ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu dirijorul Valeri Gergiev

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 9 Septembrie 2011 , ora 11.37
Maestre Valeri Gergiev, cu ce sentimente reveniți la București?

Am amintiri frumoase legate de prima mea vizită la București, care a avut loc cu 27 de ani în urmă. Eram un foarte tânăr dirijor pe atunci, la începutul carierei mele în fosta Uniune Sovietică. Am primit numeroase invitații după participarea la Competiția "Herbert von Karajan" de la Berlin, pe care am câștigat-o pe când aveam 23 de ani. Una dintre invitații a venit de la București. Îmi amintesc că am dirijat la Ateneu, o sală cu o acustică interesantă...a fost o primă experiență, minunată. Apoi am revenit la Iași, la Cluj, de fiecare dată într-o atmosferă foarte plăcută. Alte concerte au fost programate după căderea lui Ceaușescu, când lucrurile se schimbau cu rapiditate. Am participat de câteva ori la Festivalul "George Enescu" și iată-mă din nou aici, anul acesta. Am dirijat cu fiecare ocazie muzica lui George Enescu, foarte interesantă atât pentru mine, cît și pentru orchestră.


Acest festival are menirea de a pune în lumină personalitatea lui George Enescu în cele mai variate ipostaze: în relație cu creația contemporanilor săi, în raport cu arta contemporană, dar și cu muzica universală...

Enescu a fost o personalitate marcantă, cu o vocație a compoziției ieșită din comun. Era un om serios, profund, foarte apreciat printre contemporanii săi europeni... Consider important ca marile orchestre, muzicienii zilelor noastre, să cunoască mai bine muzica secolului XX. Este bine că mai avem încă șansa să descoperim aspecte interesante în muzica lui Bach, Mozart, Beethoven, Schubert, ajutați de noii interpreți care vin cu o viziune proaspătă. Cu atât mai mult există aspecte inedite în muzica veacului trecut și mă refer la un grup de compozitori în care l-aș include și pe George Enescu, alături de Karol Szymanowski, Leoč Janáèek, sau chiar Richard Strauss. Ultimul devine cunoscut tot mai mult și în afara Austriei și Germaniei, unde operele lui răsună de decenii bune. Am dirijat de nenumărate ori Elektra, Salomeea, Ariadna la Naxos... repertoriul meu se lărgește constant cu astfel de titluri care se adaugă celor de Serghei Prokofiev, Dmitri Șostakovici, Igor Stravinski - puternicul grup al compozitorilor ruși - opere pe care le-am promovat în ultimii ani în multe alte țări din Europa și dincolo de Europa, inclusiv în Asia. Salut așadar filosofia festivalului de la București, care se bazează pe promovarea lui George Enescu prin intermediul marilor orchestre ale lumii, ansambluri simfonice care vin cu propria lor lectură și deschid o dimensiune internațională repertoriului enescian.


Ce ne puteți spune despre alegerea programelor celor două concerte de la București? Ați avut în vedere lucrări reprezentative în repertoriul Orchestrei Teatrului Mariinski? Ați venit în întâmpinarea formatului festivalului?

Acustica Sălii Mari a Palatului din București este una foarte specială, care lansează de fapt dirijorilor invitația de a alege repertoriul în funcție de acest generos spațiu de concert. Cred că lucrările de Richard Wagner, Alexandr Scriabin, Richard Strauss, Rodion Scedrin, Modest Musorgski, Simfonia a III-a de George Enescu, vor fi puse aici în valoare... Scriabin este un compozitor extrem de original, ideile lui s-au dovedit a fi esențiale pentru progresul marii școli componistice ruse în secolul XX, dar și în afara Rusiei. Szymanowski nu a fost nici el prea departe de școala rusă și de ideile lui Skriabin, pe care le-a dezvoltat. Cred că va fi interesant pentru publicul bucureștean să experimenteze sonoritatea simfoniei lui Enescu în proximitatea celorlalte opusuri din program. Avem ocazia să comparăm și să apreciem ceea ce cu siguranță era nou și foarte neobișnuit cu câteva decenii în urmă...


