La Ateneul Român a avut loc joi, 10 ianuarie 2019, ceremonia de deschidere a preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene. În cadrul evenimentului, a avut loc şi un concert susţinut de Orchestra Uniunii Europene, un ansamblu format, cu acest prilej, din muzicieni din cele 28 de state membre. Scaunul de concertmaestru a fost ocupat de violonistul Liviu Câșleanu, care ne-a acordat următorul interviu.

Cum vi s-a părut ideea formării unei orchestre a Uniunii Europene?

Găsesc că este o idee extraodinară să poți să reunești muzicieni din 28 de țări. Au fost, pe puțin, muzicieni din 20-30 de orchestre - 90 de muzicieni care cântă în toate colțurile Europei, de la Filarmonica din Atena până la Filarmonica Regală din Danemarca, din Irlanda de Nord, Filarmonica de Asturias, de asemenea din Germania - orchestra noastră, Orchestra Beethoven din Bonn, Berlin, Radioteleviziunea Franceză... au fost muzicieni din absolut toată Europa. După părerea mea, formidabilă!

Vedeți un viitor pentru această orchestră?

Eu sper. Noi avem, din punct de vedere muzical, multe idei. Colegii mei din aceste orchestre au fost extraordinar de pozitivi și s-au arătat oricând gata să participe din nou la acest eveniment. Problema de fond, de bază, este dacă politicienii EU ne vor sprijini în continuare; pentru că aici este o întreagă acțiune - trebuie să avem suportul forurilor superioare penru a realiza acest lucru. E vorba de 90 de oameni, de o logistică. Împreună cu domnul Mihai Constantinescu am spus că ar fi bine dacă, de fiecare dată când se merge în altă parte - de exemplu, data viitoare, în șase luni, este în Finlanda, după aceea se va face în Croația - putem să facem un lucru foarte mare și să facem, cât se poate, programul cu lucrări autohtone, din țara respectivă, în afară de Oda bucuriei care va fi, bineînțeles, imnul comunității europene. Această idee ar putea să aibă viitor. Sper să aibă viitor! De noi depinde numai partea muzicală și de realizare.

Ce semnificație a avut pentru dumneavoastră să fiți concertmaestrul acestui eveniment atât de special și pentru România?

Am fost extrem de onorat și extrem de bucuros când mi s-a propus să preiau această funcție, venind cu toată experiența mea în această poziție, ca prim concertmaestru în patru orchestre germane. Nu a fost, din punct de vedere tehnic, nimic care să mă surprindă, dar a fost totuși un lucru inedit, un lucru extrem de interesant și m-a bucurat foarte mult că am putut să lucrez cu colegi din așa multe orchestre deodată. Este o ocazie rarisimă și m-am simțit extrem de bucuros și onorat. Toți au participat. Au fost concertmaeștri din toate aceste orchestre sau prim-violiști din Paris, din Concertgebouw, de la Filarmonica din Atena sau din Slovacia... toți ne-am simțit extraordinar și am fost ca o familie; nu s-a pus problema de concurență. Am avut, în primul rând, aportul maestrului Ion Marin care este o personalitate deosebită. Să ne bucurăm că România, printre mulți alți dirijori, are și un dirijor de calibrul acesta. El a reușit să coaguleze toate aceste forțe europene pentru realizarea unui program superb.