ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Compozitorul Ede Terényi - la 75 de ani

Bookmark and Share
Publicat: marți, 16 Martie 2010 , ora 15.02
Compozitorul și profesorul Eduard Terény și-a sărbătorit pe data de 12 martie 2010 cea de-a 75-a aniversare. Numele său - strâns legat de cel al Academiei de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca - este cunoscut atât de muzicienii profesioniști, cât și de melomani. Dialogul pe care i l-am propus cu acest prilej a adus în prim plan atât aspecte mai puțin cunoscute ale activității sale, cât și impresii ale muzicianului în legătură cu muzica românească din ziua de azi.


Sunteți cunoscut și apreciat în calitate de muzician, însă puțini știu că vă îndeletniciți și cu pictura. Cum se îmbină armonia sunetelor cu cea a culorilor?

Foarte ușor: atunci când compun, de fapt pictez, iar atunci când pictez - compun de fapt muzică. Ce înseamnă culoarea în muzică? Armonia. Toată muzica mea nu este altceva decât o imensă paletă coloristică, o imensă armonie. Nu întâmplător am predat o viață întreagă - pe lângă compoziție, contrapunct, fornme muzicale, regie teatru de operă - în primul rând armonie.


Ce semnificație are pentru dumneavoastră activitatea de profesor în cadrul Academiei de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca?

Am intrat în această instituție în 1952, ca student. Imediat după absolvire, am devenit cadru didactic și am rămas fidel Conservatorului până astăzi. Îmi place meseria de profesor și consider că ceea ce facem noi, pedagogii, este materie vie; pentru că în fața noastră se află o materie vie - și din ea poți crea chiar tu o compoziție. Sunt un pedagog înnăscut, însă în primul rând sunt compozitor.


Cum priviți fenomenul muzical românesc astăzi?

Muzica românească are o perspectivă uriașă; de la George Enescu încoace, muzica românească a evoluat într-o măsură covârșitoare, care acum ajunge la apogeu. De aici încolo începe ceea ce au visat atâția și atâția compozitori și iubitori de muzică în legătură cu muzica românească - muzica noastră merge înainte, spre culmi nebănuite, spre piese deosebit de frumoase.


Există printre compozițiile dumneavoastră o lucrare de care sunteți legat în mod deosebit?

Însăși povestea vieții mele este una deosebită. Consider un cadou din partea vieții faptul că am 75 de ani - fără probleme mari de sănătate și fără conflicte. De asemenea, este un cadou al destinului faptul că am putut să compun, pe parcursul a șase decenii, aproape 300 de lucrări. Trebuie să spun că am primit din partea divinității un cadou de o importanță uriașă: capacitatea de a rămâne fidel acelor mari fenomene - pe care le consider ca fiind cele mai importante din viața unui om - și anume Bucuria, Frumusețea și Iubirea. În cinstea Bucuriei am scris piesa Viva Diana, care exprimă cel mai bine bucuria care există în sufletul meu; în ceea ce privește Frumusețea - i-am dedicat acesteia Rapsodismele händeliene - sau Händeliana; ambele lucrări sunt imprimate la Radio, în interpretări foarte bune. Iar pentru Iubire am compus o lucrare la care țin foarte mult și care se numește Tribut lui Mozart - un concert pentru vioară și orchestră ce a fost interpretată magistral de Alexandru Tomescu și Orchestra de Cameră Radio condusă de Horia Andreescu (n.r. aceasta a fost o comandă Radio România Muzical pentru proiectul Uniunii Europene de Radio "Mozart în haine noi" din 2006). În încheiere, trebuie să vă spun că mi-am dorit întotdeauna să împart cu ceilalți bucuria, frumusețea mea interioară și iubirea ce există în sufletul meu.

Interviu realizat de Alexandra Cebuc