ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel, marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Cyrano de Bergerac în regia lui Petrică Ionescu, la Opera din San Francisco

Bookmark and Share
Publicat: marți, 16 Noiembrie 2010 , ora 14.47

Pe afișul Operei din San Francisco a figurat, la sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie 2010, Cyrano de Bergerac de Franco Alfano, pe un libret al lui Henri Cain. Regia și scenografia au fost semnate de Petrică Ionescu, iar rolul titular i-a aparținut tenorului Plácido Domingo. Din distribuția spectacolului dirijat de Patrick Fournillier au mai făcut parte Ainhoa Arteta (Roxane), Thiago Arancam (Christian de Neuveville) și Stephen Powell (De Guiche). După premiera din 2009, la Theatre du Chatelet din Paris, spectacolul a fost montat pentru prima oară pe scena Operei din San Francisco în data de 24 octombrie 2010. Despre concepția asupra spectacolului, colaborarea cu Plácido Domingo și despre alte proiecte am aflat amănunte din interviul acordat chiar de regizorul Petrică Ionescu.


Domnule Petrică Ionescu, având în vedere popularitatea subiectului, cum ați descrie viziunea dumneavoastră regizorală asupra operei Cyrano de Bergerac?

E un personaj debordant de pasiune, un burete care stoarce numai dragoste. Viziunea mea e mai mult teatru în teatru. Prima scenă, Hotel de Bourgogne, care apoi știm că a fost a comediei franceze și a lui Molière, era pe vremea aceea doar a celebrului "Montfleury" - Zacharie Jacob, un actor faimos prin tiradele lui, care făcea să leșine jumătate din sală, mai ales femeile. Intrau într-un fel de comă, care dura câte 40 de minute, el făcea pauze până își reveneau, acestea sunt întâmplări din istoria teatrului. În debutul piesei, Cyrano vine și întrerupe o scenă a lui Montfleury, suntem în plin spectacol, deci viziunea de teatru în teatru continuă. Cadrul scenei rămâne pe durata întregului spectacol, decorul se montează la vedere și avem impresia că spectacolul se întâmplă pe scena teatrului, adică este o manipulare. Cyrano este, precum Pirandello, în același timp autorul și interpretul creației lui. El manipulează celelalte personaje principale, Roxane și Christian, care cred că trăiesc o mare pasiune, o mare iubire. Toate acestea sunt de fapt creația lui literară și regizorală. La sfârșit ne pierdem într-un fel de iluzie, nu ne dăm seama dacă teatrul e mai puternic decât viața sau viața e mai puternică. Tot acest spectacol este de fapt un parcurs inițiatic, și despre teatru și despre fațetele pasiunii, dăruirii de sine, sinuciderii, misticismului, dragostei etc. Femeile iubesc foarte mult spectacolul și plâng la sfârșit, cam asta este atmosfera.


La fel ca la premiera din 2009 de la Paris, rolul titular îi aparține lui Plácido Domingo. Ce ne puteți spune despre colaborarea cu acesta?

Este un fenomen, este un etern seducător, plin de energie, chiar prea debordantă. Se află cel puțin pe două-trei continente în același timp. Este un adevărat lider, este o voce, un muzician care nu cred că a avut egal printre ultimii mari muzicieni care au rămas. După cum știm, Domingo este și un fabulos șef de orchestră. Înțelege sensul lucrurilor și, dacă îi dai hrană pentru personajul lui, este de o viteză incredibilă. Un om care are mulți admiratori în jurul lui, cu un magnetism excepțional, știe să jongleze și să țeasă toate aceste relații de seducție cu toată lumea. Este un actor din ce în ce mai curajos, după părerea mea. Pentru a juca personajul lui Cyrano la vârsta lui, un personaj extravagant, straniu, excentric, provocator, trebuie să ai o energie debordantă, mult umor, multă finețe. Altminteri, el e îndrăgostit de Cyrano și spectacolul se reia la Los Angeles, la Madrid, la Hong Kong, are o viață și după Paris și San Francisco, asta datorită lui și publicului. La ultimul spectacol Cyrano de Bergerac de la Paris au fost 52 de minute de "standing ovation", așa ceva nu s-a mai întâlnit. Cred că publicul îi spune și adio, într-un fel. La Paris e drept că nu mai venise de zece ani, la San Francisco de aproximativ șase ani, nu mai cântase decât în concerte sau tot felul de gale. Nu mai interpretase de mult un rol pe scenă, deci toți admiratorii lui sunt șocați și fericiți. Și, în plus, e un om de o generozitate incredibilă și plin de vervă și de umor.


Vorbeați mai devreme despre montări viitoare ale acestui spectacol. Ne puteți dezvălui și câteva dintre celelalte proiecte la care lucrați?

În următorii trei ani voi face acest Cyrano la Madrid și Hong Kong, există un proiect și pentru Tokio. Scriu o carte de 900 de pagini, din care am până acum 200. Olandezul zburător de Wagner la San Francisco, cu dirijorul Patrick Summers, care îmi place la nebunie și cred că este cel mai bun pentru această muzică. Voi încerca să fac un film, un Turandot "din Infern", o comedie burlescă, profitând de turneul operei Metropolitan din New York la Paris. În Italia, la Cagliari, voi monta Violanta și Orașul mort, opere ale unui compozitor puțin cunoscut dar care este un geniu absolut, Erich Wolfgang Korngold. La Valencia, încă o producție cu Tokio, un spectacol scris de Frédéric Chaslin, director artistic la Opera din Santa Fé, un șef de orchestră foarte căutat. Acestea ar fi proiectele mele viitoare.


Interviu realizat de Andreea Chiselev