ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Dinu Lipatti în primăvara lui 2011

Bookmark and Share
Publicat: joi, 21 Aprilie 2011 , ora 12.56

Ediția de primăvară a publicației britanice Classical Recordings Quarterly îl are pe copertă pe Dinu Lipatti. Extinsul articol din interior este scris de Mark Ainley, pasionatul cercetător canadian al moștenirii muzicale lăsate de Lipatti, care ne-a acordat un interviu pe această temă. L-am întrebat pentru început dacă ideea de a dedica actuala ediție a revistei celebrului pianist român, născut primăvara, în 19 martie, îi aparține.


Am propus într-adevăr revistei un articol despre Lipatti - nu pentru primăvara aceasta, ci deja de anul trecut, când s-au împlinit 50 de ani de la stingerea sa din viață. Dar pentru că articolul meu era foarte lung iar directorul revistei nu a vrut să-l taie, l-a păstrat pentru numărul următor, adică numărul de față, cel din primăvara lui 2011.


Care sunt punctele asupra cărora v-ați oprit în articolul dumneavoastră?

Lipatti este cunoscut în întreaga lume în principal prin intermediul înregistrărilor sale; el nu a părăsit niciodată Europa, a murit foarte tânăr. S-a iscat un fel de fanatism în ceea ce privește stilul său de interpretare și înregistrările sale. Căutarea înregistrărilor, a concertelor care nu au apărut încă pe disc au luat o turnură interesantă, s-a transformat într-un fel de roman polițist, într-un fel de căutare a unui tablou pierdut al lui Da Vinci.

Am avut posibilitatea de a cerceta arhivele EMI în anii 1990, am citit mult din corespondența timpului referitoare la înregistrările lui Lipatti - cele realizate în timpul vieții sale și cele editate după aceea. Am descoperit foarte multe informații interesante despre imprimările sale - deja făcute sau în stadiul de proiect, am mai căutat și înregistrări live încă needitate pe disc.


Ne-ați putea dezvălui câteva din aceste amănunte inedite pe care le-ați publicat în revista Classical Recordings Quarterly?

Desigur. Una din poveștile celebre despre Lipatti se referă la faptul că producătorul său spunea că Lipatti nu va înregistra Concertul numărul 1 de Ceaikovski sau Imperialul de Beethoven, pentru că avea nevoie de 3-4 ani pentru a le pregăti. Este o poveste complet falsă. În realitate, Lipatti își dăduse acordul de a imprima concertul de Ceaikovski împreună cu Herbert von Karajan, în 1949. Totuși, proiectul nu a continuat, întrucât casa de discuri Columbia avea deja în catalogul ei o versiune americană a acestui concert. Walter Legge, producătorul lui Lipatti, planificase să stabilească o înregistrare cu un alt pianist, Witold Malcuzynski.

De asemenea, se pare că Lipatti ceruse să imprime un concert de Beethoven. Aceasta contrazice afirmația conform căreia Lipatti nu ar fi vrut să înregistreze nimic din creația compozitorului german - concertul pe care el l-a cerut era chiar Imperialul, pe care îl cântase în două stagiuni la București, în 1940 și 1941, și îl avea în repertoriu. Există și o notă care spune că Lipatti intenționa să imprime un concert de Beethoven, în 1949. Fără îndoială că el nu a putut să ducă la îndeplinire proiectul din pricina sănătății sale, dar dorința exista - în pofida istoriilor care au circulat de decenii și care afirmau că Lipatti nu ar fi vrut să imprime Beethoven.


Sunt sigură că întrebarea aceasta vă este adresată la fiecare interviu; totuși, pentru că eu sunt la prima conversație cu dumneavoastră, nu pot renunța la ea: de unde această pasiune pentru Lipatti?

Eram la liceu când am auzit pentru prima dată un disc cu Lipatti, la biblioteca școlii. Am fost intrigat de titlul destul de morbid al albumului - "Ultimul recital al lui Dinu Lipatti": suna foarte amenințător și misterios. Am întrebat-o pe profesoara mea de muzică cine este Lipatti, iar ea mi-a spus "o, este pianistul pianiștilor". Am continuat prin a citi despre el, și, mai ales, cu cât ascultam mai mult înregistrările lui, chiar dacă urechile mele nu era așa de antrenate pe atunci, îmi dădeam seama că are un mod special de a interpreta muzica.

Am căutat cât mai multe imprimări ale lui Lipatti și, când am aflat că el cântase și sonata Waldstein, sonata mea preferată din creația lui Beethoven, pe care nu o găsisem pe nici un disc de-al lui Lipatti, am început să scriu către diferite radiodifuziuni întrebând dacă cineva are această înregistrare. Deși au trecut mai mult de 20 de ani și nu am avut noroc până acum, sper și am încredere că ea va găsită.


Ce proiecte legate de Dinu Lipatti aveți în derulare?

Am creat și activat pagina de internet dinulipatti.com, o pagină unde vreau să postez cât mai multe linkuri către înregistrările lui Lipatti prin clipuri youtube sau clipuri audio, de asemenea cât mai multe articole despre Lipatti. Aș vrea ca pe această pagină să comunice toți cei care descoperă documente despre el - fotografii, programe de sală - să devină un fel de arhivă online.

Caut în continuare înregistrări necunoscute ale lui Lipatti și sunt în tratative pentru a le edita și a le scoate pe piață. Am descoperit de exemplu o imprimare făcută împreună cu violoncelistul Antonio Janigro, care include o parte dintr-o sonată pentru violoncel de Beethoven. Vreau să mă asigur că aceste înregistrări sunt bine masterizate și apoi lansate, pentru ca toți melomanii să aibă acces la ele.


Maria Monica Bojin