În 26 februarie 2015, Radio România Muzical şi Muzeul Cotroceni organizează un concert deosebit: un concert de muzică veche susținut de ansamblul Imago Mundi, a cărui înregistrare va reprezenta România în proiectul "Ziua muzicii vechi" al Uniunii Europene de Radio.

Despre acest concert, declarații ale organizatorilor și artiștilor.

Liliana Staicu, director Radio România Muzical:
«Concertul pe care Radio România Muzical îl organizează în această seară la Sala Cerchez a Muzeului Naţional Cotroceni aduce în prim-plan un ansamblu care, prin repertoriul abordat şi stilul interpretativ autentic, propune o întoarcere în trecut din perspectiva artistului contemporan, o călătorie muzicală care se anunţă fascinantă. Este vorba de ansamblul de muzică veche Imago Mundi care, cu acest prilej, îşi va lansa şi albumul "Isvor" - în fapt, o reeditare a CD-ului apărut în 2011, ce s-a bucurat de o primire deosebită din partea publicului căruia i se adresează, un public ce caută alternative la muzica de consum.

Programul prezentat de ansamblul Imago Mundi de la ora 19.00, acelaşi cu cel inclus pe compact-disc, va face parte dintr-un important şi foarte apreciat proiect al Uniunii Europene de Radio legat de o aniversare scrisă în calendarul UNESCO din anul 2013 - Ziua muzicii vechi. Înregistrarea va fi difuzată în reţeaua europeană a radiodifuzorilor publici în data de 21 martie, dată simbolic aleasă pentru a prezenta acest proiect, fiind ziua de naştere a lui Johann Sebastian Bach. În acest an, şapte radiodifuziuni europene - Spania, Germania, Marea Britanie, Cehia, Suedia, Danemarca şi, bineînţeles, România - participă cu tot atâtea concerte de muzică veche în cadrul proiectului ce va aduce în casele a milioane de europeni un repertoriu inedit şi deosebit de incitant. În cazul României este vorba de lucrările lui Dimitrie Cantemir din Cartea Ştiinţei Muzicii, dar şi de muzică tradiţională pusă în valoare prin instrumente vechi, specifice spaţiului cultural românesc al vremii lui Cantemir, al căror timbru va fi îngemănat cu cel al instrumentelor clasice moderne.»

Adina Rențea, director Muzeul Național Cotroceni:
«Muzica are o tradiţie la Muzeul Cotroceni. De la finele anului 1991, când a fost deschis muzeul pentru public şi până în ziua de azi, sunt cel puţin două concerte care nu au fost întrerupte niciodată - Concertul de Paşti şi Concertul de Crăciun. Ne-am gândit atunci, pentru că spre onoarea mea lucrez în această instituţie de când a fost deschisă pentru public, că dincolo de informaţiile de natură istorică, artistică, arhitectonică, venite în completarea procesului educativ din şcoală, muzica avea să capete o cu totul altă conotaţie într-un palat unde, pe vremuri, au răsunat - e adevărat, nu pentru mult timp - paşii unui Enescu.

Se ştie că Enescu a fost în apropierea Reginei Elisabeta - Carmen Sylva - şi atunci am încercat ca prin toate manifestările artistice, prin toate concertele pe care le-am organizat cu diferite ocazii să aducem o altă dimensiune culturală acestui spaţiu. Muzeul Cotroceni este important prin ceea ce reprezintă în istoria noastră, dar am încercat prin toate celelalte activităţi să-i conferim o nouă dimensiune, iar muzica a fost una dintre cele mai importante dimensiuni pe care i-am adăugat-o actului artistic. Ca urmare, am avut şi o emisiune timp de câţiva ani la Televiziunea Română foarte frumos şi sugestiv intitulată "Muzica la palat", sau apoi "Tribuna muzicală de la Muzeul Naţional Cotroceni".

