ACUM:
22.30
Calendar muzical
Compozitori și interpreți - de care ne amintim cu drag.
Urmează: 23.30 Interpreții Festivalului Enescu 2019 (R) Marile nume invitate, în înregistrări de referință.
Apoi: 0.00 Interpreții Festivalului Enescu 2019 (R)

Cronici Înapoi

Traffic Strings ȋntr-o evoluție de zile mari la Sala Radio

Bookmark and Share
Publicat: marți, 2 Aprilie 2019 , ora 11.45

Prezență constantă pe scenele din țară, fie ȋn festivaluri de mare calibru, fie ȋn locuri mai puțin convenționale, Ansamblul "Traffic Strings" este ȋntotdeauna la ȋnălțime, numele lor e sinonim cu măiestria dusă la cel mai ȋnalt nivel, cu sclipirea artistică directă și pasionantă și, ceea ce apreciez ȋn mod deosebit ține de repertoriul extrem de ofertant.

Ȋn cei 14 ani de existență ansamblul a parcurs un arc stilistic amplu, de la clasici, la moderni, de la piese cu iz folcloric, la cele de jazz, toate ȋn aranjamentele eficiente și foarte inspirate semnate de Lucian Moraru. Câteva albume discografice jalonează acest traseu ȋncepând cu ciclul "Anotimpurile" de Antonio Vivaldi (2006) - girat de participarea extraordinară a naistului Gheorghe Zamfir, "Tango Aficionado" (2013), "Traffic Strings ȋn concert" și "Tango Finesse".

Perpetuum Jazz s-a intitulat concertul susținut de Traffic Strings la Sala Radio ȋn 31 martie 2019, când cvintetului de coarde alcătuit din Gabriel Gheorghe - vioara ȋntâi, George Preotu - vioara a doua, Lucian Moraru - violă, Bogdan Popa - violoncel și Săndel Smărăndescu - contrabas, li s-au alăturat pe scenă Vasile Răducu - nai, Cătălin Răducanu - pian și țambal și Bogdan Constantin - percuție. Bloodsucking leeches de Steve Morse a deschis exploziv concertul, din start ȋntreg ansamblul funcționând ca un organism perfect sudat. De evoluții lirice ȋmpărțite ȋntre naist, violinist și violoncelist am avut parte ȋn Consolaçao de Baden Poweell; a urmat o primă audiție românească, Rock quartet de Valentin Mandric, compozitor ce excelează ȋn muzică de film, care a pus la ȋncercare tehnicitatea corzilor și precizia ritmică, o piesă scurtă, dar de mare spectaculozitate. Cantalope Island de Herbie Hancock a fost redată cu aplomb, iar Lazy bird de John Coltraine a adus un contrast antrenant și dinamic. Take five de Paul Desmond a fost prezentată ȋntr-o culoare mai specială, cu improvizații pe teme românești realizate la țambalul ȋn ȋnceputul piesei duse mai departe apoi de nai ȋntr-un dialog "est -vest" foarte incitant și apreciat de public.

Partea a doua a debutat cu o altă piesă jazz-rock Nuclear blues de David Thomas Clayton, după care ne-am bucurat de cantabilitatea din The Little sunflower de Herbie Hancock. Cătălin Răducanu a fost autorul piesei The white Wizard, o altă primă audiție ce ne-a cucerit prin scriitura bine elaborată și alternanța plină de suspans a momentelor solistice cu cele de grup; este un compozitor care știe să nareze! Gnossienne 1 de Eric Satie ne-a readus ȋn atenție forța expresivă a folclorului nostru și sensibilitatea naistului; Baby Love a formației "Mother Finest" prezentată cu instrumente clasice a avut parte de un impuls energic captivant grație aranjamentului semnat, din nou, de Lucian Moraru și Footprints de Wayne Shorter ne-a purtat prin cele mai tainice emoții prin creșterile și descreșterile subtile de nuanțe. Concertul s-a ȋncheiat cu Spain de Chick Corea ȋntr-o notă culminativă. Din nou versatilitatea Cvintetului "Trafic Strings" ȋmpreună cu cei trei invitați ne-a impresionat, deci BRAVO!

Monica Cengher