Vom asculta într-adevăr lucrări create cu câteva decenii în urmă, cea mai aproape de contemporaneitate, Concertul pentru orchestră de Rodion Scedrin, care are și un subtitlu, Cuplete populare vesele. O piesă care poartă inspirația folclorului, strălucit orchestrată... Aveți în vedere să o includeți într-un proiect aniversar consacrat compozitorului în 2012, când se vor împlini optzeci de ani de la nașterea sa?

Sărbătorim anul acesta și anul viitor doi mari compozitori ruși care îmi sunt prieteni: Sofia Gubaidulina și Rodion Scedrin. Creația lor ocupă un loc important în viața mea, așa că vor exista premiere, reluarea unor lucrări reprezentative. Piesa pe care am inclus-o în programul de la București este deja înregistrată. Multe dintre producții le-am realizat pe cont propriu, printre acestea fantastica operă a lui Rodion Scedrin, Călătorul fermecat, editată cu ceva timp în urmă la casa de discuri "Mariinski". Este o operă a secolului XXI care se bucură deja de o recunoaștere internațională. A răsunat la Moscova, Helsinki, Stockholm, mă simt încurajat de succesul ei și sper că într-o zi o vom aduce și pe scenele românești.

Am un sentiment foarte bun atunci când o operă contemporană, scrisă în secolul XXI, se bucură de o asemenea apreciere, mă simt încurajat de succesul acestei opere. Rodion Scedrin este un compozitor bine reprezentat în repertoriului teatrului Mariinski - avem producția Suflete moarte, - opera compusă pe faimoasa poveste a lui Gogol, avem baletul Căluțul cocoșat, pe care tocmai l-am prezentat la New York cu o lună în urmă, o muzică fantastică, o coregrafie fantastică și un Scedrin din prima perioadă de creație, avem apoi baletul Anna Karenina, prezentat la Londra cu două săptămâni în urmă, din nou o coregrafie extrem de interesantă și o partitură de maturitate, compusă pentru soția sa Maia Plisețkaia.

Apoi opera Călătorul fermecat - această nouă producție, dar și suita Carmen - apreciată de corpul nostru de balet și de public - motiv pentru care o includem sistematic în stagiune. După cum observați, un capitol consistent al repertoriului nostru este consacrat lui Rodion Scedrin, atâtea producții ale unui compozitor în viață îmi aduc aminte de timpurile lui Ceaikovski sau Rimski-Korsakov... Ceaikovski și-a văzut multe opere reprezentate pe scena de la Mariinski - Evgheni Oneghin, Dama de Pică, Iolanta sau Mazeppa. Un fapt care a însemnat recunoașterea valorii unui compozitor în viață pe o mare scenă de operă. Cam același lucru se petrece astăzi la Mariinski, aceasta este misiunea teatrului nostru.


Cu ceva timp în urmă v-a trezit interesul și opera majoră a lui George Enescu, "Oedip"...

Când voi fi în România trebuie să acord timp acestui subiect... nu este deloc imposibil să o includem în programele noastre. Există bineînțeles o lungă listă de priorități, dar am putea discuta cu colegii noștri români, poate vom realiza ceva împreună în acest sens.


Maestre Valeri Gergiev, sunteți considerat unul dintre cei mai influenți oameni ai planetei. Aveți sentimentul că puteți schimba trendul muzicii clasice, că puteți influența gustul publicului contemporan?

