Când vorbim despre Katia şi Marielle Labèque e ca şi cum am vorbi despre aceeaşi persoană care s-a divizat în două pianiste recunoscute la nivel internaţional. Am fi vrut să facem un interviu cu fiecare dintre ele. Dar Katia a spus că nu are sens, pentru că ea îmi poate da aceleaşi răspunsuri pe care mi le-ar fi dat sora ei. În interviul ce urmează nu foloseşte decât foarte rar persoana I singular. Şi-au dezvoltat împreună cariera, prezidează o fundaţie menită să popularizeze muzica clasică în rândul tinerilor. Trăiesc în însorita Italie, dar maniera lor de a cânta a împrumutat câte puţin din toate locurile pe care le-au vizitat. Katia şi Marielle Labèque, o familie pe scenă într-un singur mod de viaţă, care este muzica.

Sunteţi pe scenă mereu alături de sora dumneavoastră sau vi se întâmplă să concertaţi şi separat?

Foarte rar cântăm separat. Fac parte dintr-un grup de muzică modernă, care include instrumente electronice. Marielle a ales să nu facă parte din această formaţie; este interesată de muzica contemporană, dar nu atât de mult ca mine.

Cu toate acestea, repet - foarte rar ni se întâmplă să cântăm separat, 90% din activitatea noastră o desfăşurăm împreună.

În e-mail-ul pe care l-am primit, în care fixam acest interviu, îmi propuneaţi să îl facem în engleză, franceză, italiană sau spaniolă. A cunoaşte atâtea limbi înseamnă a cunoaşte la fel de multe culturi. Cum se reflectă aceste cunoştinţe în modul în care cântaţi?

Faptul de a fi crescut pe coasta bască, aflată la graniţa cu Spania şi-a pus amprenta asupra noastră, faptul că trăim în Italia, ţara mamei noastre, iarăşi ne influenţează decisiv. Faptul că am călătorit în Statele Unite ale Americii, în Anglia ne-a format. Astăzi cu multiplicarea informaţiei, cu Internetul, culturile noastre se dezvoltă diferit.

În ce fel se reflectă în modul dumneavoastră de a cânta, cultura italiană, de exemplu?

Prin imaginaţie, fantezie, însă este dificil să descriu totul în două cuvinte. Aceste lucruri se află în noi, am fost legănate de muzica lui Verdi, Puccini, toată muzica pe care mama noastră o adora. Apoi, locuim actualmente în Italia, deci cultura lor se reflectă în mod decisiv în modul nostru de viaţă, în obiceiurile noastre culinare. Soarele, căldura sunt şi ele elemente care ne marchează şi care pentru mine una, sunt importante - nu am trăit niciodată în ţări nordice, tocmai pentru că acolo e prea frig pentru mine.

Şi dacă tot am alunecat în această discuţie, cum se manifestă spiritul francez în modul dumneavoastră de a face muzică?

Mama a fost eleva lui Marguerite Long, care la rândul ei era prietenă cu Gabriel Fauré, Claude Debussy, Maurice Ravel. Aşa că în ciuda faptului că muzica italiană era foarte prezentă în copilăria noastră, studiul pianului l-am început cu lucrări de Debussy şi Ravel, nu cu Schubert sau Mozart. Rafinamentul şi bogaţia de armonii ale acestei muzici - Ravel este un geniu al orchestraţiilor, iar Debussy a revoluţionat lumea muzicii - au reprezentat o componentă importantă a formării noastre şi a culturii noastre muzicale.

V-aţi exersat vreodată privilegiul de a fi sora mai mare în interacţiunea cu sora dumneavoastră, Marielle?

Nu, din contră, eram foarte protectoare cu Marielle. Oricum diferenţa de vârstă dintre noi e foarte mică. Dar mă ocupam foarte mult de ea. Când studiam la Paris, mergeam cu ea cu metroul, asistam la cursurile ei. Eram ca o mamă pentru ea, pentru că ne aflam singure la Paris. Această relaţie s-a inversat astăzi, acum Marielle este cea care are foarte multă grijă de mine, ea îmi pregăteşte masa, fiindcă eu uit adesea să mănânc (râde). Oricum ne-am împărţit foarte bine sarcinile.

Să ne îndreptăm puţin atenţia acum către concertul pe care îl veţi susţine în cadrul Festivalului "George Enescu". Veţi fi acompaniate, dumneavoastră şi sora dumneavoastră de ansamblul Camerata Salzburg. Este pentru prima dată când colaboraţi cu prestigioasa orchestră?

Da, este pentru prima oară. Am vorbit de multe ori să cântăm cu ei, dar până acum nu am putut. Aşa că suntem încâtate să ne aflăm pentru prima dată alături de Camerata Salzburg la Bucureşti care este un oraş magnific pe care îl cunoaştem deja. Am mai cântat aici de câteva ori.

Ce impresie vă face muzica lui George Enescu?

Este un compozitor magnific, însă nu am cântat nimic compus de el. Din câte ştiu nu a compus nimic pentru două piane, iar eu şi cu sora mea cântăm aproape numai împreună de 30 de ani încoace. Astfel că nu am mai avut recitaluri în care să cânt piese solo. Dar bineînţeles că este un compozitor magnific.