ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Orchestra Filarmonicii din Moscova - în turneu în România

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 27 Mai 2011 , ora 11.27

O fericită coincidență a făcut ca în anul 2011 Orchestra Filarmonicii din Moscova să sărbătorească 60 de ani de la înființare, dirijorul principal și directorul artistic al Orchestrei, Iuri Simonov să-și aniverseze în luna martie 70 de ani de viață, iar dirijorul invitat Iuri Botnari, tot în luna martie, 60 de ani. Astfel că prestigiosul ansamblu a pornit în turnee prilejuite de împlinirea a șase decenii de existență, cuprinzând concerte în Japonia, China, Spania, Coreea de Sud, Germania, Anglia, Rusia, Ucraina, Republica Moldova și România.

Turneul în țara noastră a început în 24 mai la Filarmonica din Arad, a continuat la Filarmonica "Banatul" din Timișoara, în 25 și 26 mai, și se încheie cu două concerte la Ateneul Român, în 28 și 29 mai. Cel de sâmbătă este dirijat de maestrul Iuri Simonov, având în program Simfonia a IX-a Din lumea nouă de Antonin Dvoűák, Preludiu și Moartea Isoldei din opera Tristan și Isolda de Richard Wagner și Suită din muzica baletului Pasărea de foc de Igor Stravinski. Concertul de duminică este oferit cu maestrul Iuri Botnari la pupitru, iar programul cuprinde Uvertura-fantezie Romeo și Julieta de Piotr Ilici Ceaikovski, Suita din muzica baletului Lacul lebedelor al aceluiași compozitor și Dansurile simfonice de Serghei Rahmaninov.

Înaintea acestor concerte am stat de vorbă cu maestrul Iuri Botnari, muzician născut la Chișinău, care a studiat la Conservatorul din Moscova cu Iuri Simonov, iar din anul 2002 a început să colaboreze cu Orchestra Filarmonicii din Moscova.


Maestre Iuri Botnari, ne bucurăm să putem asculta Orchestra Filarmonicii din Moscova în turneu în România. Cum vă simțiți în fața publicului românesc, având în vedere faptul că sunteți născut la Chișinău, deci sunteți legat și de cultura românească?

Simt o comuniune, deoarece publicul românesc este foarte pregătit din punctul nostru de vedere. În orașele unde am concertat se simte munca orchestrelor simfonice locale, a filarmonicilor, oamenii știu pentru ce vin la concert. Mentalitatea noastră este foarte apropiată. În familia mea s-a ascultat multă muzică românescă, am ascultat postul public de radio din București pe undele lungi, am avut această posibilitate, așa că, fără îndoială a existat o influență. Eu sunt și violonist, am fost nevoit să cânt multă muzică populară, inclusiv românească, mai ales în tinerețe, așa că mă simt apropiat de iubitorii muzicii din România.


Din anul 2002 conduceți această orchestră prestigioasă. Cum ați descrie experiența trăită alături de Orchestra Filarmonicii din Moscova și colaborarea cu dirijorul Iuri Simonov?

Da, eu dirijez această orchestră din 2002, dar prima deplasare pe care am avut-o în străinătate a fost în 2003, pentru Festivalul "George Enescu". Și, din momentul acela, experiența cu Orchestra din Moscova s-a lărgit permanent. Cred că deja am fost peste tot, cu excepția Indiei și a Australiei. În ultima perioadă ieșim în turnee de trei-patru ori pe an. De aceea, relațiile noastre sunt într-un proces de continuă dezvoltare. Relația mea cu maestrul Simonov a început prin 1983. A fost la început o relație elev-profesor, iar acum deja s-a transformat într-una de colegialitate, de prietenie și schimb de idei.


Ați concertat deja la Arad și Timișoara. Cum vi s-a părut atmosfera concertelor și cum v-a primit publicul?

A fost o surpriză plăcută la Arad, în sala construită încă din 1913. Aceasta sună foarte bine și se vede că este acolo o orchestră care își desfășoară activitatea. Concertele și atmosfera au fost extraordinare, în nici un caz sub nivelul celor din Viena sau Ungaria, dimpotrivă, poate atmosfera a fost mai caldă. Sigur că cel mai bine poate judeca publicul. Dar, de exemplu în 25 mai, în Timișoara, primirea a fost foarte călduroasă. Ne-a părut rău că am oferit prea puține bis-uri pentru public, pentru că ar fi meritat mai mult.


V-aș ruga să ne vorbiți și despre concertul pe care îl veți dirija duminică la Ateneul Român. Ați pregătit un repertoriu atractiv, cu lucrări de Rahmaninov și Ceaikovski. De ce ați ales să alcătuiți astfel programul?

De ce Rahmaninov? Pentru că fac o paralelă între originea lui Rahmaninov și originea mea. Unul dintre bunicii mei este român, iar celălalt este rus. Și neamul lui Rahmaniov are rădăcini în familiile domnitorilor Moldovei și ale cnejilor ruși. De ce Dansurile simfonice? Pentru că este patrimoniul spiritual al lui Rahmaninov, al muzicii lui. Din punctul meu de vedere operele lui simfonice nu sunt prețuite și descoperite suficient. În turnee se cântă mult Șostakovici și Ceaikovski, adică muzică deja probată. Din punctul ăsta de vedere, alegând dansurile simfonice, noi am riscat puțin. Dar, pentru că am văzut că atât la noi, cât și în România este promovată creația acestui compozitor, în calitatea lui de simfonist, putem spune că suntem pe drumul cel bun. Din acest motiv l-am ales. În ceea ce-l privește pe Ceaikovski, este un omagiu adus publicului, pentru că în primul concert, dirijat de maestrul Simonov, avem muzică de Stravinski, Wagner, Dvoűák și trebuie, în mod obligatoriu, și puțin Ceaikovski.


Concertele din România încheie turneul pe care l-ați susținut în această perioadă în Europa de Est. Care ar fi concluziile și sentimentele cu care rămâneți după acest turneu prilejuit de împlinirea a 60 de ani de la înființarea Filarmonicii din Moscova?

Concertele într-adevăr încheie turneul nostru. Impresiile mele se vor mai îmbogăți, pentru că va mai urma un turneu în Anglia, care va continua în Coreea. Simt că s-a muncit foarte mult, nu a fost deloc ușor pentru orchestră, mai ales că unele deplasări au durat și mai mult de 17-18 ore. Dar ceea ce este foarte greu îți oferă și cele mai multe sentimente de satisfacție. Cred că va trece o anumită perioadă de timp după care vom putea, la modul real, să evaluăm ce am făcut în Estul Europei și de ce am făcut ceea ce am făcut. În linii mari, artiștilor din orchestră le place reacția publicului, a unui public educat, care înțelege ceea ce i se oferă, nu vine pur și simplu să fie doar prezent. Pentru că, de fapt, artiștii pentru cine cântă? Nu cântă doar pentru salarii, cântă pentru public, pentru ca acesta să-i asculte și să-i aprecieze. Acesta este scopul principal.


Interviu realizat de Larisa Clempuș și Bogdan Clempuș
(de la Radio România Internațional, Serviciul Rus)