ACUM:
20.00
Seara de operă
Marile spectacole ale prezentului, în direct sau înregistrate.
Urmează: 23.45 Nocturn jazz
Apoi: 0.00 Nocturn jazz Portrete ale celor mai importanți oameni din jazz.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Muzica Doinei Rotaru în Festivalul ‘’Toamna Muzicală Varșoviană’’

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 17 Septembrie 2010 , ora 14.58

Între 17 și 25 septembrie 2010 are loc în capitala Poloniei o nouă ediție a Festivalului "Toamna Muzicală Varșoviană". Duminică, 19 septembrie, în cea de-a treia zi a evenimentului este programată prezentarea lucrării "Îngerul cu o singură aripă" semnată Doina Rotaru.
Detalii despre festival, dar și despre prezența compozitoarei române pe scena acestuia, în interviul ce urmează:


Sunteți invitată la un veritabil eveniment la Varșovia la mijlocul lui septembrie…

Da, este cea de a 53-a ediție a Festivalului "Toamna Muzicală Varșoviană", cumva o ediție inedită pentru că anul acesta este dedicată claviaturilor - și aș spune că nu în discordanță cu aniversarea Frédéric Chopin, pentru că și Chopin este sugerat, uneori chiar citat în lucrările scrise special.


O manifestare de tradiție, cu participări românești de prestigiu de-a lungul anilor…

Este un important festival care i-a avut de-a lungul timpului ca invitați și pe Aurel Stroe și pe Ștefan Niculescu și pe Octavian Nemescu - așadar nume de rezonanță din muzica românească. Se desfășoară între 17 și 25 septembrie - nu sunt chiar atât de multe concerte ca de obicei (pot să vă dau și un exemplu - domnul Octavian Nemescu a avut o comandă pentru acest an, a scris o piesă nouă, dar i s-a spus că, din cauza problemelor de sponsorizare pe care le are festivalul lucrarea domniei sale se va cânta abia anul viitor) deci au și ei probleme ca toată lumea.

Dar, dincolo de acestea, au multe concerte simfonice, sunt invitate niște ansambluri de prestigiu (cum ar fi "Les Percussions de Strasbourg" sau "Oslo Sinfonietta"), interpreți valoroși și foarte mulți compozitori importanți - aș spune eu - și din generația de 70 de ani și din generațiile mai tinere (mă refer și la nume importante din muzica poloneză cum ar fi Krauze, Sikorski dar și la Kagel, la Louis Andriessen, la o tânără dar foarte talentată compozitoare japoneză pe nume Misato Moshizuki). Aceste nume importante au fost onorate de festival prin comenzi - li s-a solicitat să scrie niște lucrări în mod special.

Eu am avut norocul să fiu programată într-un concert în România împreună cu domnul Tadeusz Wielecki, căruia i-a plăcut foarte mult o lucrare a mea, pe care a cerut-o apoi ansamblului "Profil" pentru a fi prezentată acum 2 ani ; mi-a spus că vrea foarte mult să scriu ceva pentru festival și desigur că primul meu gând a fost spre flaut! E un gând vechi, dar care mă obsedează așa că nu am putut să scap de el.

Mărturisesc că am scris de data aceasta pentru un flautist care probabil că este la ora aceasta cel mai bun din lume, Mario Caroli, pentru care am o admirație cu totul deosebită. Este un tânăr de 36 de ani care a învățat flaut în doar câțiva ani (între 14 și 19 ani a făcut cât un altul ar face în 15 ani probabil - deci în 5 ani terminat toate studiile de flaut), care are un talent extraordinar și care are o plăcere uriașă de a cânta creație contemporană, dar nu numai! O cântă așa de convingător încât ridică sălile în picioare cu urale de "bravo" (ceea ce pentru autorii contemporani este extraordinar)!


Ați ales un titlu aparte pentru această partitură...


"Îngerul cu o singură aripă" este de fapt o metaforă, o metaforă a artistului contemporan și...poate că m-am gândit în primul rând la artiștii români contemporani, la creatorii români contemporani care sunt cumva între pământ și cer, încearcă să dea tot ce pot ei mai bun de-a lungul vieții, să dăruiască semenilor lor numai bucurie, dragoste, lumină prin ceea ce fac și sunt, în general, foarte puțin prețuiți, din păcate, uneori chiar umiliți. Pe de altă parte am avut o sursă de inspirație în nuvela lui Marquez "Un domn foarte bătrân, cu aripi enorme" - o nuvelă tragică despre un înger captiv - dar care, din fericire, spre sfârșitul nuvelei reușește să se înalțe. Și în lucrarea mea această înălțare spre lumină, spre frumusețe vrea să transmită aceeași idee a scriitorului, dar și pentru că flautul rămâne pentru mine instrumentul care comunică cel mai bine cu altă lume și reușește să întruchipeze și durerea dar și frumusețea și rugăciunea.

Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu