"Cum este să evoluezi în faţa publicului de la Sala Radio?", "Cum poate fi descris Schumann în trei cuvinte?" şi "Ce înseamnă să fii artist Yamaha?" - sunt doar câteva dintre întrebările la care a răspuns luni, 11 martie 2019, pianista Dana Ciocârlie, în cadrul emisiunii Perpetuum mobile. Interpreta este protagonista recitalului de la Sala Radio de marţi, 12 martie, un eveniment transmis live de Radio România Muzical.

În studioul Radio România Muzical invitată este pianista Dana Ciocârlie, protagonista recitalului de mâine seară de la Sala Radio. Bun găsit!

Bine v-am găsit!

Așadar, Dana Ciocârlie, reveniți la Sala Radio. Cu ce gânduri?

Cu mari emoții, drept să spun, pentru că în special în recital la Sala Radio de foarte multă vreme n-am mai fost. Deci, este încărcat de multă emoție pozitivă, bineînțeles, dar și mare responsabilitate.

De ce responsabilitate?

Pentru că în fața publicului bucureștean și, în special, celui de la Sala Radio... deoarece a fost primul meu concert "profesional" când am fost studentă chiar în anul I - am cântat cu Orchestra Națională Radio Concertul nr.1 de Mendelssohn. Asta a fost acum câțiva ani buni. Deci, a reveni... asta înseamnă că trebuie să arăt tot ce s-a îmbogățit între timp, toate fructele muzicale interioare, spirituale care au apărut din anii studenției.

Este publicul de la Sala Radio un public mai exigent decât media?

Mie așa mi se pare.

Vorbind tot de recitalul de mâine seară, unul dintre compozitorii pe care i-ați ales pentru această întâlnire cu publicul nostru este Schumann. Este deja foarte bine cunoscută integrala Schumann. Aș vrea să-mi vorbiți de muzica lui ! În trei cuvinte... Cum ați descri-o pentru început?

Cea mai romantică muzică pe care o puteți imagina. Năvalnică, visătoare, contemplativă, interioară, poetică. Am folosit mai mult de trei cuvinte.

Integrala Schumann - vorbim de ea acum - s-a materializat în urma a patru ani de muncă, 2012-2016.

În urma a cinci ani de înregistrări, dar în total, munca propriu-zisă, acumularea, cred că a fost cel puțin doisprezece ani. A fost cinci ani realizarea concretă, deoarece a trebuit să existe condițiile. Erau multe condiții puse în joc și anume o casă de discuri care să se încumete să publice nu numai treisprezece discuri foarte lungi, dar și discuri înregistrate în concert, trebuia să existe un loc care să accepte să aibă cincisprezece concerte Schumann - deci un parteneriat de lungă durată - și de ajuns de mulți sponsori ca să putem transporta pianul, să fie grozav, să fie acordat. Și, în plus, trebuia să fie și un director artistic inginer de sunet, care să țină distanța. Și toate aceste lucruri au apărut începând cu redeschiderea Sălii Bizantine la Ambasada Română din Paris, care a fost o binecuvântare și care i se datorează doamnei Yvette Fulicea.

Așadar, vorbim de doisprezece ani de muncă, după cum spuneați, care s-au materializat într-o integrală foarte apreciată în special în Franța, dar și în restul Europei. (...) În recitalul de mâine seară de la Sala Radio nu vom asculta numai muzica lui Schumann, ci și lucrări de György Ligeti și Paul Constantinescu...

... și Schubert.

O să vă rog să-mi vorbiți despre program. De ce ați ales aceste lucrări?

Am ales lucrări care sunt actualmente în mai multe programe de recitaluri și, în plus, compozitori care-mi sunt foarte dragi din diverse motive. Schubert a fost primul compozitor pe care l-am înregistrat. Aveam 24 de ani și, cu toate astea, am înregistrat ultimele piese pentru pian. E adevărat că Schubert nu era mult mai în vârstă - a murit la 31 de ani, dar a rămas întotdeauna în sufletul meu. Și, cum aveam absolut dorința de a cânta aici Carnavalul vienez, care este mai puțin cunoscut decât Carnavalul op.9 de Schumann, mi s-a părut că o introducere bună ar fi Dansuri germane de Schubert. Nu știu dacă știți, Schumann în Carnavalul op.9 s-a gândit de fapt deja la Schubert, tocmai la aceste colecții de mici dansuri de salon, dar amândoi - atât Schubert, cât și Schumann - au ridicat la un nivel transcendental aceste dansuri și, deci, Schubert mi s-a părut binevenit.

