ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Compozitorul Gabriel Basarabescu - În cadrul Premiilor UNITER, recompensat pentru întreaga activitate în beneficiul muzicii de scenă

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 20 Aprilie 2011 , ora 16.03

«Arta nu este nici matematică, nici știință exactă - aici mergi foarte mult pe zona sufletului.»

În data de 18 aprilie 2011, colegului nostru Gabriel Basarabescu, realizator la Radio România Actualități, i s-a acordat premiul pentru întreaga activitate pentru muzică de teatru, un prilej pentru noi de a sta de vorbă pe marginea acestui subiect.


Recent ați primit un important premiu UNITER pentru întreaga activitate. Cum vă amintiți începuturile în acest domeniu?

Acest premiu chiar a fost punctul de plecare pentru o rememorare, m-a pus pe gânduri și m-a determinat să mă deplasez în urmă în timp. Totul a început prin 1983 - 1984 dintr-o întâmplare - îmi făcusem o trupă, încercam să găsesc o sală de repetiții și m-am dus la Teatrul Național. Am sunat la poartă, unde a răspuns cineva. Nu-l știam decât de la televizor, era actorul Marian Hudac, un om deosebit care mi-a spus: "Nu-ți garantez nimic, vino mâine dimineață." M-am dus a doua zi și mi-a spus că a vorbit cu maestrul Beligan și că putem veni următoarea zi să ne luăm sala. Tot stând acolo și repetând ne-am întâlnit cu Radu Gheorghe, Claudiu Bleonț - era o atmosferă absolut senzațională. La un moment dat a apărut și prima piesă. Regizoarea Anca Ovanez mi-a spus: "Hai, fă muzica pentru A 12-a noapte." Eram în anul I la facultate și am făcut muzica pentru A 12-a noapte de Shakespeare și a fost un vis frumos.


Cum decurge compoziția unei muzici pentru spectacolul de teatru? Vă influențează piesele, preferați anumite tehnici?

Nu plec de la nicio idee preconcepută, dar cred că este foarte important să ai un bagaj foarte mare de muzici ascultate și mă raportez foarte mult la ceea ce au făcut italienii, Morricone, de exemplu. De la noi, cu mare drag și cu mare tristețe mă gândesc la Toni Șuteu, un om care a influențat foarte multe generații. O simplă discuție cu Toni Șuteu sau cu oameni ca el te făcea să simți muzica unui film sau pentru o piesă de teatru din prima. În general ar fi bine ca toți cei care fac muzică de teatru să aibă o aparatură minimă, o tehnică minimă, să poată privi filmul acasă și să poată gândi fraza muzicală, modul de exprimare în funcție de imagine. Muzica nu este o simplă ilustrație, ci devine un personaj, o ființă vie în imagine și în subiect, în scenariu.


Cât de mult v-a ajutat și v-a îmbogățit pe parcursul carierei dumneavoastră contactul cu diferiți regizori?

Nu mult - a fost vital, pentru că arta nu este nici matematică, nici știință exactă - aici mergi foarte mult pe zona sufletului, zona relațiilor umane. N-am să dau decât două exemple: Alexandru Tocilescu și Mihai Măniuțiu, doi oameni care cunosc muzică (nu mă hazardez să spun la fel de bine ca niște muzicieni), Tocilescu pentru că a mâncat și mănâncă muzică pe pâine, Măniuțiu pentru că nu numai că ascultă foarte multă muzică, dar provine și dintr-o familie de muzicieni. Sunt oameni pe care nu-i poți păcăli dacă vrei să te grăbești și dai la prima mână o ilustrație mai puțin rafinată sau mai puțin inspirată. Simți perfect ceea ce trebuie și în momentul în care lucrezi cu ei, în momentul în care ești lângă ei simți că ai intrat într-o zonă de foc din care ori scapi, ori ești mâncat, nu poți să faci compromisuri. Așa că relația cu un regizor bun este vitală. Pe de altă parte, există și reversul medaliei, regizori care pur și simplu îngroapă un spectacol, adică simți că trebuie să faci ceva la normă, că trebuie să te duci exact ca la un job fix, de la 8.00 la 16.00. Pe mine m-a ajutat Dumnezeu și într-o proporție de 80% am lucrat cu oameni care m-au încărcat.


Ce spectacole la care ați colaborat există în actuala stagiune teatrală?

Este un paradox - în ultima vreme, lucrând foarte mult cu Alexandru Tocilescu, o persoană complicată și foarte încăpățânată, a trebuit să las puțin de la mine și momentan am mai puțină muzică scrisă în stagiunea actuală. Spectacole pentru care am lucrat, în care există și părți de muzică dar și ilustrație, colaje, structuri muzicale lucrate ar fi Oblomov, Casa Zoicăi și Eduard al III-lea la Teatrul Național. La Teatrul "Ion Creangă" va fi o premieră peste câteva zile, nu deconspir, acolo este vorba de muzică scrisă 100%. Este un domeniu foarte interesant, pentru că în teatrul pentru copii nu prea poți să păcălești, acolo ori îți frângi gâtul, ori te aplaudă, ei nu au amabilități false.

Mai există, de asemenea, muzici de-ale mele într-un serial foarte interesant, București-strict secret difuzat de postul Realitatea TV în fiecare sâmbătă. Nu în ultimul rând la Radio România, la teatrul radiofonic am avut multe proiecte, Zaraza, piesa Pușei Roth, unii zic că a ieșit foarte bine, o să mai avem în curând un Anton Pann. Cam asta ar fi până în acest moment. Ar mai fi încă trei proiecte în plan, dar este bine să nu le rostești până nu pleacă pe linia cea dreaptă.


Așadar preferați să nu vă adresez tipica întrebare legată de proiecte...

Proiecte sunt multe și recunosc că îmi doresc și mă simt bine să fac așa ceva, să am mereu de lucru. Îmi place, de asemenea, foarte mult perioada repetițiilor și momentul în care spectacolul are premiera, când ai sentimentul că parcă este un copil care pleacă în lume, nu-ți mai aparține. Pentru mine, frumusețea și tot misterul țin de perioada repetițiilor.


Interviu realizat de Ioana Marghita