ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu Angelika Kirchschlager

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 9 Septembrie 2011 , ora 10.27

Doamnă Angelika Kirchschlager veți cânta în România pentru prima dată, pe scena Festivalului Internațional "George Enescu", o țară de care vă leagă istoricul familiei dumneavoastră și o amintire din copilărie. Am discutat într-un interviu anterior, difuzat la Radio România Muzical, în emisiunea "Poveștile de succes ale muzicii", despre faptul că bunica dumneavoastră era româncă din Orșova, stabilită în urma căsătoriei în Austria. Ați rememorat atunci pentru ascultătorii noștri o călătorie pe care ați făcut-o, în vremea copilăriei, în România. Nu ați mai cântat însă niciodată până acum în țara noastră. Aveți emoții înaintea acestui concert?

Nu, nu am emoții de obicei. Sunt foarte pozitivă. Îmi place să vin pe scenă, să aduc cu mine felul meu de a cânta, iar publicul va hotărî dacă îi place sau nu. Dar sunt foarte nerăbdătoare să întâlnesc pentru prima oară publicul românesc.


În ultima stagiune, ați colaborat cu Cvaretul "Belcea" care, după cum știți, este condus de violonista româncă Corina Belcea. Ce ne puteți spune despre această întâlnire muzicală?

Sunt fantastici. Am lucrat de câteva ori împreună și îi consider niște muzicieni extraordinari: foarte originali, foarte sensibili și foarte interesanți. A fost o provocare să cânt împreună cu ei; mie îmi place să fac muzică de cameră în general, să cânt împreună cu alții, nu doar pe scena de operă, ci și cu instrumentiști, nu doar cu pianul. Așa că a fost o experiență extraordinară să cânt cu Cvartetul "Belcea".


Premiera operei Oedip de Enescu a avut loc la Paris, în 1936. Cu trei ani mai devreme, parizienii urmăriseră premiera baletului cântat The Seven Deadly Sins de Kurt Weill, după Berthold Brecht. Această lucrare este aproape necunoscută în România. Cum ați descrie-o pentru a convinge publicul să vină la concert?

Este una dintre lucrările mele preferate. Nici în Austria Kurt Weill nu este foarte cunoscut, dar multe dintre operele sale sunt cântate: Opera de trei parale, Mahagonny. Am cântat în The Seven Deadly Sins la Viena, în toamna anului trecut. Muzica lui Weill este când cu influențe jazz, când clasică, incredibil de ritmică, foarte interesantă. Este vorba despre capitalism. Anna, personajul principal pe care eu îl interpretez, trebuie să comită cele șapte păcate capitale pentru a-și putea construi o casă pentru ea și familia ei. Familia este interpretată de un cvartet și este cea care o împinge în acest coșmar, pentru a face rost de bani. Devine un păcat să nu comiți cele șapte păcate. Trebuie să o faci! Ea își spune: "Trebuie să fac asta! Trebuie să mă culc cu acest bărbat! Trebuie să devin o păcătoasă, pentru că singurul lucru care contează sunt banii!" În cele din urmă reușește să obțină o casă, dar constată ca nu a meritat. Acesta este mesajul extrem de puternic al lucrării.


În ultima perioadă ați preferat să apăreți pe scenă în roluri din opere ale secolului 20 și mă refer la The rape of Lucretia de Benjamin Britten, The Seven Deadly Sins de Kurt Weill, roluri care au intrat în repertoriul dumneavoastră după personajul Sophie din Sophie's Choice de Nicholas Maw. Există vreo legătură între aceste trei alegeri?

Este vorba despre personaje femei, toate în ipostaze foarte dramatice. Nu este vorba despre o alegere neapărat. Nu îmi spun "acest personaj este bun pentru mine acum". Sunt lucruri care vin la momentul potrivit. Sunt complet fatalistă. Întotdeauna am fost de părere că viața îmi aduce ceea ce este bine pentru mine la momentul oportun și mi-a adus și toate aceste roluri.


La București veți cânta cu Tonkünstler Orchester Niederösterreich, sub conducerea dirijorală a lui Heinz Karl Gruber. Ce proiecte vă leagă de acești muzicieni?

Am înregistrat împreună două CD-uri și am susținut câteva concerte. De asemenea am colaborat de mai multe ori cu Heinz Karl Gruber pentru interpretarea partiturii lui Kurt Weill. Este un specialist în această muzică și îi datorez într-un fel rolul Anna. Nu face compromisuri, este un artist foarte interesant și se implică total în ceea ce are de făcut.


Sunteți o artistă cu o carieră extraordinară și pe lângă activitatea de pe scenă, știu că sunteți și profesoară. Cine considerați că sunt acele persoane din trecutul dumneavoastră, din perioada formării, fără de care nu ați fi ceea ce sunteți astăzi?

Există fără îndoială o asemenea persoană: profesorul meu Walter Berry. S-a stins din viață în urmă cu 10 ani, din păcate. A fost unul dintre cei mai faimoși bas-baritoni. A cântat la inaugurarea Teatrului "Metropolitan", a fost membru de onoare al Operei de Stat din Viena. A fost căsătorit cu Christa Ludwig și au cântat mult împreună. A fost cel mai celebru Papageno, de pildă, și a fost un interpret extraordinar de lieduri.

Ceea ce am învățat de la el a fost combinația dintre suflet și intelect. Vorbind despre o piesă, nu îmi spunea să nu fac ritardando unde nu este scris, ci să fiu onestă față de partitură și să îmi exprim propriile emoții. M-a încurajat să fiu eu însămi, să nu copiez pe nimeni altcineva și acest lucru este cel mai important în activitatea mea de acum: să încerc să mă găsesc pe mine tot mai mult și să nu mă las influențată de ceea ce fac alții. Acesta este motivul pentru care sunt și foarte relaxată. Fiecare poate face ce vrea. Pentru mine nu există bine și rău, corect sau greșit. Atâta vreme cât ești tu însuți, trebuie să fie bine! Asta mi-a spus Walter Berry.


Anul trecut a fost foarte bogat pentru dumneavoastră în ceea ce privește numărul de apariții discografice. Ați fost de altfel și recompensată cu Premiul German al Discului, Echo, pentru CD-ul cu lieduri de Schumann. Care sunt obiectivele dumneavoastră pentru acest an?

Voi înregistra două albume: unul cu cântece de Franz Liszt, împreună cu pianistul Julius Drake, pentru casa de discuri Hyperion, și un alt disc cu un potpuriu de cântece clasice, devenite foarte populare, precum cântece de Schubert sau de Brahms, pe care toată lumea le cunoaște, dar nu mai știe cui îi aparțin. Asta și pentru că plănuiesc un turneu în Austria, în iunie 2012, în localități foarte mici, unde nu s-au mai ținut recitaluri până acum, și unde voi duce și acest CD.

Interviu realizat de Monica Isăcescu