Margaret Faultless a condus joi, 17 noiembrie 2016, Orchestra Barocă a Uniunii Europene, într-un concert din cadrul Festivalului de Muzică Veche de la Bucureşti. Este un artist cu o vastă experienţă în sfera interpretării muzicii vechi, co-leader al Orchestrei of the Age of Enlightenment, a condus timp de 12 ani Orchestra Barocă din Amsterdam, este Director Artistic al Ansamblului "Music for a while", de asemenea a fost timp de 10 ani membră a "London Haydn Quartet". În prezent joacă un rol important în programele educaţionale de profil, este Şef al Departamentului de Interpretare Istorică la Academia Regală de Muzică din Londra, Director de Interpretare la Universitatea din Cambridge, Director de Studii pentru Orchestra Barocă a Uniunii Europene, şi unul dintre cei trei dirijori ai acesteia.

Bine aţi venit în România. Ne puteţi spune câteva cuvinte despre experienţa dumneavoastră legată de Orchestra Barocă a Uniunii Europene?

Sunt alături de ei de mult timp în calitate de concertmaestru, director şi director de studii. Fac parte din comisia de selecţie şi mă asigur că cei mai buni studenţi acced în această orchestră în fiecare an. Este emoţionant să fiu aici în România împreună cu ei. Este prima mea vizită în ţara dumneavoastră. Este minunat! De asemenea susţin cursuri la Universitate, şi punctul culminant al acestui turneu este concertul pe care îl susţinem aici, la Sala Radio.

Deci sunteţi implicată în Academia Barocă Mobilă afiliată Orchestrei Baroce a Uniunii Europene...

Da. Am avut nenumăraţi studenţi în această săptămână, mulţi proveniţi din cadrul Universităţii de aici, din Bucureşti, dar şi din Portugalia, Bulgaria, Argentina, Elveţia, toţi împreună, persoane cu mai puţină experienţă în interpretarea muzicii baroce. Dar am avut acces la o colecţie fantasică de instrumente de la Universitate, şi am lucrat, unul câte unul, individual, cu profesorii care sunt aici, apoi cu întreaga orchestră, cu Lars Ulrik Mortensen şi cu mine.

În fiecare an este o nouă orchestră, cu noi membri. Cum afectează această situaţie maniera de lucru?

Desigur nu există un progres, decât la nivelul unui an. Dar este foarte captivant să ai un nou grup cu cei mai buni specialişti europeni în muzica barocă, după ce ei şi-au luat diplomele de licenţă şi au urmat cursurile de master în Conservatoarele şi Universităţile din întreaga Europă, pentru un an de dezvoltare a experienţei profesionale - să fie pregătiţi să intre în rândul profesioniştilor, este o oportunitate fantastică pentru ei, şi este emoţionant să facă parte din această orchestră, în fiecare an.

Aţi propus pentru această seară o temă specială, "Naşterea orchestrei". Ne puteţi oferi câteva detalii?

Până în secolul al XVII-lea, nu exista un asemenea lucru - orchestra. Oamenii cântau linii individuale. Desigur în operele lui Monteverdi exista o orchestră, dar cu câte un instrumentist pentru fiecare voce. Tema pe care o propun în această seară este să privesc la acei compozitori care pentru prima dată s-au gândit să ceară mai mult decât unui singur instrumentist să cânte aceeaşi linie, au creat un sunet diferit, care va ajunge la ceea ce cunoaştem în orchestrele uriaşe ale secolului XX, dar au creat de asemenea şi un mediu social şi muzical special pentru interpreţi, în care trebuie să coordonezi, să combini, să negociezi idei muzicale, fie într-un grup redus, fie într-o orchestră. Şi compozitori ca Torelli, Vivaldi, Corelli, Muffat au fost printre primii care au realizat acest lucru... Lully în operele sale, Purcell în Măştile sale în Anglia. Deci este o privire asupra primilor oameni care au început să invite să se reunească muzicieni care cântau la instrumente de coarde (avem pentru prima dată cinci prim viori), deci aducem ceva diferit în această secţiune. Trebuie să ascultăm, să învăţăm, să ne conducem unii pe alţii, este o dinamică socială diferită faţă de muzica de cameră, unde există doar un singur interpret pentru o linie melodică.

Cu experienţa uriaşă pe care o aveţi în sfera muzicii baroce, spuneţi-ne, cât este de important ca noile generaţii să fie educate în ideea de păstra acest repertoriu vechi şi aceste tehnici de interpretare?

Cred că toţi sperăm ca noile generaţii să vină cu ceva nou. Nu doresc să transmit ceea ce ştiu eu, pentru că este o cunoaştere incompletă. Cred că în mod real, fiecare interpret aduce ceva nou acestui repertoriu. Aceasta este bucuria. Toţi venim cu experienţa noastră personală, trăim în interiorul acestei muzici căutându-i drama, retorica, apoi prezentând-o unui public. Şi publicul va fi mereu altul la fiecare concert. Apoi mergând în ţări diferite, muzica va suna altfel, altele vor fi accentele şi cunoscând o mulţime de interpreţi de naţionalităţi diferite devine o experienţă fascinantă în procesul repetiţiilor. Deci sunt sigură că aceşti interpreţi de astăzi vor aduce lucruri noi, pe care nu le-am mai ascultat înainte într-un concert şi vor continua să-şi dezvolte calităţile în viaţa profesională şi vor descoperi noi căi, noi maniere de a cânta, noi formate pentru concerte şi, probabil, vor descoperi şi muzici noi.

De ce ar trebui să iubim muzica barocă?

De ce trebuie să iubim muzica în general. Se pare că noi, ca fiinţe umane suntem atrase către muzică, suntem atrase către dans, către lucruri pe care le putem face împreună care nu necesită în mod special limba vorbită. Suntem atraşi de melodie, de armonie şi fiecare cultură are diferite versiuni legate de acestea. Iar muzica barocă cred ne vorbeşte într-un mod special despre toate aceste lucruri, despre nevoia noastră de a dansa, despre nevoia noastră de melodie, de armonie, sau despre nevoia noastră de a explora armonii interesante. Totul este acolo, şi ne putem aminti lucruri, le putem reproduce, le putem îmbogăţi, le putem adăuga ornamente. Va fi întotdeauna o categorie de muzică foarte iubită în egală măsură de interpreţi şi de public.