Am studiat la Paris, unde ca violoncelist am interpretat foarte multă muzică de cameră pentru că acesta era specificul profesiei mele. Acolo l-am întâlnit întâmplător pe Marc Minkowski, care repeta Hippolite et Arcie de Rameau în vederea unei înregistrări pentru Deutsche Gramophone. Am fost absolut fascinat de de modul în care lucra cu orchestra, de raportul stabilit cu membrii orchestrei, ceea ce m-a determinat să asist la această producţie în următoarele trei săptămâni. În sfârşit, m-a luat sub protecţia sa, devenindu-i asistent, şi datorită lui am ajuns să dirijez operă în întreaga lume. Aşa a început cariera mea dirijorală.

Aţi debutat pe plan internaţional în 1995. Cu ce program?

De fapt a fost în 1996, când am dirijat Olandezul Zburător de Wagner, unde l-am înlocuit pe Minkowski. Acela a fost debutul meu ca dirijor. După aceea am fost prim dirijor al Operei din Lucerna, unde am avut un repertoriu bogat - de la Carmen de Bizet la Armide de Gluck. De asemenea, am fost invitat în Cehia, la Orchestra Radio din Oslo.

Îndrăgiţi şi Germania...

Începând din 2002 lucrez mult în Germania. În acest sezon am dirijat la Staatsoper din Stuttgard unde am reluat La juive (Evreul) de Halévy pe care am dirijat-o şi în 2008. Am fost des invitat la Freiburg, Leipzig, Wiesbaden....

Sunteţi un apreciat dirijor de muzică de operă. Există diferenţe între orchestrele franceze şi cele germane?

Bineînţeles că sunt diferenţe. Fascinant la orchestrele germane este modul lor de a-şi concepe repertoriul. Sunt foarte disciplinaţi pentru că de fiecare dată interpretează altceva, motiv pentru care sunt foarte riguroşi. În Franţa de multe ori avem repetiţii ce se rezumă doar la o oră. Aşa că sunt diferenţe mari, mai ales în privinţa organizării muncii noastre.

Sunteţi unul dintre cei mai bine pregătiţi muzicieni ai generaţiei dumneavoastră. Credeţi în specializări, vă întreb acest lucru pentru că deţineţi un repertoriu foarte vast de la Lully, Rameau la Honegger, trecând desigur prin Mozart şi Wagner.

Ţin foarte mult, atât cât am posibilitatea, să abordez un repertoriu cât mai diferit şi stiluri cât mai variate. Evident că specializarea este un lucru remarcabil, dar ceea ce mă interesează este acurateţea stilistică. Gândesc că orice muzician ar trebui să aibă capacitatea să abordeze stiluri diferite.

Câteva cuvinte despre programul pe care-l veţi dirija în festival; este atractiv şi divers pentru că e alcătuit din lucrări de Darius Milhaud, Guillaume Connesson, Cornel Ţăranu şi Hanns Wolf.

Este un program extrem de diversificat, ce ce solicită din plin capacitatea orchestrei de a fi receptivă şi suplă la o asemenea varietate stilistică într-un singur concert, ceea ce găsesc interesant.

Sunteţi apropiat ca vârstă de Jerome Pernoo. Aţi mai lucrat împreună?

Jerome şi cu mine am făcut şcoala împreună. Îl cunosc de mai bine de 15 ani şi, cum am fost şi eu violoncelist, am devenit prieteni apropiaţi. De curând l-am dirijat la Filarmonica din Essen unde a fost solistul concertului de Haydn. Este un artist extraordinar cu care-mi place foarte mult să colaborez.