Marţi, 23 februarie 2010 – ziua în care dirijorul Răsvan Cernat a împlinit 65 de ani. Cu acest prilej am stat de vorbă cu domnia sa despre câteva dintre proiectele în care este implicat în 2010 dar şi despre satisfacţiile pe care i le oferă paternitatea.


La mulţi ani, domnule Răsvan Cernat!

Aş vrea să vă exprim toată gratitudinea pentru gestul frumos pe care îl faceţi. În ziua de azi este din păcate un gest din ce în ce mai rar, pentru că, aşa cum vedem, artiştii încep să fie cam uitaţi.


Ce proiecte desfăşuraţi în această perioadă?

Slavă lui Dumnezeu, pot să mă laud şi să mă bucur de o activitate cât se poate de plină, de susţinută; iată, în 21 februarie 2010 am dirijat la Bucureşti spectacolul cu „Madama Butterfly” de Puccini, cu două zile înainte am avut un concert simfonic (cu program Brahms) la Constanţa. Aproape în fiecare săptămână am cel puţin un spectacol sau concert, ceea ce îmi face o deosebită plăcere, mă ţine în formă şi sper să reuşesc să am o activitate la fel de susţinută încă mulţi ani de acum înainte, deoarece simt că am toată capacitatea - şi fizică şi mentală – de a duce mai departe ceea ce am reuşit să acumulez în atâţia ani; pentru că în activitatea aceasta de dirijor, aşa cum au spus mulţi dintre cei care se bucură de o faimă extraordinară, ca Sergiu Celibidache, după vârsta de 47 de ani devii cu adevărat dirijor. Eu îi cred şi constat chiar în ceea ce mă priveşte că acumularea se polizează şi se îmbunătăţeşte cu trecerea anilor.

Voi avea în continuare spectacole la Opera din Bucureşti, ca de altfel şi la Constanţa. Iar în luna iunie 2010 aştept cu interes ca, după foarte mulţi ani, în care s-a rupt contactul meu cu Filamonica „George Enescu” din Bucureşti, să am un concert simfonic în această instituţie. Programul de atunci sper să fie şi interesant şi plăcut în acelaşi timp: în afara unei prime audiţii – un concert de flaut al compozitorului Călin Ioachimescu (interpretat de fiul domniei sale) se vor mai cânta lucrări de Richard Strauss - poemul simfonic „Macbeth” şi Puccini – Missa di Gloria.


Anul trecut aţi avut ocazia să colaboraţi la Teatrul de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa cu Răsvana Cernat, fiica dvs., în regia căreia s-au montat spectacolele „Carmen”, „Cavaleria rusticană” şi „Paiaţe”. Cum v-aţi simţit atunci?

Poate că a fost cea mai importantă emoţie, pe care sper să am ocazia şi în continuare să o trăiesc, în legătură cu un spectacol la care am participat. Era pentru prima dată când emoţiile personale treceau pe planul doi şi eram mult mai atent, mult mai cuprins de ceea ce se petrecea pe scenă.


Sunteţi un tată mândru, deci!

Sunt mândru de fiica mea, care este un artist excelent pregătit, dar şi de fiul meu care, cu toate că a fost şi el elev al Liceului de Muzică „George Enescu”, a preferat să aleagă o carieră diplomatică.


Vă mulţumim pentru timpul acordat şi vă spunem încă o dată „La mulţi ani!”

Vă mulţumesc, sunt impresionat de gestul dvs. şi vă transmit cele mai bune gânduri şi sentimente.