Sunt foarte mândră că toate aceste evenimente muzicale au creat o tradiţie extrem de frumoasă care a fost urmată şi de alte muzee. Şi astăzi, publicul de la Muzeul Cotroceni caută concertele, îşi doreşte concerte şi întotdeauna umple sălile până la refuz, indiferent dacă aceste concerte au loc în interiorul muzeului sau în grădina palatului, pentru că şi grădina muzeului, grădina unor minunate specii - arta naturală - au fost adăugate şi au susţinut de multe ori actul artistic. Am avut în grădina palatului o seară de operetă, în anul în care am sărbătorit cu toţii "Anul Mozart", în 2006, concertul nostru a fost afară, în grădina palatului şi au fost în jur de 800-1000 de oameni. Aşadar, am încercat ca toate dimensiunile palatului să le asociem, acolo unde am putut, şi unei alte dimensiuni decât cea iniţială. Am încercat să înnobilăm grădina cu aceste acte artistice, iar interiorul, pe lângă partea de istorie şi artă propriu-zisă, să-i conferim şi o dimensiune artistică prin aceste concerte.

Dincolo de concertele de Paşti şi de Crăciun - şi este un motiv de mândrie că nu au fost niciodată întrerupte din '92 şi până în prezent -, sunt concertele dedicate Zilei Internaţionale a Femeii sau acum, de curând, de când sărbătorim Ziua Europei, Ziua Independenţei de stat a României, la 9 mai, sau festivalurile internaţionale; anumite secţiuni din "Jeunesses musicales", sau din "George Enescu", sau din Festivalul Internaţional "Johann Strauss" au fost găzduite de sălile Muzeului Naţional Cotroceni. În ultima perioadă, de patru ani consecutiv, cea mai mare parte a concertelor Festivalului Internaţional de Muzică Veche au loc la Cotroceni. Am încercat, pentru că am văzut dorinţa publicului şi pentru că ei au venit în întâmpinarea noastră şi pentru că ei caută şi cer aceste concerte, ca dorinţa noastră alături de solicitările lor să vină să împlinească o deschidere către artă şi cultură în general, dar şi către promovarea şi acomodarea cu marile valori de la nivel naţional şi internaţional. Astfel, aniversările unor compozitori români şi străini şi-au găsit de-a lungul timpului o reprezentare artistică şi în spaţiul de la Cotroceni. Este un spaţiu pe care arhitectura din perioada de restaurare în ajută foarte mult în ziua de astăzi să producă asemenea evenimente, să le susţină. Să nu uităm că sala principală în care au loc toate aceste concerte din interiorul muzeului este recomandată pentru înregistrări de înaltă calitate, are o acustică extraordinară.

Sala Cerchez a Muzeului Cotroceni, dincolo de faptul că este cea mai mare şi reprezentativă sală din interiorul muzeului, este şi cea mai încărcată de istorie. Regina Maria a avut intenţia de a decora, din multitudinea sălilor din palat, anumite încăperi într-un stil pur românesc. Pentru aceasta, s-a oprit asupra arhitectului român Grigore Cerchez şi de aceea o parte din decoraţia sălii aminteşte foarte mult de tradiţia constructivă şi extrem de caracteristică a Ţărilor Române din secolul al XVIII-lea. De aceea ea are astăzi, şi nu numai astăzi, în traseul de vizitare al muzeului, o conotaţie deosebită. Sunt elemente care aparţin sau amintesc de monumentele consacrate de la Colţea şi Hurezi, iar monumentalitatea acestui salon decurge din însăşi dimensiunile lui extrem de generoase şi, bineînţeles, la toate acestea se adaugă şi o ritmicitate compoziţională extrem de diferită şi unică în decorarea celorlalte palate din capitală şi din ţară.

Sigur, în ceea ce priveşte partea de istorie, să ne amintim că aici au fost depuse trupurile lui Carol, Ferdinand; să nu uităm că aici s-a semnat intrarea României în război alături de marile puteri, Pacea de la Bucureşti a fost semnată tot la Cotroceni… Aşadar, sunt multe evenimente istorice legate de destinul ţării, care au fost abordate şi s-au pecetluit aici, în spaţiul acestei încăperi, la Cotroceni.»

Daniel Ivașcu, membru fondator al Ansamblului Imago Mundi:
«Imago Mundi este proiectul cel mai drag mie și Oanei Ivaşcu. L-am pornit împreună în 2001 și am pornit de la dorința de a face muzică veche, în primul rând. Am început cu muzică veche europeană, în special din zona Renașterii și Evului Mediu, dar cumva ne-a fost limpede de-atunci că vom merge și spre muzica veche românească. Am pornit într-o formulă diferită de cea de-acum, cu fagot, care între timp nu mai există; astăzi am ajuns la formula ideală, din punctul meu de vedere. Este o formulă foarte bună, atât din perspectiva instrumentală, cât și din cea a comunicării între noi, între oameni.

