Domnule Caetani, Orchestra simfonică din Melbourne a interpretat recent în primă audiţie australiană lucrarea "Vox Maris!" de George Enescu. În primul rând de ce aţi ales tocmai această capodoperă pentru a o interpreta pentru publicul australian?

În primul rând sunt printre puţinii dirijori străini specializaţi în lucrările enesciene pentru că în 1983, la Weimar, am dirijat prima audiţie în spaţiul german a operei "Oedip", am dirijat prima sa simfonie la Berna, apoi "Vox maris" de două ori în Germania. Şi în Viena am dirijat Enescu şi mi-am dorit acest lucru foarte mult pentru că marele compozitor, înainte de a merge la Paris a locuit în capitala austriacă pe când avea vârsta de 13 ani şi chiar a studiat acolo cu Joseph Joachim; deci mi s-a părut un eveniment important. Evident, în Australia cea mai cunoscută lucrare enesciană este Prima Rapsodie, pe care oricum o voi dirija la Melbourne în următoarea stagiune, alături de alte lucrări, mai puţin cunoscute de australieni. În general, în afara Primei Rapsodii, oamenii nu cunosc lucrările marelui compozitor şi de aceea mi se pare important să impun şi alte capodopere ale sale la pupitrele orchestrelor unde sunt invitat. Deci am dirijat "Vox Maris", iar partea tenorului a fost cântată în dialectul breton, deoarece aceasta a fost limba în care lucrarea a fost compusă. Am dirijat chiar şi în Bucureşti "Vox Maris", cu Orchestra Naţională Radio în martie 1995. De alfel era pentru a doua oară când mă aflam la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio, pentru că prima dată venisem în 1978, invitat de Iosif Conta. Este o piesă minunată, foarte complicată, foarte frumosă, îmi place foarte mult; este printre cele mai interesante lucrări enesciene, alături de a treia Sonată pentru vioară şi pian sau "Oedip". Este bazată pe limbajul heterofonic, dificil de înţeles pentru orchestră, pentru public. Astfel, de fiecare dată când dirijez "Vox Maris", le vorbesc despre această lucrare, le explic, tot ceea ce nu pot înţelege: "Mioriţa", legendele, înţelesul heterofoniei şi astfel le place.


Având în vedere ca România şi Australia sunt ţări atât de îndepărtate şi au culturi atât de diferite, membrii orchestrei au avut dificultăţi în a înţelege intenţiile compozitorului român?

Da, foarte multe. Heterofonia este o problemă şi de aceea trebuie să le explici că este un stil de polifonie inexistent în orice altă ţară. Trebuie să le spui de unde provine, adică din Grecia, apoi cum a venit în cultura folclorică română. Pentru Enescu heterofonia a fost baza multora dintre operele sale. Deci da, Enescu poate deveni greu accesibil pentru orice orchestră din lume, nu doar pentru cea din Melbourne.


Cum a răspuns publicul australian la această primă audiţie?
Foarte bine, dar cred că faptul că le-am explicat despre această lucrare i-a ajutat pe oameni foarte mult în înţelegerea muzicii. Le-am vorbit şi despre muzicianul Enescu, care a fost un foarte bun dirijor, violonist, profesor. Toate acestea au contribuit foarte mult. Răspunsul a fost unul pozitiv. A fost un mare succes în Melbourne, cronicile au fost laudative, s-a vorbit mult despre acest spectacol. Am primit scrisori, e-mail-uri de la oameni care erau recunoscători că au auzit această lucrare muzicală.


Cum aţi găsit Dumneavoastră piesa? A fost o partitură dificilă?
Este o lucrare cântată destul de rar. Chiar şi când am dirijat-o în România au existat greutăţi. Acestea constau de obicei în elementul heterofonic. Existenţa multor voci, în jur de 30, toate la fel şi toate diferite... În plus, Enescu şi-a adnotat muzica într-un mod foarte precis. Sunt cuprinse în dinamică nuanţe ca fortississimo, ben forzando etc. Sunt lucruri pe care nu le găseşti la alţi compozitori. Janacek mai avea astfel de adnotaţii; aceasta face ca totul să devină confuz. Atâta timp cât este vorba de muzică de cameră este bine, dar muzica simfonică pune probleme. Când e vorba de o orchestră mare, care conţine 6 corni, şase tube, devine dificil.  După ce am dirijat de atâtea ori "Vox Maris", am găsit metode să o fac mai accesibilă pentru orchestră.


Plănuiţi, în viitor să includeţi România în turneele Dumneavoastră europene cu Orchestra din Melbourne?

Mi-ar plăcea, am vorbit despre efectuarea unui turneu est-european şi am veni cu dragă inimă. Dar, după cum ştiţi, este o chestiune de finanţe. Ne trebuie mai multe fonduri şi sponsori. Cheltuielile sunt mari, pentru că având în vedere distanţa nu putem veni decât cu avionul, ceea ce este foarte scump.Însă mi-ar plăcea foarte mult. Am dirijat, după cum am spus de două ori în România, dar niciodată în minunata sală a Ateneului. Mi-ar plăcea foarte mult să dirijez Orchestra Simfonică din Melbourne pe scene româneşti.