Pentru soprana Angela Gheorghiu, stea de maxima stralucire pe firmamentul liric al generatiei sale, operele lui Giacomo Puccini au o importanta deosebita. Mimi din "Boema" a fost primul rol interpretat de ea integral pe scena si singurul în România, a fost apoi rolul debutului oficial la Covent Garden din Londra, marcând atunci prima întâlnire cu tenorul Roberto Alagna, cel ce avea sa-i devina partener predilect în cariera, cel cu care se va casatori, la opera Metropolitan din New York, într-o pauza a unui spectacol cu "Boema" sustinut de ei împreuna. Mimi si Rodolfo au devenit curând Magda si Ruggero din "La Rondine" (alta opera pucciniana) într-o înregistrare de studio încununata cu 6 premii discografice, dar si în spectacole pe scena, asa cum "Boema" lor scenica urma sa fie imortalizata pe CD. Sa nu uitam "Tosca", opera-film în regia lui Benoit Jacquot, unde Angela Gheorghiu este o tulburatoare interpreta a rolului titular, tot alaturi de Roberto Alagna cu care participase anterior si la înregistrarea pe CD a tripticului puccinian, prezenti fiind în distributiile operelor "Gianni Schicchi" si "Mantaua". Sunt doar cîteva exemple, cele mai semnificative. Sunt stralucite "antecedente" ale unui Recital Puccini (17 arii din 10 opere) realizat de Angela Gheorghiu sub egida EMI Classics; CD recent aparut, de care melomanii români s-au putut bucura printre primii în lume, prin difuzarea lui integrala la Radio România Muzical.


Intr-un interviu telefonic acordat cu acest prilej Angela Gheorghiu a declarat:
Mi s-a spus ca la magazinele Fnac, în Franta, acest recital este pe primul loc la vânzari si ma bucur tare mult ca un disc clasic este asa de bine primit, mai ales ca el cuprinde creatii ale unui singur compozitor. Nu este usor sa asculti timp de peste o ora numai ariile pe care le-a scris Puccini pentru soprana.

Ce ne puteti spune despre colaborarea cu orchestra si dirijorul?
Orchestra Simfonica "Giuseppe Verdi" din Milano este formidabila. Este o orchestra foarte tânara, de o flexibilitate notabila, cu instrumentisti plini de viata si de temperament tipic italienesc; îmi plac foarte mult. Cât despre dirijorul Anton Coppola , nu am mai cântat niciodata cu el si sunt extrem de fericita ca am avut posibilitatea sa-l cunosc. Este unchiul lui Francis Ford Coppola, celebrul regizor. El a scris muzica pentru filmele acestuia, dar si alt gen de muzica; am ascultat chiar o opera a lui, foarte interesanta. Este deci si dirijor si compozitor, în linie directa cu Puccini; pentru ca Anton Coppola a studiat cu Franco Alfano, acel discipol al lui Puccini care a terminat opera "Turandot". Anton Coppola a înteles foarte bine care este temperamentul meu, eu l-am înteles pe al lui, parca faceam parte din aceeasi familie, vorbeam aceeasi limba muzicala, a fost o adevarata comuniune artistica între noi pe o perioada de douasprezece zile. Am înregistrat la Milano în iulie anul trecut, pe o caldura infernala, a fost destul de greu pentru toti,dar Dumnezeu m-a ajutat si am reusit sa ma controlez.

