ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Cristian Măcelaru va dirija ultimul concert din stagiunea Orchestrei Naționale Radio

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 23 Iunie 2017 , ora 11.51

Orchestra Națională Radio susține vineri, 23 iunie 2017, ultimul concert din stagiunea 2016-2017. Ansamblul va interpreta Simfonia a II-a "a Învierii" de Gustav Mahler, în compania Corului Academic Radio pregătit de Ciprian Țuțu, iar soliste vor fi soprana Sorina Munteanu și mezzo-soprana Antonela Bârnat. La pupitrul dirijoral se va afla Cristian Măcelaru, dirijor care în acest sfârșit de săptămâna va mai susține un concert în Capitală. Mai multe aflăm din următorul interviu.


Ați ales muzica lui Mahler pentru acest ultim concert din stagiunea 2016-2017 a Orchestrei Naționale Radio. De ce Simfonia a II-a?

Mahler dintotdeauna a fost un compozitor care și-a revărsat toată viața lui în ceea ce a scris. A interpreta o lucrare de Mahler pentru mine este o oportunitate de a te abandona în lumea aceasta a unui compozitor unic și atât de uman în același timp. Îmi place să găsesc în muzica lui toate aspectele copilăriei lui Mahler, care l-au afectat atât de mult pentru tot restul vieții și întotdeauna mă gândesc la locul lui de naștere, mă gândesc la copilăria pe care a avut-o în orășelul în care s-a născut și, în acest fel, pot să înțeleg lumea lui, pot să înțeleg ceea ce încerca el să descrie prin motivele muzicale, prin melodiile extraordinare, dar și prin lucrurile care l-au făcut întotdeauna atât de aparte pe Mahler. Cred eu că nu există meloman care să asculte o simfonie de Mahler și să nu simtă această lume, această lume aparte pe care o creează Gustav Mahler. Mă bucur foarte mult să pot să dirijez această lucrare. Pentru prima dată fac o lucrare de Mahler cu Orchestra Națională Radio, cu Corul, desigur, și solistele, dar și mai mult mă bucur să pot aduce această lume publicului și de acasă și din sală, ca să putem avea această călătorie, această experiență într-o lume nouă sau într-o lume aparte, a lui Gustav Mahler. E foarte important să înțelegem artiștii din perspectiva lor și Mahler ne ajută să putem face acest lucru mai ușor.


Pentru dumneavoastră stagiunea 2016-2017 a fost una de succes. Vorbim de colaborări foarte importante, cea mai recentă fiind cea cu Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam de săptămâna trecută. Cum a fost această colaborare, una în care l-ați întâlnit și pe pianistul Radu Lupu?

Știți cum e… Fiecare concert pentru mine este ca o filă dintr-o carte pe care cu cât o citesc mai mult, cu atât devine mai interesantă. Încerc să înțeleg fiecare concert pe care-l dirijez ca pe un pas spre ceva mai frumos, decât ca o destinație la care am ajuns. Fiecare capitol din această carte are puncte interesante, are puncte mai grele, are puncte mai frumoase… și tot așa îmi văd și viața mea. Multe, multe momente frumoase din anul acesta, multe dintre ele chiar aici, în București, dar multe momente frumoase la care mă gândesc și la care în continuu încerc să reflectez… sigur, săptămâna trecută a fost un moment special pentru că a fost pentru mine prima dată când am colaborat cu marele pianist român Radu Lupu, un artist pe care l-am admirat toată viața și cu ale cărui înregistrări am crescut. A fost pentru mine un moment extraordinar de special să putem fi pe aceeași scenă împreună. Sincer să fiu, nu am știut dacă am să pot vreodată în viață să ajung să putem colabora și, într-un final, nu pe orice scenă, în Amsterdam unde este una dintre sălile cele mai frumoase din lume, cu o orchestră extraordinară. A fost, deci, pentru mine, o colaborare de vis și un lucru pe care sigur îl voi ține în memorie pentru restul vieții.


E o perioadă de final de stagiune, însă proiectele nu se opresc acum, la sfârșit de iunie. Urmează un mini-turneu cu Orchestra Română de Tineret, care începe duminica aceasta. Ce propuneți în acest turneu?

Mi-am dorit foarte mult să lucrez și cu Orchestra de Tineret, datorită faptului că toată viața mea am lucrat cu oameni tineri, am lucrat cu copii la început, iar apoi cu tineri mai avansați, dar întotdeauna eu învăț atât de mult din această posibilitate, să îi ajut pe cei tineri să dea mâna cu Șostakovici, să dea mâna cu Beethoven, să fac această introducere între un compozitor fenomenal și un tânăr care-și dorește să cunoască și să interpreteze, să înțeleagă viața unui compozitor. Și am ales special pentru acest turneu Simfonia a XI-a de Șostakovici, care este o simfonie foarte personală, iarăși. Șostakovici a scris această lucrare pentru comemorarea revoluției din 1905, dar este și un semn de întrebare la sfârșitul piesei, pentru că, într-un fel, simfonia s-a născut după revoluția din Budapesta, din 1956, când era o întrebare a stabilității Uniunii Sovietice… Și, Șostakovici termină piesa cu o întrebare foarte mare… este chiar interesant, în clopotele care sunt în punctul final… nu se poate decide… este o întrebare minoră - majoră, minoră - majoră din punct de vedere muzical. Deci, e o întrebare pozitivă sau o întrebare negativă, o întrebare optimistă sau o întrebare pesimistă? Și el lasă această alarmă pentru noi, să învățăm din ea și să decidem care este rezultatul. Cel mai important lucru care, pe mine cel puțin, mă învață această simfonie este faptul că noi, ca artiști, în orice circumstanță, avem obligația, nu numai posibilitatea, dar obligația de a vorbi și de a spune lucrurile așa cum le vedem noi, așa cum le știm noi. Și trebuie, trebuie să vorbim despre lumea în care trăim noi, ca peste o sută de ani artiștii care vor fi atunci să poată avea această conexiune prin timp cu noi, în același fel în care avem noi această conexiune cu Șostakovici.


Ce urmează în această vară, după turneul susținut cu Orchestra Română de Tineret?

În această vară eu nu mă opresc din păcate, nu am nici o vacanță, dar continui un turneu de diferite festivaluri în America, care culminează cu festivalul unde sunt eu director și dirijor principal, în Cabrillo, în California, care este un festival care se axează pe muzică contemporană. Cântăm numai muzică a compozitorilor care sunt încă în viață, care pot să vină la festival și să împărtășească și cu publicul și cu orchestra și mai mult din ceea ce au gândit ei sau și-au dorit când au scris aceste partituri. Vom avea 14 compozitori, dintre care multe piese sunt în premieră mondială, câteva piese sunt în premieră națională. E un program foarte, foarte încărcat, pe o perioadă de două săptămâni în care cântăm… eu voi susține 6 concerte și sunt foarte bucuros să pot să fac acest lucru. Sunt extrem de pasionat de muzica contemporană, de compozitorii actuali, îmi place să descopăr și să caut compozitori cu o voce inedită și cu o voce unică, care să reflecteze, ca și Șostakovici, asupra timpurilor în care locuim noi și să folosească arta ca un punct de provocare ca pe noi, oamenii care ascultăm, să ne oblige să gândim asupra anumitor lucruri din societate, asupra anumitor elemente politice sau sociale care ar trebui transformate, care ar trebui făcute să ne iubim mai mult, să ne acceptăm mai mult, să ne apreciem calitățile mai mult și, în același timp, să ne bucurăm și de muzica prezentată.

Interviu realizat de Lucian Haralambie