De asemenea, înainte de a cânta Carnavalul vienez, am vrut ca publicul din București să asculte Novelette, care sunt foarte puțin cântate. Este un ciclu poate dintre cele mai lungi, dezvoltate ale lui Schumann, cele opt Novelette care durează aproape o oră în întregime. Sunt foarte rar cântate. Există câțiva mari interpreți ca, de exemplu, Richter care le iubea foarte mult și foarte des le punea în concerte, dar întotdeauna extrase. Mie mi s-a întâmplat să le cânt în totalitate și este absolut incredibil... o muzică foarte plină de energie, este Florestan din cele două fațete ale lui Schumann. Este mai mult spre Florestan, spre năvalnic, și ritmic în, în același timp, de multe ori glumeț. Partea întâi se va încheia cu Carnavalul vienez, care e făcut din cinci părți. Prima este, clar, această influență a refrenului de dans întrerupt de cuplete de diverse stări de spirit - uneori mai visătoare, alteori foarte improvizate. Există la un moment dat și un citat celebru din Marseilleza. Partea a patra este poate partea cea mai cunoscută; este acel faimos intermezzo care este foarte scurt, dar este un fel de semnătură a lui Schumann din punctul de vedere al conținutului afectiv al acestei piese.

Și în partea a doua a recitalului am vrut să venim mai spre meleagurile noastre și am ales doi compozitori: un compozitor maghiar dar născut la Cluj... De fapt, toți marii compozitori maghiari sunt născuți în România, absolut toți. Chiar și în zilele noastre, Peter Eötvös, și el e născut în Transilvania. Iar György Ligeti, într-un fel a mărturisit pasiunea lui către muzica și meleagurile lui natale. De multe ori îl întrebau... sunteți născut în România? După aceea, în momentul în care au fost deportările, în timpul războiului, el a sărit de fapt din autobuz... a fost, mi se pare, singurul membru al familiei care a supraviețuit. După aceea a fugit în Ungaria, de acolo în Austria după război și... i se punea întrebarea de ce naționalitate este. Și el spunea "sunt transilvănean". În aceste piese... de fapt, "Musica ricercata" sunt primele lui piese pentru pian, chiar pe vremea când era încă în Ungaria comunistă, și spunea despre aceste piese care sunt miniaturi; în același timp, este un exercițiu de stil, pentru că în fiecare piesă utilizează un anumit număr de sunete. Începe de la unu, două... și fiecare piesă adaugă un sunet... la sfârșit este o fugă dodecafonică, omagiu lui Frescobaldi care a fost primul care a utilizat seria în muzica Renașterii. Dar, în același timp, e un fel de manifest împotriva stalinismului. El spunea despre piesa a doua - care este foarte celebră deoarece e utilizată de Kubrick în ultimul lui film, "Eyes wide shut" - că este un cuțit în inima lui Stalin. Deci, este un fel de manifest politic. Eu am înregistrat această piesă înpreună cu alte piese de Bartok și Kurtag mai demult și-mi place foarte mult. Mi se pare o capodoperă a secolului XX această suită.

Voiam neapărat să termin concertul, fiind în București, la Sala Radio, trebuia neapărat să termin cu muzică din România... pe care o cânt extrem de des, peste tot pe unde se poate. Evident, când este vorba de un recital monografic Schumann sau Chopin, nu pot să cânt, dar tot pot să cânt un bis de exemplu. Și am ales Paul Constantinescu deoarece în special Cântecul piesa a doua, a fost una din primele piese pe care le-am învățat și l-am cântat chiar la Lira de Aur - nici nu știu dacă mai există concursul. Aveam 13 ani și pentru mine este în același timp un omagiu adus acestui mare compozitor, pentru că am o pasiune pentru Paul Constantinescu, între altele în special pentru concertul de pian, și, în același timp, este un omagiu adus întregii muzici românești și copilăriei.

Aveți și o bogată activitate pedagogică. Le recomandați studenților dumneavoastră lucrări semnate de compozitori români?

Da. Trebuie să vă spun că acum un an și trei luni, de exemplu... la Lyon, eu sunt decan al catedrei de muzică de cameră. Dar nu sunt de multă vreme, sunt profesoară de patru ani și jumătate. Dar, cum a fost centenarul Dinu Lipatti în 2017, am făcut o seară cu două concerte și, pentru prima oară în Conservatorul din Lyon, care există de 50 de ani, s-a cântat un program de muzică românească, numai muzică românească, în care am programat Dixtuorul de Enescu, Sonata a III-a - care este extrem de dificilă - pentru vioară și pian, Dansurile simfonice pentru două piane de Lipatti și piese chiar mult mai puțin cunoscute de Enescu, aproape inedite - Pastorală, Menuet și Nocturnă pentru pian la patru mâini și vioară. De asemenea, acum, în ianuarie, a fost în cadrul Stagiunii România-Franța, în curs actualmente, la Opera din Lyon cu studenții clasei de muzică de cameră... s-a dat Simfonia de cameră de Enescu și, cu altă echipă, Sonata a III-a.