În opinia mea, muzica clasică este deosebit de prețuită în momentul de față. Am dirijat de curând două concerte în Festivalul BBC Proms de la Londra, unde lucrări de Henri Dutilleux și Serghei Prokofiev au umplut sala de mii de locuri. Este un festival care demonstrează masivul interes al publicului pentru muzica clasică. Trebuie doar să muncim din greu și să interpretăm cu succes, să atingem nivelul de performanță, să compunem muzică bună și să ne străduim să implicăm cât mai mulți oameni tineri. De curând m-am ocupat de Competiția "Ceaikovski", desfășurată în luna iunie la Moscova și Sankt Petersburg. Rezultatul a fost colosal, milioane de spectatori au fost alături de noi pe internet. Iar pentru a-i ajuta pe tineri să aibe un comportament profesionist trebuie să ne ocupăm corect de școli și universități și să implicăm generația tânără, să nu devenim elitiști și să interpretăm doar pentru aceia care își permit să cumpere bilete scumpe. Așa ceva nu ar trebui să se întâmple.


Ați declarat cândva că vă concentrați pe relațiile importante în viață... Pe ce criterii se bazează selecția dumneavoastră?

Aș începe cu colaborările muzicale. Colegii, interpreții care aduc calitatea și ideile care suscită interesul. Știu că în viață mă pot baza pe acest gen de colaborări. Prietenia este și ea foarte importantă...


Iar Alexander Toradze este unul dintre vechii dumneavoastră prieteni...

O, desigur, suntem prieteni de 23 de ani! Încă din anii studenției, când a început relația noastră extraordinară. Am înregistrat împreună cele 5 concerte pentru pian și orchestră de Serghei Prokofiev, Poemul Prometeu de Alexandr Scriabin, urmează și Stravinski în viitor... Alexander Toradze este unul dintre cei mai individuali, radicali, personali, ceea ce aș numi "neortodocși" interpreți. El surprinde publicul, dar și pe colegii săi muzicieni, cu punctul de vedere original și cu mesajul direct, pătrunzător. Interpretarea lui este energică, spectaculoasă și intens emoțională, chiar și atunci când alege concerte foarte cunoscute. Îți spui..."am ascultat de atâtea ori această muzică, știu cum sună" ...și atunci el vine cu lectura lui foarte personală și reușește să te surprindă.


Ce loc are pasiunea în viața dumneavoastră? Când vă admirăm dirijând putem remarca un șef de orchestră temperamental...

Când te referi la propria persoană nu ai vrea să descrii cât de emoțional, cât de pasionat, cât de modest sau arogant ești... preferi să-i lași pe alții să te descrie. Când sunt în fața orchestrei știu ce vreau să obțin, ce fel de sonoritate... Și veți avea ocazia să remarcați anumite caracteristici ale sunetului Orchestrei Mariinski: anumite străluciri, dar și profunzimi, anumite caractere, dispoziții, dar și o anumită tandrețe și transparență, acești muzicieni sunt extrem de capabili, mă bucur de colaborarea lor de atâția ani.


Este una dintre numeroasele dumneavoastră colaborări...

De fapt, am două angajamente principale acum - Teatrul Mariinski și London Symphony - care îmi ocupă cea mai mare parte a timpului. Colaborez desigur și cu operele Metropolitan, La Scala, cu Orchestra Filarmonicii din Viena, iar ocazional dirijez orchestrele filarmonicilor din Berlin, Chicago, Philadelphia, New York, dar și Rotterdam Orchestra. Într-o anumită perioadă a vieții am investit foarte mult în Rotterdam, am lărgit repertoriul orchestrei și am creat un festival care se dovedește un continuu succes, publicul îl apreciază, așadar mă simt împăcat cu mine în această relație. Un alt capitol extrem de important este relația cu compozitorii în viață, am amintit-o pe Sofia Gubaidulina, i-am amintit pe Rodion Scedrin, pe Henri Dutilleux, colaborez desigur și cu compozitori mai tineri. Îmi doresc să realizez mai multe producții noi și premiere ale lucrărilor lor în toate genurile: coral, simfonic, operă, intenționez să fac cu mult mai mult în acest domeniu în următorii 5 ani - apropiindu-mă cumva și de muzica lui George Enescu. Când voi fi în București vom vorbi despre asta.

Interviu realizat de Alina Velea