Compozitorul şi profesorul Eduard Terény şi-a sărbătorit pe data de 12 martie 2010 cea de-a 75-a aniversare. Numele său - strâns legat de cel al Academiei de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca - este cunoscut atât de muzicienii profesionişti, cât şi de melomani. Dialogul pe care i l-am propus cu acest prilej a adus în prim plan atât aspecte mai puţin cunoscute ale activităţii sale, cât şi impresii ale muzicianului în legătură cu muzica românească din ziua de azi.

Sunteţi cunoscut şi apreciat în calitate de muzician, însă puţini ştiu că vă îndeletniciţi şi cu pictura. Cum se îmbină armonia sunetelor cu cea a culorilor?

Foarte uşor: atunci când compun, de fapt pictez, iar atunci când pictez - compun de fapt muzică. Ce înseamnă culoarea în muzică? Armonia. Toată muzica mea nu este altceva decât o imensă paletă coloristică, o imensă armonie. Nu întâmplător am predat o viaţă întreagă - pe lângă compoziţie, contrapunct, fornme muzicale, regie teatru de operă - în primul rând armonie.

Ce semnificaţie are pentru dumneavoastră activitatea de profesor în cadrul Academiei de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca?

Am intrat în această instituţie în 1952, ca student. Imediat după absolvire, am devenit cadru didactic şi am rămas fidel Conservatorului până astăzi. Îmi place meseria de profesor şi consider că ceea ce facem noi, pedagogii, este materie vie; pentru că în faţa noastră se află o materie vie - şi din ea poţi crea chiar tu o compoziţie. Sunt un pedagog înnăscut, însă în primul rând sunt compozitor.

Cum priviţi fenomenul muzical românesc astăzi?

Muzica românească are o perspectivă uriaşă; de la George Enescu încoace, muzica românească a evoluat într-o măsură covârşitoare, care acum ajunge la apogeu. De aici încolo începe ceea ce au visat atâţia şi atâţia compozitori şi iubitori de muzică în legătură cu muzica românească - muzica noastră merge înainte, spre culmi nebănuite, spre piese deosebit de frumoase.

Există printre compoziţiile dumneavoastră o lucrare de care sunteţi legat în mod deosebit?

Însăşi povestea vieţii mele este una deosebită. Consider un cadou din partea vieţii faptul că am 75 de ani - fără probleme mari de sănătate şi fără conflicte. De asemenea, este un cadou al destinului faptul că am putut să compun, pe parcursul a şase decenii, aproape 300 de lucrări. Trebuie să spun că am primit din partea divinităţii un cadou de o importanţă uriaşă: capacitatea de a rămâne fidel acelor mari fenomene - pe care le consider ca fiind cele mai importante din viaţa unui om - şi anume Bucuria, Frumuseţea şi Iubirea. În cinstea Bucuriei am scris piesa Viva Diana, care exprimă cel mai bine bucuria care există în sufletul meu; în ceea ce priveşte Frumuseţea - i-am dedicat acesteia Rapsodismele händeliene - sau Händeliana; ambele lucrări sunt imprimate la Radio, în interpretări foarte bune. Iar pentru Iubire am compus o lucrare la care ţin foarte mult şi care se numeşte Tribut lui Mozart - un concert pentru vioară şi orchestră ce a fost interpretată magistral de Alexandru Tomescu şi Orchestra de Cameră Radio condusă de Horia Andreescu (n.r. aceasta a fost o comandă Radio România Muzical pentru proiectul Uniunii Europene de Radio "Mozart în haine noi" din 2006). În încheiere, trebuie să vă spun că mi-am dorit întotdeauna să împart cu ceilalţi bucuria, frumuseţea mea interioară şi iubirea ce există în sufletul meu.