În ultimul timp, Timişoara a devenit centrul unor evenimente semnificative pe plan cultural: prin exprimarea intenţiei de a-şi depune candidatura pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, dar şi prin înfiinţarea primei fabrici de decoruri din România. Cel de-al doilea proiect va presupune crearea decorurilor şi costumelor atât pentru producţiile puse în scenă de instituţiile timişorene, cât şi pentru cele ale altor teatre lirice din ţară, scopul principal al acestui demers fiind îmbunătăţirea calităţii spectacolelor de operă româneşti. Andras Demeter (foto), Consilierul Ministrului Culturii, ne-a acordat un interviu pe marginea acestui subiect.


La Timişoara urmează să fie construită prima fabrică de decoruri din România. Care a fost principala motivaţie în iniţierea unui astfel de demers?

În lumea teatrului, ca şi în lumea muzicii, oamenii au o caracteristică: visează. Visează mult, visează frumos şi de foarte multe ori aceste visuri se nasc pe tărâmul unor realităţi practice, pragmatice. Timişoara este un oraş care într-un mod unic în Europa găzduieşte “sub acelaşi acoperiş” patru teatre, în patru limbi: Teatrul Naţional, Teatrul German, Teatrul Maghiar şi cel de Operă, care se adresează publicului său în limbajul muzicii. Aceste patru instituţii sunt flancate la rândul lor de un teatru de tineret. Totodată, în apropierea Timişoarei există oraşele Lugoj, Arad, care au propriile teatre; aceste instituţii au o stringentă nevoie de o infrastructură profesionistă, care să le poată asigura necesarul, atât în privinţa decorurilor, cât şi a costumelor şi a recuzitei de teatru.


Proiectul finanţat de Ministerul Culturii va asigura decoruri şi pentru spectacolele teatrelor lirice din ţară. Cum consideraţi că va influenţa această iniţiativă calitatea spectacolelor de operă româneşti?

Dacă în această economie de piaţă în care trăim ne-am imagina nişte situaţii diverse, total “atipice” unele în raport cu altele, cred că acestea ar putea fi adunate sub o denumire generică, şi anume: Producţia pentru teatru. Diferenţa specifică faţă de orice altă linie de producţie în acest context este acela că pentru teatru – fie liric sau dramatic – se produc exclusiv unicate; dacă se naşte o fabrică ce poate produce unicatele necesare pentru fiecare decor, pentru fiecare concepţie artistică în parte, atunci putem să concluzionăm că efectul existenţei sale asupra fenomenului teatral în general este unul cât se poate de benefic.