Între 17 şi 25 septembrie 2010 are loc în capitala Poloniei o nouă ediţie a Festivalului "Toamna Muzicală Varşoviană". Duminică, 19 septembrie, în cea de-a treia zi a evenimentului este programată prezentarea lucrării "Îngerul cu o singură aripă" semnată Doina Rotaru.
Detalii despre festival, dar şi despre prezenţa compozitoarei române pe scena acestuia, în interviul ce urmează:


Sunteţi invitată la un veritabil eveniment la Varşovia la mijlocul lui septembrie…

Da, este cea de a 53-a ediţie a Festivalului "Toamna Muzicală Varşoviană", cumva o ediţie inedită pentru că anul acesta este dedicată claviaturilor - şi aş spune că nu în discordanţă cu aniversarea Frédéric Chopin, pentru că şi Chopin este sugerat, uneori chiar citat în lucrările scrise special.

O manifestare de tradiţie, cu participări româneşti de prestigiu de-a lungul anilor…

Este un important festival care i-a avut de-a lungul timpului ca invitaţi şi pe Aurel Stroe şi pe Ştefan Niculescu şi pe Octavian Nemescu - aşadar nume de rezonanţă din muzica românească. Se desfăşoară între 17 şi 25 septembrie - nu sunt chiar atât de multe concerte ca de obicei (pot să vă dau şi un exemplu - domnul Octavian Nemescu a avut o comandă pentru acest an, a scris o piesă nouă, dar i s-a spus că, din cauza problemelor de sponsorizare pe care le are festivalul lucrarea domniei sale se va cânta abia anul viitor) deci au şi ei probleme ca toată lumea.

Dar, dincolo de acestea, au multe concerte simfonice, sunt invitate nişte ansambluri de prestigiu (cum ar fi "Les Percussions de Strasbourg" sau "Oslo Sinfonietta"), interpreţi valoroşi şi foarte mulţi compozitori importanţi - aş spune eu - şi din generaţia de 70 de ani şi din generaţiile mai tinere (mă refer şi la nume importante din muzica poloneză cum ar fi Krauze, Sikorski dar şi la Kagel, la Louis Andriessen, la o tânără dar foarte talentată compozitoare japoneză pe nume Misato Moshizuki). Aceste nume importante au fost onorate de festival prin comenzi - li s-a solicitat să scrie nişte lucrări în mod special.

Eu am avut norocul să fiu programată într-un concert în România împreună cu domnul Tadeusz Wielecki, căruia i-a plăcut foarte mult o lucrare a mea, pe care a cerut-o apoi ansamblului "Profil" pentru a fi prezentată acum 2 ani ; mi-a spus că vrea foarte mult să scriu ceva pentru festival şi desigur că primul meu gând a fost spre flaut! E un gând vechi, dar care mă obsedează aşa că nu am putut să scap de el.

Mărturisesc că am scris de data aceasta pentru un flautist care probabil că este la ora aceasta cel mai bun din lume, Mario Caroli, pentru care am o admiraţie cu totul deosebită. Este un tânăr de 36 de ani care a învăţat flaut în doar câţiva ani (între 14 şi 19 ani a făcut cât un altul ar face în 15 ani probabil - deci în 5 ani terminat toate studiile de flaut), care are un talent extraordinar şi care are o plăcere uriaşă de a cânta creaţie contemporană, dar nu numai! O cântă aşa de convingător încât ridică sălile în picioare cu urale de "bravo" (ceea ce pentru autorii contemporani este extraordinar)!


Aţi ales un titlu aparte pentru această partitură...

"Îngerul cu o singură aripă" este de fapt o metaforă, o metaforă a artistului contemporan şi...poate că m-am gândit în primul rând la artiştii români contemporani, la creatorii români contemporani care sunt cumva între pământ şi cer, încearcă să dea tot ce pot ei mai bun de-a lungul vieţii, să dăruiască semenilor lor numai bucurie, dragoste, lumină prin ceea ce fac şi sunt, în general, foarte puţin preţuiţi, din păcate, uneori chiar umiliţi. Pe de altă parte am avut o sursă de inspiraţie în nuvela lui Marquez "Un domn foarte bătrân, cu aripi enorme" - o nuvelă tragică despre un înger captiv - dar care, din fericire, spre sfârşitul nuvelei reuşeşte să se înalţe. Şi în lucrarea mea această înălţare spre lumină, spre frumuseţe vrea să transmită aceeaşi idee a scriitorului, dar şi pentru că flautul rămâne pentru mine instrumentul care comunică cel mai bine cu altă lume şi reuşeşte să întruchipeze şi durerea dar şi frumuseţea şi rugăciunea.