Imago Mundi înseamnă astăzi șapte oameni, respectiv șase instrumentiști și un artist video. Acesta din urmă este parte integrantă din proiect, pentru că proiecțiile video sunt gândite din start ca parte a proiectului. Imago Mundi înseamnă Oana Ivașcu - oboi și diverse instrumente de percuție, Cătălin Ștefănescu - cobză, mandol, chitară ș.a.m.d., Ștefan Barbu - vioară și frame drum, Adrian Buciu - flaute, shakers, Andreea Țimiraș - violoncel, Daniel Ivașcu - instrumente de percuție, respectiv Cristian Stănoiu - proiecții video.

Am făcut un prim album în 2002, un prim album dedicat muzicii vechi vest-europene, care s-a intitulat "Musica viva". Apoi am decis pentru multă vreme că e mai bine să ne oprim mai degrabă asupra momentelor live, drept pentru care n-am înregistrat al doilea album decât mult mai târziu, în 2009, un album intitulat "Pilgrims", apoi în 2011 am înregistrat albumul "Isvor - Dimitrie Cantemir". În 2012 a fost lansat pe piață de către Editura Casa Radio împreună cu PilgrimProject.

Imago Mundi a optat pentru muzica veche românească - înainte de toate, aceasta reprezintă trecutul nostru. E firesc, pur și simplu, să fim interesați de el, pentru că, știți cum se spune, dacă îți cunoști trecutul, îți poți construi viitorul. A venit cumva firesc.

În 26 februarie, publicul va asculta un melanj de muzică veche românească, de muzică tradițională românească cu teme muzicale ce-i aparțin lui Cantemir. Cantemir este destul de puțin cunoscut în România, zicem noi, insuficient oricum cunoscut în România ca muzician. Cantemir este, din acest punct de vedere, foarte important pentru muzica turcă, este considerat unul dintre părinții muzicii laice turce, pentru că a realizat chiar prima lucrare dedicată muzicii Orientului, prima lucrare concepută într-un stil savant european. Această lucrare a lui Cantemir "Cartea științei muzicii" la final conține și o culegere de compoziții, precum și un număr de aproximativ 20 de creații proprii. Deci, în acest concerte veți găsi un melanj de muzică tradițională românească și muzica aceasta a lui Cantemir.»

Cristian Stănoiu, proiecţii video:
«Sunt proiecţii video înregistrate în călătorii, având în gând muzica Imago Mundi; sunt proiecţii care încearcă, alături de undele sonore şi de specificul locului, să creeze spaţiul concertelor. Sunt imagini care pot fi înţelese individual, la fel cum şi muzica poate fi trăită de către fiecare şi reprezintă un fel de susţinere vizuală a muzicii. Poate, al şaptelea instrument. Nu este acel gen de imagine cu structură narativă, nu sunt nişte clipuri video pentru fiecare din piesele de pe "Isvor", sunt mai curând imagini înregistrate în general în ţară şi adunate în această ladă de zestre video, care e camera de filmat.

Ideea de a însoţi muzica cu o parte multimedia a apărut undeva prin anul 2007, după o revedere cu Imago Mundi pe care i-am cunoscut în anul 2000, şi am hotărât să începem să facem spectacolele împreună. Publicul primeşte ideea foarte bine. Imaginile au fost proiectate în funcţie de locul unde s-au desfăşurat concertele - fie pe ziduri de clădiri, pe ecrane profesioniste sau pe pânze atârnate în aer liber.

În călătoriile mele am ascultat muzica în timp ce filmam - fie pe suport tehnic, fie cu gândul - şi, în general, majoritatea imaginilor pe care le folosim în concerte sunt imagini pe care le-am filmat gândindu-mă la melodiile Imago Mundi. Pentru mine, odată alăturate muzicii, ele nu mai pot trăi fără muzica Imago Mundi şi mi s-a întâmplat chiar pregătind odată porţiunile de video pentru concert să mă uit fără muzică la imagini şi… se aud piesele. Imaginea e o sursă de senzaţii care vrea să se alăture senzaţiilor provocate de sunet.»