Interviuri - Festivalul International George Enescu 2011 Înapoi

Interviu cu dirijorul Lawrence Foster

Publicat: miercuri, 14 Septembrie 2011 , ora 10.46
Stimate domnule Lawrence Foster, vă așteptăm cu bucurie la cea de a XX-a ediție a Festivalului Internațional George Enescu. Pentru început - câteva frumoase amintiri despre acest festival la care ați participat în mai multe ediții.

Cea mai importantă amintire este aceea când am fost director al acestui festival în 1998 și am realizat câteva lucruri deosebite atunci. Cred că am reușit să inițiez o nouă politică în cadrul acestui festival și anume descentralizarea, nu era numai un eveniment al Bucureștiului, ci unul al României. Această filosofie s-a păstrat și s-a extins. Desigur am o amintire deosebită a interpretării în concert a operei Oedip cu Monte Peterson care nu mult după aceasta a și murit în mod tragic - un mare, mare interpret.

De asemenea și concursul din cadrul festivalului care promovează importante talente în domeniul viorii, cântului și pianului. Festivalul a devenit un eveniment important în lume - el este inclus în Uniunea Europeană a Festivalurilor - și unul deosebit pentru viața muzicală a României.


Anul acesta se împlinesc 130 de ani de la nașterea lui George Enescu și a lui Bela Bartok. Cu aproape 20 de ani în urmă ați avut curajul să realizați o importantă înregistrare cu Opera Oedip. Ce a reprezentat acel moment în cariera dumneavoastră?

Cum aș putea să uit acest moment! A fost prima înregistrare în limba originală - franceza - o incredibilă distribuție - Jose van Dam, Barbara Hendricks, Nicolai Gedda, Brigitte Fassbaender. Sunt foarte mândru de această înregistrare, cred că este una de referință pentru creația enesciană și a fost o mare provocare să fac acest lucru în Monte-Carlo.


Ați avut curajul să luați asupra dumneavoastră această provocare și astfel George Enescu a început să fie mai cunoscut printre muzicieni și melomani și toți au devenit mult mai interesați de creația lui.

Este adevărat că Enescu nu va fi la fel de popular precum Johann Strauss, dar astăzi este din ce în ce mai cunoscut și mai apreciat de tot mai mulți interpreți. Sunt bucuros că am putut avea o contribuție conferindu-i lui Enescu o mai intensă universalitate. Mulți dirijori care nu sunt români îi interpretează muzica și mulți soliști se apleacă asupra partiturilor sale.

De curând, pianistul Yefim Bronfman mi-a mărturisit că ar dori să interpreteze Sonata a III-a dacă ar găsi un violonist deosebit. Interesul pentru creația enesciană este din ce în ce mai mare. Octetul a fost interpretat de mai multe formații, de ansambluri camerale. Trebuie să vă mărturisesc, fără falsă modestie, că ultima mea înregistrare cu Octetul pentru orchestra mare în aranjament propriu realizată cu Filarmonica din Monte Carlo și care se găsește editată se bucură de apreciere. Programez lucrări de Enescu ori de câte ori pot în concertele mele.


Ați rupt porțile secrete ale creației enesciene și l-ați promovat.

Dar am un mare suport în orchestra Filarmonicii din Monte Carlo. Am avut nevoie de mulți bani, mai ales pentru înregistrarea operei Oedip și toate acestea s-au realizat cu ajutorul Prințului Rainier. Fără suportul Alteței Sale ar fi fost imposibil să ducem la bun sfârșit proiectul nostru.

Cel de-al doilea care a avut un imens curaj și pe care îl apreciez foarte mult a fost Alain Lancerot de la EMI. Atunci când i-am propus opera Oedip nu a stat mult pe gânduri și a acceptat să se alăture proiectului. Pentru EMI a însemnat un foarte mare efort financiar, dar Alain Lancerot nu a regretat niciodată aceasta. Au fost și nenumărate nominalizări și premii - "Charles Cross", iar în multe țări a fost considerată înregistrarea anului. A fost un proiect foarte reușit.


Dar să revenim la activitatea dumneavoastră actuală. Sunteți din ce în ce mai legat de Orchestra simfonică Gulbenkian.

Noi am fost în București și am interpretat Simfonia VI-a "Culori" de Pascal Bentoiu. Dan Grigore mi-a spus atunci ce uimit este de nivelul orchestrei. A fost la acea vreme un hit secret al festivalului, deoarece nimeni nu cunoștea ansamblul.

Calouste Sarkis Gulbenkian a fost un om bogat care și-a realizat averea din petrol, dar care iubea arta - mai ales muzica - și a pus bazele unei Fundații pentru cultură, cu o frumoasă sală de concerte, cu spații pentru expoziții, cu o impresionantă bibliotecă - iar la Lisabona a construit după cel de-al doilea război mondial o clădire pentru artiști.

