Cristian Mandeal dirijeaz[ ultimul concert din cadrul stagiunii Orchestrei de Cameră Radio. Din interviul de mai jos aflăm mai multe despre programul și soliștii serii. 

Eu n-am mai fost la Orchestra de Cameră Radio de cel puțin 10 ani. Între timp, orchestra s-a împrospătat; de fapt, e o altă orchestră. Tonul pe care îl dau tinerii se cunoaște foarte bine și în mod pozitiv.

Piesele sunt cumva alese într-un fel de buchet de lucrări. E vorba de multe lucruri comune dintre care însă iubirea cred că este tema principală, pentru că este vorba de un paradis terestru întruchipat prin personajele legendare Romeo și Julieta din opera cu același nume a lui Francis Delius, lucrare din care vom prezenta - cred că în primă audiție în România, nu cred că s-a mai cântat - un interludiu la Actul III, care se numește "Plimbarea prin grădinile paradisului". Apoi, trecem la o altă dramă care este bazată tot pe iubire, și anume la suita realizată de Sibelius după muzica de scenă scrisă la Peleas și Melisande. Și, în sfârșit, în partea a doua ieșim din sfera pământului și trecem în sfera paradisului prin acest sublim Reqviem al lui Faure, care se bazează tot pe o iubire, o iubire de Dumnezeu, o iubire de spirit și care ca și leitmotiv tot paradisul; ultima parte din Reqviem intitulându-se chiar "Paradisul". Așa încât, programul se dorește și nou și unitar în același timp, pentru că sunt convins că nici această suită, Peleas și Melisande, nu a mai fost cântată în România, iar Reqviemul de Faure este o piesă care apare rar printre titlurile programelor de concerte. M-am gândit să alcătuiesc un program care să fie mai puțin convențional, mai puțin cunoscut, dar care să aibă totuși o unitate de gândire prin tonul cumva comun care leagă toate aceste trei lucrări.

Cei doi soliști sunt mai vechi cunoștințe de-ale mele. Am cântat cu amândoi, atât cu Balla Sandor, cât și cu Cristina Grigoraș la Cluj în mod special, dar pe Balla l-am mai adus și la București în câteva ocazii când am avut un rol solistic de voce profundă, așa cum a fost de exemplu în Reqviemul german. Pe Cristina Grigoraș am întâlnit-o prima dată la Cluj, tot în Reqviemul german în care mi-a cântat partea de soprană de acolo. Mi s-a părut o voce foarte potrivită pentru ceea ce cere un astfel de tip de partitură vocal-simfonică, mai puțin operistică, dar de înaltă cultură vocală și de o culoare de mare intimitate și, aș zice, ingenuitate, așa cum ăși dorește partitura. Ceea ce mă bucură foarte mult este apetitul lor pentru a face muzică, a descoperi frumuseți noi muzicale și a răspunde cât mai adecvat la ceea ce li se propune de la pupitru.