ACUM:
7.00
Musica viva
Matinalul altfel, marca Radio România Muzical.
Urmează: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 9.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Aniversare - dirijorul Ion Marin

Bookmark and Share
Publicat: joi, 8 Iulie 2010 , ora 15.34

Ion Marin este unul dintre cei mai apreciați dirijori în România și în străinătate. În urmă cu puțin timp, Ion Marin s-a aflat la pupitrul Orchestrei Filarmonicii din Berlin, dirijând concertul ce a închis stagiunea instituției la Waldbühne, ocazie cu care a colaborat pe scenă cu celebra soprană Renée Fleming. Concertul a putut fi urmărit și în România, pe ecranul unui cinematograf bucureștean, dar și prin intermediul unui important post de televiziune specializat pe muzica clasică.

Despre acest succes răsunător, dar și alte gânduri ne-a oferit într-un interviu maestrul Ion Marin, chiar în ziua când a împlinit 50 de ani:


La mulți ani, maestre Ion Marin!

Mulțumesc.


În ce dispoziție întâmpinați acest moment aniversar?

Într-o bucurie care sper să nu fie legată neapărat de ziua mea de naștere, ci de trăirile artistice pe care le-am avut în ultima vreme, și de cele pentru care mă pregătesc, pentru dragostea cu care mă simt înconjurat în familie și de cei dragi. M-am trezit de dimineață mulțumindu-i spontan lui Dumnezeu pentru bucuria pe care mi-a dat-o și am simțit viața nu ca pe o scurgere a timpului, ci ca pe o șansă extraordinară de a ne căuta fericirea după puținele sau multele noastre puteri, dar oferită ca un dar pe care îl primim și pentru care trebuie să mulțumim.


Vorbind despre succesele recente, ce a însemnat pentru dumneavoastră concertul care a închis stagiunea Orchestrei Filarmonicii din Berlin și cum a fost colaborarea cu soprana Renée Fleming?

Concertul a fost o realizare trăită cu ochii deschiși a unui vis pe care, probabil, orice copil care începe să studieze un instrument și trece prin furcile caudine ale celor 20 de ani de studiat muzică îl dorește, știe că există. A fost mai mult decât un vis împlinit; separarea dintre vis și realitate a fost depășită. Am trăit-o cu o enormă emoție, cu o enormă bucurie pentru tot publicul care era acolo.

Colaborarea cu Filarmonica din Berlin mi-a dat, ca întotdeauna când am lucrat cu ei, bucuria identificării dirijorului cu orchestra pe care probabil numai Orchestra din Berlin, atunci când iubește pe cel care-i stă în față, poate să o dea. Cu Renée Felming înțelegerea a fost perfectă și ne-am acordat unul celuilalt, atunci când am ieșit pe scenă, libertatea de a fi noi înșine și de a putea face muzică dincolo de toate aspectele tehnice, lăsând loc inspirației momentului. Și inspirația există, când este eliberată astfel, după multe, multe ore de muncă. Iar bucuria când te simți liber pe scenă este extraordinară.


Ce proiecte figurează pe agenda dumneavoastră în viitorul apropiat și pe când o revenire pe scenele românești?

Venirea în România am avut-o cu concertul de la Berlin care a fost transmis în direct de cinematograful care transmite și de la Metropolitan și de la alte instituții. O revenire pe scenele românești mă entuziasmează în măsura în care pot să revin în România cu ceea ce fac eu, de fapt, în tot timpul anului respectiv; n-aș îndrăzni să spun, dar, de ce nu, cu Orchestra de la Berlin sau cu cea de la Viena, ori cu Philarmonia din Londra, pentru că acestea sunt orchestrele pe care le dirijez. Să sperăm că se va produce; nu văd de ce nu s-ar produce lucrul ăsta.

Proiectele sunt, slavă Domnului, foarte multe: am un turneu important în luna septembrie cu Orchestra Filarmonicii Cehe, am deschiderea stagiunii la Londra cu Philarmonia, după aceea la Copenhaga cu Orchestra Regală Daneză, la Scala din Milano, la Sankt Petersburg cu Orchestra Filarmonicii de acolo... Sunt lucruri care mă bucură pentru că viața mea este, de fapt, în interiorul muzicii; nu pot să spun decât că sunt foarte fericit că nu am nici o clipă gândul la ceea ce se cheamă într-un mod atât de prozaic "carieră", ci mă bucur de acest dar de a mă putea dedica muzicii cu toată inima. Cariera este apoi o consecință și, sigur, este extraordinar că este așa, acesta este un răsfăț la adresa mea din partea lui Dumnezeu.


Anul trecut ați fost directorul Festivalului Dvorak din Praga. Veți conduce acest festival și în anul 2010?

Pentru că am o colaborare pe termen lung cu Filarmonica Cehă, continui să contribui la organizarea Festivalului Dvorak într-o calitate mai mult sau mai puțin oficială. Mă ocup de invitarea artiștilor străini și de concertele Filarmonicii Cehe. Nu-mi doresc o funcție oficială pentru că aceasta presupune foarte multă birocrație, dar continui, într-adevăr, și în anul 2010 și în anul 2011 și, să sperăm că pe cât mai mulți ani. Este un festival pe care l-am deschis la prima ediție și de care mă leagă o enormă tandrețe.


La București circulă zvonul că ați avut discuții cu reprezentanți al Filarmonicii "George Enescu" pentru o viitoare colaborare. Puteți confirma acest lucru?

Tot ce pot să vă spun este că orice eventuală colaborare presupune un realism al realizării. Zvonurile le-am auzit și eu, circulă într-adevăr. Știu că Filarmonica este într-un proces de a se căuta pe ea însăși ca instituție, ca orchestră. Dacă în efortul lor de a tinde spre mai bine voi putea într-un anumit moment să fiu de folos, sigur că o voi face cu mare plăcere. Dar, în muzică minunile nu se întâmplă niciodată de azi pe mâine. E nevoie de timp, e nevoie în primul și în primul rând în România de respectul față de Filarmonică al întregii țări, al structurii politice și sociale.

Sper din tot sufletul că momentul descoperirii de către România a valențelor vieții culturale ca potențial de imagine în întreaga lume și în primul rând de primenire a valorilor morale în interiorul societății, este pe cale să vină. România are un potențial cultural enorm care are, însă, nevoie ca de aer de respectul și de susținerea structurilor de conducere și de organizare ale țării.

Interviu realizat de Larisa Clempuș