Cvartetul Belcea, condus de violonista Corina Belcea, a primit o nouă recunoaştere a performanţelor sale artistice. Criticii muzicali din toată lumea, reuniţi la Paris în Asociaţia Internaţională a Presei Muzicale, au hotărat să acorde Marele Premiu "Antoine Livio" 2010 acestui cvartet, pentru "diversitatea repertoriului şi originalitatea abordărilor sale", informează Revista Diapason. Premiul, ce poartă numele fostului preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Presei Muzicale, este decernat anual celor mai buni muzicieni. Despre importanţa acestei distincţii, dar şi despre noul membru al cvartetului şi proiectele acestui cvartet am aflat dintr-un interviu cu violonista Corina Belcea.

Cvartetul Belcea a primit recent o nouă recunoaştere a performanţelor artistice: Marele Premiu Antoine Livio. Ne puteţi oferi mai multe detalii despre această distincţie şi importanţa ei pentru cariera dumneavoastră?

Este o mare onoare să primim acest premiu, este întotdeauna o mare plăcere să vedem că lumea apreciază munca noastră. Noi facem asta bineînţeles din dragoste pentru muzică şi în special pentru muzica de cameră, pe care noi o iubim şi cu care ne petrecem viaţa de mai bine de şaisprezece ani. Este o reuşită pe care o putem pune în CV-ul nostru şi un premiu important şi pentru cariera noastră.

Cvartetul Belcea are un nou membru. Cum a fost el ales şi cum se desfăşoară această colaborare?

Este o colaborare până acum foarte plăcută, sperăm că va continua aşa pentru mulţi ani. Axel Schacher ne-a fost recomandat de violoncelistul din cvartetul nostru, Antoine Lederlin, care activează şi ca prim violoncelist al Orchestrei Simfonice din Basel, unde Axel este concertmaestru. Am cântat câteva concerte împreună şi mi-a plăcut enorm stilul lui de a lucra şi modul de a-şi expune ideile - este un violonist extraordinar. Pentru mine e o mare plăcere să lucrăm împreună, deoarece am foarte multe de învăţat de la el, din punct de vedere muzical, tehnic şi uman. Ca de fiecare dată când intervine o schimbare într-un cvartet, este nevoie de câteva luni de multă muncă pentru a ajunge la un numitor comun, mai ales după ce colaborasem timp de şaisprezece ani cu violonista Laura Samuel. Multe dintre lucrările pe care noi le interpretăm acum sunt noi pentru Axel şi repetăm de două sau de trei ori mai mult decât înainte, pentru că noul nostru coleg nu are foarte multă experienţă de cvartet. Este însă o mare plăcere şi sperăm să fie bine.

Ne puteţi dezvălui câteva dintre concertele şi proiectele dumneavoastră din perioada următoare?

Vom începe din nou repetiţiile pentru mai multe concerte, în general în Europa. Urmează şi un turneu în America, în cadrul căruia vom cânta şi la Carnegie Hall, în luna martie. Apoi concerte cu mai multe colaborări, de exemplu cu violoncelistul Valentin Erben, în Cvintetul de coarde de Schubert. Avem un proiect destul de substanţial cu ultimele lucrări din viaţa compozitorilor Schubert şi Beethoven, pe care îl prezentăm în mai multe centre muzicale. Un alt proiect ambiţios este cel pe care îl vom începe în luna octombrie. Este vorba despre ciclul Cvartetelor de Beethoven, pe care îl vom şi înregistra, de data aceasta din concert. Va fi o noutate pentru noi, pentru că până acum am înregistrat toate CD-urile noastre în studio. Am vrut însă ca acest proiect Beethoven să fie mult mai aproape de ceea ce facem noi pe scenă. Vor fi şase concerte, primele două în cadrul unui Festival unde noi am cântat aproape în fiecare an, la Aldeburgh, un Festival iniţiat de Benjamin Britten.

Am aflat despre o invitaţie de a concerta la Bucureşti. Există posibilitatea concretizării acesteia şi, dacă da, despre ce este vorba?

Nu ştim încă foarte concret şi nu vreau să promit nimic, dar sper din tot sufletul să revenim la Bucureşti cu cvartetul. Bucureştiul a fost timp de patru ani precum casa noastră, am fost la Bucureşti de patru ori pe an şi am început să cunoaştem publicul şi sperăm că şi el ne mai ţine minte. Am dori foarte mult să ne reîntoarcem să cântăm acolo, cel puţin un program Beethoven, dacă nu întregul ciclu al cvartetelor. Ar fi, bineînţeles, un proiect de vis dacă am reuşi să îl prezentăm şi publicului român. În schimb, s-ar putea ca eu şi flautistul Cătălin Opriţoiu să prezentăm un concert la Ateneul Român pe data de 1 martie 2011. Am aflat această veste de curând şi sper că proiectul se va concretiza şi voi fi la Bucureşti peste mai puţin de două luni.