Va marturisesc ca am ascultat tot discul cu multa atentie, descoperind mereu cu încântare câte ceva aparte, chiar la ariile pe care le-ati mai înregistrat, redescoperind -daca vreti- amprenta unica Angela Gheorghiu pe care o au interpretarile dumneavoastra; felul foarte modern si personal - dar fara rabat la rigorile stilistice - în care abordati fiecare personaj reusind sa-l faceti credibil, contemporan cu noi. Cu care dintre eroinele pucciniene considerati însa dumneavoastra ca semanati mai mult?
Nu seman cu niciuna. Poate doar cu Tosca, oarecum; avem aceeasi profesie, ea are sentimentul de gelozie pentru omul iubit pe care, dar sper ca doar atât cât trebuie, pentru ca gelozia maladiva nu este buna la nimic. In rest, traim o alta epoca, totul este diferit si nu este simplu de aceea sa poti explica un personaj, sa poti sa te identifici cu el. Te identifici daca ai talent actoricesc, daca ai capacitatea - si trebuie sa o ai - de a întelege pe altcineva. Eu încerc sa înteleg personajele, sa ma imaginez în locul lor si sunt norocoasa ca pot fi... alte personaje. E un fel de exhibitionism aici, dar mie îmi face placere.

Dar e si sansa de a trai mai multe vieti deodata.
Implicit. Totusi "a trai mai multe vieti" e cam mult spus. În primul rând pentru ca nu poti parcurge o viata, un destin, în doua - trei ore. Apoi, desi îmi mai scapa câte o lacrima, desi am uneori emotii enorme, ma controlez tot timpul. Eu cred ca un actor, un artist adevarat ca sa poata sa dea, nu trebuie "sa traiasca", ci sa joace.

Nu "intra în pielea personajului" ci te face sa crezi ca a intrat. El te impresioneaza pe tine prin rol, nu se lasa el însusi impresionat de rol când îl joaca.
Exact! Dar asta presupune mult studiu si mult talent, cred eu.

Fie pe disc, fie pe scena, fie în ambele ipostaze, ati abordat integral o parte dintre operele incluse în acest recital. Referindu-ne însa la celelalte, pe care ati dori sa le interpretati în întregime?
"Madama Butterfly", "Manon Lescaut" sunt foarte tentante, am avut si propuneri de a le face. Dar mai astept. Rolurile sunt complexe, foarte frumoase, îti ofera satisfactii enorme, ca de altfel si rolul titular din "Turandot", însa sunt si foarte dure pentru voce.

Deci în continuare veti fi prudenta în abordarea rolurilor de uzura vocala. Pentru lansarea acestui nou CD în România "Radio România Muzical" este partener media. Dumneavoastra personal veti face un turneu promotional, e inclus cumva si Bucurestiul ca în cazul discului "Diva" lansat anul trecut?
Cred ca da. Planurile pentru promotia acestui disc nu sunt înca definitivate. Voi veni însa la Bucuresti pe la mijlocul lui februarie pentru ca revista "Avantaje" m-a numit "Femeia anului 2004" si am fost invitata la decernarea premiului.

Noi suntem înca sub impresia splendidului Concert de Craciun pe care l-ati sustinut la Sala Palatului. Când veti mai cânta la Bucuresti?
Tot în februarie, la sfârsitul lunii. Va fi, pentru prima oara în România, un concert cu cântaretii români care desfasoara în prezent o cariera internationala importanta. Ne întoarcem acasa si facem acest concert împreuna cu colegi de-ai nostri din România, în beneficiul Teatrului de Opereta "Ion Dacian". Speram astfel sa ajutam, asa cum stim noi sa o facem; sa fie ceva cu totul si cu totul iesit din comun. Este initiativa mea, propusa noului ministru al Culturii si Cultelor, doamna Mona Musca. Stiu ca a primit-o cu bucurie, dar mai sunt înca multe lucruri de pus la punct. Suntem însa optimisti si eu si colegii mei. Chiar am fost foarte fericita pentru ca toti mi-au raspuns pozitiv: Carmen Oprisanu, Ruxandra Donose, Marius Brenciu, Liliana Nikiteanu, Eduard Tumagian, George Petean, ... multa lume. Si am asa... un fel de orgoliu personal.

Aveti si de ce! Felicitari pentru idee, pentru intentia frumoasa, de reala generozitate, pentru eforturile depuse pâna acum. Sa speram ca veti primi si din tara tot sprijinul necesar ca acest minunat proiect sa se înfaptuiasca. Va asteptam cu nerabdare.
Pe curând