ACUM:
23.45
Nocturn jazz
Urmează: 0.00 Nocturn jazz Portrete ale celor mai importanți oameni din jazz.
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Interviuri Înapoi

Din nou despre Robert Schumann, cu pianista Natasha Paremski

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 4 August 2010 , ora 15.59

Vă mai amintiți de Natasha Paremski? Este pianista care ne-a acordat un interviu cu ocazia emisiunii realizate de Radio România Muzical cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la nașterea lui Robert Schumann. Natasha Paremski a cântat partitura pianului în producția Twin Spirits în care Sting și actrița Trudie Styler citesc din corespondența dintre Robert și Clara Schumann.


Care ar fi, în opinia dumneavoastră cele trei cuvinte care ar descrie cel mai bine producția "Twin Spirits"?

Aș spune că este impresionantă, emoționantă și... intimă. Este impresionantă pentru că scenariul este centrat pe povestea de dragoste dintre Robert și Clara Schumann, o poveste, după cum știți, foarte dramatică din cauza maladiei lui Schumann, dar și din cauza faptului că sentimentele care îi legau erau aproape obsesive. Apoi este intimă pentru că producția este menită să evoce decorul unei serate. Prin modul în care sunt poziționate camerele poți vedea expresia fiecăruia, până la ultimul rid, ceea ce dă o anume veridicitate filmării. Găsesc producția emoționantă datorită muzicii și raportului dintre ea și cuvinte. Muzica lui Schumann în special dă caracterul emoționant producției. Există și câteva piese foarte frumoase compuse de Clara Schumann, pe care puțini le-au auzit.


Dumneavoastră, alături de violoncelista Natalie Clein și soprana Rebecca Evans, ilustrați din punct de vedere muzical, rolul Clarei Schumann.
Cum ați gândit acest rol, muzical vorbind?

Cred că este construit în principiu pe muzică, Trudie Styler o întruchipează pe Clara Schumann și citește scrisorile pe care aceasta i le-a trimis lui Robert. Eu o reprezint pe Clara prin muzică. Regizorul a selecționat anumite piese aparținând nu doar Clarei, ci și lui Robert sau Chopin. Toate aceste piese reprezintă stagii diferite din viața ei, dar și din evoluția iubirii lor. Se începe cu una dintre cele mai timpurii melodii din Kinderszenen de Robert Schumann. Pe acest fond muzical, Robert îi scrie Clarei că o vede ca pe un copil poznaș, ușor băiețoasă. Apoi către sfârșit cânt o piesă foarte sumbră a lui Schumann. Partea pianului este restrânsă, liedul este aproape a capella, iar Rebecca Evans îi dă o notă de jale. Deci muzica este aleasă în așa fel încât să o oglindească pe Clara, dar în același timp și evoluția iubirii dintre ea și Robert Schumann.


Ce însemnătate au pentru dumneavoastră lucrările schumanniene? Cât de frecvent le interpretați în concertele și recitalurile pe care le susțineți?

Cânt Schumann cât de des pot. Pentru mine este un compozitor ilustru deoarece muzica sa este atât de emoționantă... Aș asemăna-o cu o spirală a timpului care scapă de sub controlul curgerii firești a temporalității. Este foarte obsesivă, în sensul că găsește un motiv pe care îl repetă la nesfârșit și ca interpret trebuie să găsești o cale de a reprezenta această obsesie fără să fii redundant. De asemenea, este uneori dificil să interpretezi această încărcătură emoțională copleștioare. Eu, ca interpretă trebuie să pun în valoare aceste aspecte, fără să uit de structura piesei, de arhitectura ei.


Credeți că Robert a influențat-o pe Clara în compozițiile ei? Credeți că ar fi rămas în istoria muzicii universale dacă nu era Robert Schumann cu a cărui imagine ea este cel mai adesea asociată?

Absolut. Da, cu siguranță Robert a influențat-o pe Clara componistic vorbind, dar cred că influența sa se extinde asupra multor compozitori contemporani. Clara a fost, indubitabil, o bună compozitoare, însă aș spune că există puține creații care o reprezintă pe ea în totalitate. Nu cred că a reușit foarte bine să își definească o amprentă personală. Era însă o femeie atât de puternică, a crescut opt copii, în timp ce realiza turnee prin toată lumea. Susținea atâtea concerte, cred că la vremea aceea era într-adevăr singura femeie de acest calibru, asemănându-se cu pianistele din ziua de azi, mult mai mobile, dar care pot să aibe și o familie în același timp. Pe vremea aceea însă, era ceva cu totul nemaiîntâlnit. Cred că era o femeie independentă în ciuda iubirii obsesive dintre ea și Robert. Era și o mare familistă, dar și o carieristă. Era ca și cum ar fi trăit două vieți în același timp. Clara muncea pentru copiii ei, aducând, practic unicul venit sigur din familie. Tot ea este și cea care a avut grijă de Robert în timpul bolii sale. A fost o femeie fascinantă, cu mai multe fațete.


Descrieți-ne cuplul Robert-Clara așa cum este el înfățișat el de Sting și de Trudie Styler.

Ei citesc amândoi din scrisorile pe care Robert și Clara și le-au trimis unul altuia. Ei îi întruchipează pe cei doi la nivel verbal. Când urmărești această producție îți dai seama că cei doi nu au pierdut niciodată din pasiunea pe care au nutrit-o unul pentru altul. Uneori se spune că mariajul distruge iubirea și pasiunea, dar ei, cu cât petreceau mai mult timp unul alături de celălalt, cu atât deveneau mai apropiați. De aceea mi se pare că relația lor a avut un sfârșit tragic, Clara pierzându-l pe Robert foarte de timpuriu și din cauza unei boli atât de nemiloase. Este încă un mister, boala care l-a răpit pe Robert Schumann, un mister care încă nu a fost explicat, din păcate. Îți poți da seama de cât de apropiați erau în ciuda testelor și încercărilor la care destinul i-a supus.


Credeți că în ziua de astăzi ar mai putea fi întâlnit un cuplu precum cel reprezentat de Robert și Clara?

Da sigur, de ce nu? Iubirea nu are o vârstă sau un secol potrivit... Cred că iubirea cunoaște mai multe manifestări și cred că este foarte posibil ca doi oameni să descopere că sunt suflete pereche și că nu pot trăi unul fără altul. Din păcate auzim vorbindu-se mult mai des despre ură și războaie decât despre marile povești de dragoste. De aceea, cred că Twin Spirits reprezintă o ocazie minunată să ne amintim că există și iubire în lumea asta.


Interviu realizat de Petra Gherasim