Și cer de fiecare dată repertoriu nou românesc studenții de acolo?

Studenții... de fapt, este greu să ceară ceva. De obicei, în special în muzica de cameră, nu au multe cunoștințe. Ei cunosc evident că există Beethoven, Mozart, Schubert, dar în ceea ce privește începând de la muzica secolului XX în afară de Debussy, Ravel, eventual Bartok... nu au mari cunoștințe. Deci, sunt foarte permeabili la sugestii. Și, în special când cânți Sonata a III-a atât ca pianist, cât și ca violonist, este o așa de mare satisfacție și de obicei este un succes absolut triumfător, deci este imposibil să nu ceri mai mult după aceea.

Dana Ciocârlie, sunteți artist Yamaha din anul 2017. Ce înseamnă mai exact acest lucru?

În mod concret, Yamaha Europa a pus la punct la începutul anilor 2010 un prototip al unui nou pian de concerte, inspirat și de parteneriatul lui cu Bossendorfer, și anume acel Yamaha CFX, care pot să spun că este de nivelul unui Steinway, și care este un pian în întregime manufacturat. În momentul în care am venit cu ideea Integralei Schumann și casa de discuri a apărut și sala a apărut, am avut ideea de a merge să văd parteneri pentru pian, deoarece cincisprezece concerte... ideea mea era să fie întotdeauna același pian pentru că pentru un proiect atât de mare trebuie să ai repere importante.

Un punct fix.

Da. Erau mai multe puncte fixe. Era același director artistic, același loc, dar era foarte important pentru mine să fie și același pian. Și cei de la Yamaha aveau și ei nevoie să promoveze acest CFX, care a devenit între timp prezent în mod curent pe marile scene ale lumii, dar atunci era aproape necunoscut. Cred că în Franța nu existau decât trei astfel de piane. Deci, au zis, "suntem parteneri, vom fi sponsori". Și, într-adevăr, n-a trebuit să mă ocup absolut de nimic în ceea ce privește pianul. Deci, pot să spun că în mod natural am devenit artist emblematic Yamaha, ceea ce înseamnă că ei fac promovări în primul rând al albumului Schumann, dar și prin filme de publicitate. Există o sală Yamaha la Tokyo. Ei îmi pun la dispoziție un CFX în Franța sau unde există și unde sălile de concert nu au, ei aduc...

Vă susțin din acest punct de vedere.

Da.

Până la invitația pentru recitalul de mâine seară, o să vă întreb cum arată calendarul dumneavoastră după seara de marți, 12 martie.

Calendarul meu este foarte românesc. În următoarele trei luni voi veni o dată pe lună pentru stagiunea, de data asta, a Franței în România. Avem un fel de turneu lunar împreună cu dirijorul Michael Cousteau, pe care-l cunosc de foarte multă vreme... avem același program pe 24 aprilie la Iași, pe 25 mai la Timișoara și pe 4 iulie la Bacău - un program franco-român în care se va cânta Rapsodia a II-a de Enescu, Daphnis și Chloe de Ravel, dar și două lucrări concertante - Concertul de Paul Constantinescu pentru care v-am spus că am o pasiune, un fel de mini-concert de un tânăr compozitor francez care a fost câștigătorul premiilor Victoire de la Musique anul acesta - Guillaume Connesson. Și, de asemenea, partea simfonică va fi o piesă de Diana Rotaru. Acest program va fi de fiecare dată. Și, între timp, eu mai merg să cânt în Germania în mai și în iunie; între altele, un concert într-un castel care va fi în direct, este în parteneriat cu Canalul WDR.

Și, revenim la recitalul de mâine seară. O să vă rog să adresați o invitație pentru cei care vor veni la Sala Radio, dar și pentru cei care-l pot asculta pe frecvențele Radio România Muzical.

Mi-ar face enorm de mare plăcere să vă văd și să împărtășesc acest moment de comuniune muzicală mâine seară la ora 19,00, în sala de concerte a Radiodifuziunii Române. Este un program foarte european, central-european, cu piese de Schubert, Schumann, Gyorgy Ligeti și Paul Constantinescu absolut extraordinare, piese care pentru mine sunt o ungere la suflet.