul de vedere al construcţiei, arhitecturii sale. Sunt multe momente sau festivităţi teatrale cum ar fi Furtuna, Întoarcerea, Furtuna pe mare. Noi le-am pregătit cât se poate de fidel însă (poate!) vor avea câteva mici efecte speciale în concert.

Il Giustino are un profil diferit faţă de celelalte zeci de opere ale lui Vivaldi?

Da, mai ales (aşa cum am spus) această manieră dramaturgică în care este tratat subiectul. Apoi, există şi o anumită bogăţie timbrală: avem multe instrumente - flaute, percuţii şi, bineînţeles, avem o arie faimoasă în care se aude psalterium, un instrument foarte rar, puţin întrebuinţat, ce aduce o culoare sugestivă aceastei arii în care Giustino spune că nu îi este teamă de luptă, nu îi este teamă de înfruntări. În mod paradoxal, aria este acompaniată de psalterium - un element tipic secolului al XVIII-lea pentru a crea contrastul. În orice caz, Il Giustino este foarte interesant şi din punctul de vedere timbral, al instrumentelor folosite.

În ziua de azi care este provocarea, pentru un muzician, să interpreteze o operă barocă?

Provocarea pentru opera barocă este aceeaşi ca pentru toată muzica barocă: cea de a putea înţelege limbajul sau ceea ce a vrut cu adevărat compozitorul să exprime. Motivul nu este de a re-crea ce s-a întâmplat deja în trecut (să mimezi alte interpretări). Important este a re-crea aceeaşi emoţie; ca şi când compozitorul ar avea acele emoţii puternice, profunde. Şi, foarte important: să cunoşti limbajul, retorica, pentru a-i putea înţelege intenţiile şi să poţi transmite, să poţi emoţiona (chiar şi astăzi) publicul.

De ce rămâne Vivaldi unul dintre cei mai iubiţi creatori ai muzicii universale?

Deja în epoca sa, Vivaldi (ca de altfel mulţi alţi compozitori veneţieni) crease un soi de "afacere" aproape turistică pentru cei care ajungeau la Veneţia; iar Vivaldi îşi "vindea" concertele sale foarte bine. Ceea ce rămâne şi astăzi este o comunicativitate extraordinară a muzicii sale. Vivaldi este un compozitor pe care îl recunoşti cu multă uşurinţă, pentru că are un stil alcătuit din progresii armonice, salturi ritmice şi melodice - un stil pe care îl recunoaştem imediat. În plus, are acest har, această calitate pe care puţini compozitori o au: să îl "lovească" pe ascultător, să pătrundă direct în inima ascultătorului cu mesajul său emoţional. Este unul dintre cei mai iubiţi compozitori pentru că oamenii îl recunosc foarte uşor.

Fiecare versiune interpretativă îşi are propria filozofie. Care este filozofia dumneavoastră, ca dirijor şi interpret, pentru Il Giustino?

Filozofia noastră, în general, este ca în primul rând să ne putem exprima imaginaţia, fantezia, creativitatea. Pariul nostru este să fim oneşti până la capăt şi să încercăm să înţelegem semnificaţia. Odată atinsă această semnificaţie (şi noi toţi, ca muzicieni, ajungem să fim de acord cu ceea ce semnifică această "situaţie" muzicală sau teatrală) abia atunci putem să adaugăm şi un tuşeu personal, care ar da particularitate acelei interpretări - un element care ar putea duce la recunoaşterea unei orchestre sau a alteia în versiunile ascultate. Important este să nu încerci să interpretezi această muzică plecând de la propriul gust. În primul rând trebuie să învăţăm emoţiile care erau adevărate în secolul al XVIII-lea.

Dacă cineva ar intra in sala de concert sau ar asculta la radio pentru prima dată Vivaldi, cum l-aţi prezenta?

Dacă ar fi prima dată, aş spune să asculte cum anume Vivaldi reuşeşte să creeze întotdeauna varietate (din punctul de vedere muzical); multe contraste, multă varietate pentru a menţine un stil întotdeauna unic şi întotdeauna recognoscibil. L-aş invita pe ascultător să se lase purtat de ritmul şi vivacitatea dar şi de dulceaţa muzicii (atunci când este vorba de tempouri mai lente, mai expresive) pe care acest compozitor le are ca un har absolut.