Personalitate marcantă a muzicii secolului 20, Anatol Vieru (8 iunie 1926, Iaşi - 15 octombrie 1998, Bucureşti) ne-a lăsat peste 120 de lucrări în diverse genuri muzicale, chiar şi muzică de film: Brâncusi la Târgu-Jiu (1966), Soarele negru (1968), Felix şi Otilia (1974), Marele singuratic (1976), Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu (1979).

În compoziţie a urmat linia lui Paul Constantinescu şi Constantin Silvestri pe care i-a avut profesori la Conservatorul din Bucureşti (1946-1949), dar a asimilat şi ideile creatoare ale lui Aram Haciaturian pe parcursul celor 3 ani de studii la Moscova (1951-1954).

Compozitorul, muzicologul şi profesorul Anatol Vieru

Cu un spirit de cercetător, Anatol Vieru a căutat să pătrundă în cele mai mici detalii, construcţiile sonore arhaice, din folclor, pe care le-a folosit adesea ca bază în gândirea sa componistică, dar  pe care le-a şi teoretizat în lucrări de analiză şi concepţie personală: "De la moduri spre un model al gândirii muzicale intevalice" , "Cartea modurilor", "Cuvinte depre sunete".

Anatol Vieru ne-a lăsat şapte simfonii, opt cvartete de coarde, concerte, muzică de cameră, coruri, precum şi operele "Iona" după Marin Sorescu, "Praznicul calicilor" după Mihail Sorbul, "Ultimele zile, ultimele ore" după Puşkin şi Bulgakov, "Telegrame - teme şi variaţiuni" după Ion Luca Caragiale.
A obţinut premiul de compoziţie George Enescu (1946), premiul Herder (1986) pentru întreaga activitate, marele premiu al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1996). A fost cadru didactic la catedrele de orchestraţie şi compoziţie ale Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, a susţinut lecţii şi conferinţe la universităţi din SUA, Canada, Israel, Elveţia.

Din creaţia compozitorului Anatol Vieru am selectat Sonata pentru violoncel şi Concertul pentru clarinet şi orchestră pe care vă invităm să le ascultaţi în emisiunea Sunete Contemporane de miercuri, 8 iunie 2016, de la ora 23,30.