ACUM:
19.00
Concertele roz
În direct din Studioul "Mihail Jora", Orchestra de Cameră Radio.
Urmează: 21.00 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.
Apoi: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu dirijorul Oleg Caetani

Bookmark and Share
Publicat: marți, 1 Aprilie 2008 , ora 10.32
Domnule Caetani, Orchestra simfonică din Melbourne a interpretat recent în primă audiție australiană lucrarea "Vox Maris!" de George Enescu. În primul rând de ce ați ales tocmai această capodoperă pentru a o interpreta pentru publicul australian?

În primul rând sunt printre puținii dirijori străini specializați în lucrările enesciene pentru că în 1983, la Weimar, am dirijat prima audiție în spațiul german a operei "Oedip", am dirijat prima sa simfonie la Berna, apoi "Vox maris" de două ori în Germania. Și în Viena am dirijat Enescu și mi-am dorit acest lucru foarte mult pentru că marele compozitor, înainte de a merge la Paris a locuit în capitala austriacă pe când avea vârsta de 13 ani și chiar a studiat acolo cu Joseph Joachim; deci mi s-a părut un eveniment important. Evident, în Australia cea mai cunoscută lucrare enesciană este Prima Rapsodie, pe care oricum o voi dirija la Melbourne în următoarea stagiune, alături de alte lucrări, mai puțin cunoscute de australieni. În general, în afara Primei Rapsodii, oamenii nu cunosc lucrările marelui compozitor și de aceea mi se pare important să impun și alte capodopere ale sale la pupitrele orchestrelor unde sunt invitat. Deci am dirijat "Vox Maris", iar partea tenorului a fost cântată în dialectul breton, deoarece aceasta a fost limba în care lucrarea a fost compusă. Am dirijat chiar și în București "Vox Maris", cu Orchestra Națională Radio în martie 1995. De alfel era pentru a doua oară când mă aflam la pupitrul Orchestrei Naționale Radio, pentru că prima dată venisem în 1978, invitat de Iosif Conta. Este o piesă minunată, foarte complicată, foarte frumosă, îmi place foarte mult; este printre cele mai interesante lucrări enesciene, alături de a treia Sonată pentru vioară și pian sau "Oedip". Este bazată pe limbajul heterofonic, dificil de înțeles pentru orchestră, pentru public. Astfel, de fiecare dată când dirijez "Vox Maris", le vorbesc despre această lucrare, le explic, tot ceea ce nu pot înțelege: "Miorița", legendele, înțelesul heterofoniei și astfel le place.


Având în vedere ca România și Australia sunt țări atât de îndepărtate și au culturi atât de diferite, membrii orchestrei au avut dificultăți în a înțelege intențiile compozitorului român?

Da, foarte multe. Heterofonia este o problemă și de aceea trebuie să le explici că este un stil de polifonie inexistent în orice altă țară. Trebuie să le spui de unde provine, adică din Grecia, apoi cum a venit în cultura folclorică română. Pentru Enescu heterofonia a fost baza multora dintre operele sale. Deci da, Enescu poate deveni greu accesibil pentru orice orchestră din lume, nu doar pentru cea din Melbourne.


Cum a răspuns publicul australian la această primă audiție?
Foarte bine, dar cred că faptul că le-am explicat despre această lucrare i-a ajutat pe oameni foarte mult în înțelegerea muzicii. Le-am vorbit și despre muzicianul Enescu, care a fost un foarte bun dirijor, violonist, profesor. Toate acestea au contribuit foarte mult. Răspunsul a fost unul pozitiv. A fost un mare succes în Melbourne, cronicile au fost laudative, s-a vorbit mult despre acest spectacol. Am primit scrisori, e-mail-uri de la oameni care erau recunoscători că au auzit această lucrare muzicală.


Cum ați găsit Dumneavoastră piesa? A fost o partitură dificilă?
Este o lucrare cântată destul de rar. Chiar și când am dirijat-o în România au existat greutăți. Acestea constau de obicei în elementul heterofonic. Existența multor voci, în jur de 30, toate la fel și toate diferite... În plus, Enescu și-a adnotat muzica într-un mod foarte precis. Sunt cuprinse în dinamică nuanțe ca fortississimo, ben forzando etc. Sunt lucruri pe care nu le găsești la alți compozitori. Janacek mai avea astfel de adnotații; aceasta face ca totul să devină confuz. Atâta timp cât este vorba de muzică de cameră este bine, dar muzica simfonică pune probleme. Când e vorba de o orchestră mare, care conține 6 corni, șase tube, devine dificil.  După ce am dirijat de atâtea ori "Vox Maris", am găsit metode să o fac mai accesibilă pentru orchestră.


Plănuiți, în viitor să includeți România în turneele Dumneavoastră europene cu Orchestra din Melbourne?

Mi-ar plăcea, am vorbit despre efectuarea unui turneu est-european și am veni cu dragă inimă. Dar, după cum știți, este o chestiune de finanțe. Ne trebuie mai multe fonduri și sponsori. Cheltuielile sunt mari, pentru că având în vedere distanța nu putem veni decât cu avionul, ceea ce este foarte scump.Însă mi-ar plăcea foarte mult. Am dirijat, după cum am spus de două ori în România, dar niciodată în minunata sală a Ateneului. Mi-ar plăcea foarte mult să dirijez Orchestra Simfonică din Melbourne pe scene românești.
Interviu realizat de Petra Gherasim