ACUM:
23.45
Nocturn jazz
Urmează: 0.00 Nocturn jazz Portrete ale celor mai importanți oameni din jazz.
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Interviuri Înapoi

Bogdan Mihai - Contele Almaviva, la Opera din Dresda

Bookmark and Share
Publicat: marți, 31 August 2010 , ora 15.57

Tenorul Bogdan Mihai s-a aflat sâmbătă, 29 august 2010, pe scena Operei din Dresda, interpretând rolul Contelui Almaviva în spectacolul "Bărbierul din Sevilla" de Gioacchino Rossini. Reprezentația va fi reluată din luna octombrie cu artistul român în distribuție.

Detalii despre debutul în prestigioasa instituție lirică germană, dar și despre spectacol și rolul său, ne-a oferit, într-un interviu, Bogdan Mihai:


Vă aflați la prima colaborare cu Opera din Dresda?

Da. Și mă bucur din tot sufletul că am avut parte de un debut extraordinar acolo, un public iubitor de frumos, care ne-a susținut. A fost absolut superb, o atmosferă extraordinară, cu un mare maestru - Alessandro de Marchi și cu colegii mei din distribuție.


Cum ați caracteriza viziunea regizorală și în ce fel se potrivește aceasta cu prestația artiștilor de pe scenă?

Regia te trimite cumva în anii `50-`60, îi aparține lui Grischa Asagaroff, cel care i-a stat aproape marelui Jean-Pierre Ponnelle și pot spune că este extraordinar de provocatoare și de amuzantă. Râdem atât noi pe scenă, cât și publicul. Cânt alături de Antigone Papoulkas - o mezzo-soprană din Grecia - în rolul "Rosina", pe "Figaro" l-am avut din Coreea - Sangmin Lee, urmând ca în octombrie, când mă voi întoarce la Dresda să facă acest rol pe Fabio Mario Capitanucci, iar "Bartholo" a fost Michael Eder - o voce absolut superbă, neguroasă, de bas autentic. Ne-am înțeles extraordinar încă de la primele repetiții și ne-a plăcut, cu siguranță, să facem artă împreună.


Ați abordat adesea rolul "Almaviva", atât la Opera Națională București, cât și la Opera de Stat din Stuttgart. Se poate spune că este un rol care vă reprezintă?

Este un rol cu care mi-am început cariera și care îmi stă aproape. Iubesc acest rol, iubesc muzica lui Rossini și consider că în orice teatru aș cânta, întotdeauna pot să mai adaug câte ceva. Practic, "Almaviva" este un rol de creație și trebuie să te concentrezi foarte bine asupra stărilor: în primul act ești conte, în al doilea - soldat, astfel încât automat vocea, comportamentul, cuvintele se modifică, în a treia scenă sunt preot, profesor de muzică, iar tehnic vorbind vocea devine nazală. Sunt foarte multe lucruri pe care trebuie să știi cum să le combini ca să aduci publicul către ceea ce înseamnă cu adevărat această operă buffa a lui Rossini - o capodoperă de altfel.


Sunteți primul român care ați interpretat în țara noastră aria finală "Cessa di piu resistere" a Contelui Almaviva. O cântați și la Dresda?

Nu. Este o arie pe care am cântat-o în 2007, când am debutat la Opera din București, o arie superbă, extraordinar de grea, dar care mi-a adus multe satisfacții. Până acum am cântat-o doar la Opera din București, din păcate Opera din Stuttgart nu o are inclusă deoarece regia nu permite acest lucru. Dar o voi interpreta la debutul la Deutsche Oper din Berlin, de asemenea și la Théâtre du Chatelet din Paris. Eu zic că, totuși, "Bărbierul din Sevilla" fără "Cessa di piu resistere" parcă nu are același farmec.


Ce ne mai puteți dezvălui din proiectele dumneavoastră?

Următoarele spectacole sunt tot cu "Bărbierul din Sevilla", pentru că mă întorc la Dresda în luna octombrie pentru o serie de cinci reprezentații. În același spectacol voi cânta la Deutsche Oper din Berlin sub bagheta lui Garcia Calvo, iar în luna decembrie mă voi afla din nou la Stuttgart pentru a treia stagiune, unde voi relua rolul tenorului italian din "Cavalerul rozelor". Apoi, în luna ianuarie, la Théâtre du Chatelet din Paris va fi din nou "Bărbierul din Sevilla" sub bagheta maestrului Jean-Christophe Spinosi, în regia lui Emilio Sagi; este acea producție extraordinară care deja a apărut pe DVD, realizată în colaborare cu teatrul din Madrid. Lista de proiecte continuă cu "Don Pasquale" la Festivalul de la Glyndebourne. Sunt foarte multe proiecte, dar toate la timpul lor.


Interviu de Larisa Clempuș