Ansamblul a debutat ca unul foarte restrâns și s-a amplificat peste ani, sprijinit de entuziasmul administrației Fundației. Suntem foarte mândri de orchestra și corul nostru, deoarece corul a fost implicat în diverse producții sub bagheta lui Riccardo Mutti, Lorin Maazel - este unul dintre cele mai bune coruri din Europa. Și orchestra este foarte bună. Dorim mereu să-i creștem nivelul, am mărit numărul înregistrărilor pentru unele case de discuri (Penthaton) cu un repertoriu interesant, cu soliști deosebiți.

Am înregistrat Chopin, Rahmaninov, Grieg cu pianiști renumiți; Antonio Salieri - Recviemul, o piesă deosebită, plus opusuri ungaro-române - Gyorgy Ligeti, Bela Bartok, Zoltan Kodaly. Aș menționa Concertul Românesc de Ligeti și una dintre Rapsodiile pentru vioară de Bartok. Avem așadar un repertoriu foarte bogat și variat. De curând am înregistrat o operă de Gordon Getty, intitulată Usher House - cred că va fi o interesantă producție editorială pe plan internațional.


Varietatea și diversitatea repertorială a Orchestrei simfonice Gulbenkian este relevantă nu numai pe planul înregistrărilor.

Interpretăm repertoriului baroc cu specialiști ai acestui domeniu și sunt sigur că pentru orchestră este important s-o facă. Apoi Richard Wagner, Anton Bruckner, interpretăm opere în concert. În luna mai am realizat trei opere de W.A.Mozart pe libretul lui Da Ponte - în fiecare stagiune includem fascinante opere în concert. Anul viitor Bertrand De Billy va realiza Tannhuaser, iar Kiril Petrenko va interpreta Siegfried, înainte Bayreuth și tot anul viitor vom face Ora spaniolă de Ravel și apoi opere shakespeariene- Othello și Falstaff. Pentru anul Mahler am interpretat Opera Die drei pintos de Carl Maria von Weber, operă definitivată orchestral de Gustav Mahler. Este o operă de o mare frumusețe și dificultate, cred că partitura viorii este cea mai complexă din istoria teatrului liric, un fel de Paganini fără sfârșit. A avut mare succes și a fost unica interpretare a acestui opus în Europa. După cum vedeți, repertoriul nostru este foarte vast și acest lucru este relevat și de repertoriul de la București.


În festival interpretați opusuri semnate de Charles Ives, Leonard Bernstein, George Enescu și Benjamin Britten.

Programul relevă diverse aspecte ale virtuozității orchestrale în secolul XX. Desigur, opusurile lui George Enescu se află mereu în cărți - am ales Suita a III-a Săteasca; este una dintre lucrările mele preferate - trebuie să remarc faptul că mișcările mediane relevă imaginația, fantezia deosebită a compozitorului întru desăvârșirea unor frumoase tablouri. Împreună cu Dana Ciocârlie am interpretat L.Bernstein - the Age of Anxiety și ne-am gândit că o putem aduce și la București, la Festival.

Prima parte va cuprinde Charles Ives - pe care Leonard Bernstein l-a iubit foarte mult, unul dintre pionierii muzicii nord-americane - și Leonard Bernstein, iar partea a II-a George Enescu și Benjamin Britten. În ultimii săi ani Enescu a fost foarte legat de Britten și ce poate suna mai bine după Suita lui Enescu decât Variațiunile lui Britten pe o temă de Purcell. Noi interpretăm această piesă fără narator, doar în versiunea de orchestră. Este cu siguranță un concert pentru orchestră. Concertul reprezintă puncte de vedere similare, dar și diverse asupra unei perioade istorice.


Domnule Lawrence Foster, ce va urma după festivalul bucureștean?

Anul acesta am dirijat multă operă, colaborez intens cu opera din Hamburg - voi realiza Dama de Pică în regia lui Willy Decker, apoi cu Orchestra Toscanini vom pleca în China pentru Anul Nou European cu o operă italiană, apoi va urma Hovashina la Frankfurt, iar la Montpellier o operă a lui Henri Sauguet, un important creator francez al secolului al XX-lea și anume Chartreuse de Parme. În ultimii ani mi-am propus să fac opere necunoscute din creația franceză.


În finalul interviului nostru, câteva gânduri pentru publicul din România.

Vă mulțumesc pentru fidelitatea și suportul pe care mi le acordați. Mărturisesc că este o mare bucurie să fiu invitat de fiecare dată la Festivalul George Enescu, unde odată am fost chiar director. Aștept cu nerăbdare acest concert de la București.


Interviu realizat de Irina Hasnaș