Tânărul pianist Karim Said, primul câştigător al Bursei Societăţii Enescu din capitala Marii Britanii, a susţinut în 3 iunie 2010 un recital la Institutul Cultural Român din Londra, incluzând în program Suita I op.3 în sol minor de George Enescu, alături de pagini semnate Liszt, Bach şi Beethoven.

Născut în Iordania în anul 1989, Karim Said este în prezent student la Academia Regală de Muzică din Londra. Cariera internaţională a muzicianului este deja impresionantă, întrucât a obţinut numeroase premii importante. Printre premiile din palmaresul său - şi unul la Concursul Internaţional "Pro Piano" de la Bucureşti. De asemenea, a susţinut concerte în săli prestigioase ca Wigmore Hall sau a Operei Naţionale din Oslo. Talentul său excepţional a fost remarcat de dirijorul Daniel Barenboim, care l-a sprijinit constant în dezvoltarea carierei sale.

Iată interviul pe care ni l-a oferit Karim Said:

Cum vi se pare Suita nr. 1 pentru pian a lui Enescu?

Cred că este o piesă foartea frumoasă şi sunt foarte bucuros să o cânt aici, la invitaţia Societăţii Enescu din Londra. Fiecare parte a suitei are aspecte diferite, fermecătoare. Dar cred că mişcarea lentă, Adagio, este cea mai specială.

Cunoaşteţi şi alte lucrări ale compozitorului român?

Da. Am ascultat şi Suita a II-a a lui Enescu şi o ştiu chiar mai bine decât pe prima, pe care am decis să o învăţ. Am avut chiar deosebita plăcere să o ascult cântată de Enescu. A fost o descoperire importantă pentru mine să aflu că Enescu a fost şi un pianist fantastic - există, deci, o înregistrare cu Enescu cântând Suita a II-a, care este minunată.

Sunteţi primul câştigător al bursei Enescu acordate de Societatea Enescu din Londra. Ce puteţi să ne spuneţi despre acest lucru?

Mă simt foarte onorat şi flatat că am primit acest premiu. Este foarte bine că Societatea Enescu susţine activitatea studenţilor muzicieni din Londra. Este o onoare mare pentru mine, mai ales că nu sunt român.

Prima mea experienţă interpretativă a fost în România, la Bucureşti, unde am participat la un concurs de pian când aveam doar 8 ani. Deci, am amintiri foarte plăcute legate de România, cu atât mai mult cu cât m-am născut în Iordania, unde nu se prea cântă muzică clasică. Acela a fost primul meu contact important cu muzica occidentală şi, din fericire, am şi câştigat concursul din România, primul la care am participat. Acea competiţie m-a încurajat să continuu să fac muzică din ce în ce mai serios. De aceea, a fost o plăcere imensă pentru mine să primesc Premiul Enescu.