ACUM:
0.00
Adagietto
În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Urmează: 0.55 Imnul de stat
Apoi: 1.00 Notturno produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio

Arhivă : Interviuri Înapoi

Ioan Holender la finalul perioadei de directorat la Opera de Stat din Viena

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 3 Septembrie 2010 , ora 12.44
Am venit cu plăcere. Plec cu plăcere. - afirma Ioan Holender la încheierea mandatului de Director al Operei din capitala austriacă, la a cărei conducere s-a aflat din anul 1992. Despărțirea de Viena a fost marcată de o Gală omagială în 26 iunie 2010, prilej cu care au fost interpretate selecțiuni alese din 40 dintre cele 93 de premiere ale Erei Holender. Printre invitați s-au aflat nume celebre precum Zubin Mehta, Franz Welser-Möst, Peter Schneider, Antonio Pappano, Fabio Luisi, Plácido Domingo, Diana Damrau, Anna Netrebko, Elina Garanèa, Natalie Dessay, Angelika Kirchschlager sau José Cura.

Am avut ocazia să aflăm detalii despre perioada petrecută la conducerea Staatsoper, precum și despre angajamentele viitoare, dintr-un interviu cu domnul Ioan Holender.


La o privire retrospectivă asupra celor 19 ani în care v-ați aflat la conducerea Operei de Stat din Viena, care ar fi cele mai importante realizări ale acestei perioade?

Cea mai importantă realizare din foarte multe puncte de vedere este faptul că perioada a durat 19 ani. Pentru că în istoria de 145 de ani a acestei instituții nimeni nu a rezistat sau nu a fost acceptat mai mult de 16 ani. Am întrecut deci cu trei ani perioada cea mai lungă de directorat a acestei instituții ca neaustriac, ca un refugiat venit din România, un fapt considerat și de presa austriacă ceva absolut unic. Asta consider că este performanța cea mai deosebită. N-aș vrea acum să intru în detalii de spectacole, dacă v-ați gândit la asta. Un singur lucru: dirijorul, cu siguranță cel mai important în această perioadă - respectiv spectacolele care mi-au rămas în suflet - a fost Carlos Kleiber în Cavalerul rozelor. Asta ca apogeu muzical al acestor ani, pe care vreau să-l scot în evidență. Din păcate au fost numai trei reprezentații aici și apoi 6 la Tokio, tot cu ansamblul nostru.


Ne puteți dezvălui câteva dintre proiectele și angajamentele dumneavoastră viitoare?

Lucrez în calitate consilier al operei Metropolitan din New York și acum mă pregătesc să plec la premiera Aurul Rinului, prima parte din tetralogia de la New York. Lucrez, de asemenea, pentru Opera din Budapesta și pentru Festivalul de la Tokio, în calitate de consilier pentru distribuții, dirijori și regizori. Bineînțeles că înainte de toate continuu să fac Festivalul Enescu, în care pregătim deja pentru 2013 tetralogia completă de Wagner la București, dar continuu, de asemenea, cele două mandate de profesor la Universitatea din Viena și la Universitatea din Krems. În plus, s-a ivit în această vară o ofertă a unui post de televiziune, o emisiune bilunară începând din decembrie, cu titlul Magazin cultural.


În legătură cu activitatea dumneavoastră ca Director Artistic al Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, în ce stadiu se află pregătirile pentru ediția din 2011?

Pentru 2011 suntem gata cu toate contractele, cu toate proiectele, desigur în afară de schimbările care pot interveni pe parcurs, și suntem deja cu gândul la 2013. Bineînțeles că mai sunt unele rotunjiri de făcut și pentru ediția următoare, la 20 de ani după `91, o ediție ceva mai specială.


Veți fi prezent în septembrie în Republica Moldova, pentru a dona copiilor nevoiași suma obținută prin Gala dumneavoastră omagială de la Viena. De ce afinitatea pentru Republica Moldova?

Sunt invitat la Chișinău pe 10 și 11 septembrie, la festivalul de operă Maria Bieșu. Noi n-am făcut un cadou Republicii Moldova, ci copiilor străzii, prin banii care s-au adunat cu ocazia spectacolului meu de adio, ca să zic așa, din 26 iulie, în care cântăreți și dirijori celebri de la Domingo la Netrebko și de la Mehta până la Pappano au cântat și dirijat gratis. Aceste încasări, în jur de 200.000 euro, le-am donat fundației părintelui Georg Sporschill pentru copiii săraci din Moldova.


Cunoașteți foarte bine școala românească de canto. Ați remarcat în ultimul timp valori care nu ne sunt poate cunoscute?

Da, România are la ora actuală 3 tenori excepționali, cum nici nu-mi amintesc în istorie să fi avut vreodată așa de mulți deodată, deși întotdeauna am avut cântăreți remarcabili și foarte importanți. Dar, Bogdan Mihai, care e la Stuttgart, prin Ștefan Pop, care a câștigat concursul Operalia Domingo la Milano, unde am fost și eu în juriu și prin Teodor Ilincăi, avem 3 tenori, dacă îl mai consider și pe Tiberius Simu, care este la Leipzig și pleacă acum la Frankfurt, avem chiar patru, plus cei care sunt în țară. Școala noastră de canto este încă remarcabilă, deși nu mai este nici pe departe ceea ce a fost acum 20-30 de ani. Din România vin întotdeauna cântăreți importanți. Ceea ce este trist, și ceea ce din păcate nu s-a reușit, este să-i atragem și către instituțiile lirice de acasă. Faptul că acești cântăreți sunt cunoscuți în lume, nefiind cunoscuți în România, ne arată trista situație a teatrelor muzicale din țară.

Interviu realizat de Andreea Chiselev