Vineri 24 aprilie 2015, Filarmonica din Timişoara a organizat un concert extraordinar, în care a prezentat publicului un instrument rar, flautul piccolo cu ambitus lărgit, creat de celebrul constructor de flaute Anton Braun şi care îmbogăţeşte acum grupa instrumentelor de sufltat din lemn a orchestrei timişorene. Publicul s-a bucurat de sonoritatea acestui instrument special, ascultând o nouă lucrare a compozitorului timişorean aclimatizat francez, Horia Şurianu, Dublul concert pentru flaut, flaut piccolo şi orchestră, dedicat soliştilor primei audiţii: Ion Bogdan Ştefănescu şi Vlad Alecsandru Colar, dar şi dirijorului german Michael Hasel. Am solicitat câteva păreri compozitorului:

Domnule Horia Şurianu, aţi abordat genul concertant din perspectiva prezentării unor elemente timbrale cu totul noi, în concertul dumneavoastră pentru flaut, flaut piccolo şi orchestră care s-a interpretat în primă audiţie absolută la Filarmonica Banatul, în cadrul Festivalului Timişoara Muzicală. Cum a apărut această lucrare?

Concertul a fost o comandă din partea Filarmonicii Banatul în colaborare cu Germania, cu dl. Anton Braun, constructorul de flaute care are un atelier lângă Frankfurt dar şi cu flautistul şi dirijorul Michael Hasel de la Filarmonica din Berlin prezent aici în seara de 24 aprilie, la pupitrul Orchestrei Filarmonicii Banatul. Am fost impresionat şi de calitatea soliştilor, Ion Bogdan Ştefanescu şi Vlad Colar care s-au adaptat extraordinar la partitură şi cu care am lucrat foarte bine.

Flautul piccolo cu ambitus lărgit a fost defapt vedeta serii. Cum l-aţi integrat în partitura concertului d-voastră?

Domnul Anton Braun a creat un flaut cu totul nou, cu performanţe extraordinare şi l-a oferit Filarmonicii Banatul din Timişoara ca un gest de prietenie dar şi de continuare a tradiţiei pe care familia Braun a stabilit-o de două secole în cultura muzicală a oraşului Timişoara. Mi-am dat seama ca flautul acesta piccolo cu ambitus lărgit, se aseamănă mult cu flautul normal, de concert. Are un sunet superb, posibilităţi tehnice de mare vituozitate. Ideea noastră a fost să facem un concert în care să punem cele două flaute faţă în faţă. Am dorit să arătăm că flautul piccolo nu este doar un instrument de orchestră care participă la punctele culminante din acut şi scoate sunete stridente, ci este şi un instrument de mare expresivitate, fiind făcut din lemn. Poate să cânte o melodie, are vibrato, armonice, sunete frullato, etc. Doar că sună cu o octavă mai sus, este un instrument suparaacut insa are aceleaşi posibilităţi ca flautul normal.

Cum aţi pozitionat cele două flaute soliste, în opoziţie sau în dialog?

Sunt tratate în mai multe ipostaze complementare. În cele două cadenze ale concertului, de exemplu, ele se întrec în virtuozitate. Este şi o parte de teatru şi foarte mult umor, mai ales în prima cadenză. Ideea a fost să facem un concert bănăţean, să utilizăm melodii populare de aici, din Banat, să imităm şi instrumentele bănăţene ca taragotul, vioara din Banat sau trompeta. Melodii ca "Ana Lugojana", "De doi din Caransebeş" sunt tratate în maniera instrumentelor locale, cu o virtuozitate extraordinară.

Credeţi că folosirea acestor elemente tipice bănăţene, vă ajută să comunicaţi mai bine cu publicul?

Cred că da. Eu mi-am asumat riscul să fiu tratat ca un compozitor folclorist, păşunist. Poate că unii colegi mă vor trata ca retrograd dar pentru mine, importantă este calitatea lucrării.