Interviuri - Festivalul International George Enescu 2011 Înapoi

Interviu cu Elena Bashkirova

Publicat: joi, 22 Septembrie 2011 , ora 11.48

Doamnă Elena Bashkirova aveți darul de a impresiona prin căldura și naturalețea interpretărilor dumneavoastră. Cu toate că sunteți invitată să concertați cu cele mai prestigioase orchestre ale lumii, muzica de cameră rămâne domeniul pe care-l preferați. Oferiți-mi câteva detalii despre alchimia pe care o resimțiți atunci când interpretați acest gen de muzică.

Atracția pentru muzica de cameră se datorează bucuriei de a parcurge un repertoriu bogat, cu nenumărate comori, de la clasicism și romantism, până în zilele noastre. Consider că este reprezentativ faptul că pot evolua în diferite formule instrumentale, având astfel o mulțime de colaboratori. Sunt muzicieni minunați de la care am ce învăța, pentru că fiecare dintre ei îmi deschide perspective noi, ceea ce este captivant. De data aceasta sunt bucuroasă să-i am alături pe câțiva dintre vechii mei prieteni, cu care am mai făcut turnee împreună, și anume Pascal Moragues, Mihaela Martin, Frans Helmerson și Ori Kam.


În 1998 ați fondat la Festivalul Internațional de Muzică de Cameră de la Jerusalem. Ce v-a determinat să demarați un asemenea proiect?

Este un proiect foarte important pentru locuitorii de acolo. Festivalul nu are la bază o idee neuzuală, în schimb se desfășoară într-un loc unic. Ca format, am în vedere programe cât mai variate, cu tematici diferite de la o ediție la alta. Am reușit ca în cei 14 ani de când durează festivalul să ne formăm un public aparte, cu care comunicăm foarte bine. Este cea mai importantă satisfacție muzicală pe care o trăiesc în acest oraș dificil.


Ce calități apreciați la un muzician?

Seriozitatea, capacitatea de a se entuziasma, disciplina - de fapt este vorba despre multă disciplină, dar și curiozitatea pentru noutăți - să nu se oprească niciodată din asimilare.


Foarte multe festivaluri din lume se concentrează asupra unei tematici. Dumneavoastră ce idee ați ales pentru International Chamber Music Festival in Jerusalem din acest an - care se desfășoară între 3 - 16 septembrie?

Pentru ediția din acest an, am avut în vedere trei idei. Prima este celebrarea lui Mahler, ca peste tot în lume; noi am inclus adaptări pentru formule camerale având printre invitați mulți cântăreți buni. A doua idee e un omagiu adus lui Liszt, programând nu doar piese din literatura lui pianistică, ci și lieduri sau alte aranjamente. A treia și cea mai importantă idee care m-a călăuzit s-a focalizat asupra Holocaustului, prin compozitori legați de această tragedie: Viktor Ullman, Erwin Schulhoff, Hans Kraza, Pavel Haas, Gideon Klein. Fiecare recital cuprinde câte o lucrare de-a lor.


Această ediție a festivalul de la București alătură muzica lui Enescu de cea a contemporanilor săi. În recitalul din 23 septembrie, veți interpreta piese de Enescu și Bartok, o alegere cum nu se poate mai fericită. Cum apreciați muzica enesciană?

Este o muzică extraordinară și sunt foarte bucuroasă să-i interpretez Cvartetul cu pian nr. 2. Este un opus extrem de complex, cu armonii bogate, fascinante și frumoase, ce ne pune în fața unei adevărate provocări intelectuale. Limbajul acestui creator, prea puțin cunoscut, este unic! Așadar, sunt deosebit de onorată și vreau să ating pretențiile acestei partituri cunoscute în România. Noi o tratăm cu foarte mult respect și sper să vă încântăm.


Aș dori să specific faptul că interviul nostru are loc pe 31 august și că pentru următoarele 30 de zile sunteți pregătită să cântați lucrări de Schubert, Liszt, Beethoven, Musorgski, Schumann, Brahms și, desigur, Enescu. Mi-a scăpat ceva?

Sunt sigură că ați precizat destule.


Vă este greu să aveți o asemenea activitate intensă?

Este dificil, nimic nu e ușor. Mă implic în multe activități interesante pe care nu mă forțează nimeni să le fac. Mi le provoc singură. Uneori sunt obosită, dar la final trăiesc o mare satisfație.


Doamnă Elena Bashkirova, aș dori să vă întreb despre dinamica relației cu tatăl și mentorul dumneavoastră, Dmitri Bashkirov. Cred că este incitant și minunat să fii crescut de un asemenea părinte, cu o puternică personalitate artistică. Când ați simțit că vă desprindeți de sub tutela lui?

Nu avea o personalitate care să te domine, ca să zic așa. Niciodată nu m-a constrâns să fac ceva, totul se petrecea foarte firesc. Era normal să încep studiile cu el, am fost foarte fericită, mi-a arătat căile pe care trebuia să merg, după care s-a oprit. Desigur că și-a pus amprenta asupra dezvoltării mele; mai ales la început, când mi-a pus bazele formării.


Cum vă simțiți atunci când evoluați împreună cu fiul dumneavoastră, violonistul Michael Barenboim?

Foarte bine, îmi face o mare plăcere. Când suntem împreună pe scenă, uit că-mi este fiu. Văd în el un coleg și îl tratez cu respect. Relațiile de familie dispar în acel moment.

Interviu realizat de Monica Cengher