ACUM:
22.30
Calendar muzical
Compozitori și interpreți - de care ne amintim cu drag.
Urmează: 23.30 Interpreții Festivalului Enescu 2019 (R) Marile nume invitate, în înregistrări de referință.
Apoi: 0.00 Interpreții Festivalului Enescu 2019 (R)

Recomandări Înapoi

La mulți ani, Maestrului Alexandru Agache!

Bookmark and Share
Publicat: joi, 13 August 2015 , ora 14.01

Rigoletto - un rol de referinta pentru biografia interpretativa a oricarui bariton. Un rol al maturității vocale, dar mai ales al celei dramatice, de trăire emoțională, de reflectare a acesteia în ipostazele diferențiate cerute de viziunea verdiană.

Rigoletto este personajul pe care baritonul Alexandru Agache l-a întruchipat încă de la vârsta de 37 de ani - după cum mărturisea el însuși într-un interviu - subliniind faptul că a simțit foarte aproape de sine această tipologie dramatică robustă, paternală, punctată cu accentele lirice evidente în duetul cu fiica sa, dar și cu nuanțările tragice ale declarațiilor de răzbunare sau ale finalului...

Alexandru Agache împlinește chiar în 16 august 6 decenii de viață, multe dintre ele fiind aureolate de succese remarcabile pe cele mai mari scene de operă ale lumii. Pentru a marca acest eveniment al biografiei sale începute la Cluj, la Radio România Muzical îi este dedicată această ediție a "Operei în înregistrări de referință" care programează versiunea discografică a capodoperei verdiene "Rigoletto" gravată în 1993, cu Alexandru Agache în rolul titular, alături de Leontina Văduva, Richard Leech, Jennifer Larmore, Samuel Ramey, Orchestra și Corul Operei Naționale Galeze, sub bagheta dirijorului Carlo Rizzi.

Intr-o perioadă în care veștile despre succesele muzicale românești în străinătate veneau ceva mai greu la noi, numele lui Alexandru Agache descria deja o traiectorie în plină ascensiune. Ecourile aprecierilor intrenaționale au prefațat - pentru mulți români - întâlnirea cu glasul său, prin intermediul unor transmisiuni la televiziune și la radio și, apoi, pe podiumul Festivalului Internațional "George Enescu". Imi amintesc și acum emoția unei transmisiuni în direct de la Covent Garden puțin după 1990, cu opera Simon Boccanegra: o voce plină, bogată, pusă în valoare de prestanța solistică, dar modelată cu o notă de sinceritate interpretativă. Doar auzit (fără a fi completat și prin gest, prin imagine) personajul plămădit de Alexandru Agache decupa firesc aspectele omului, dincolo de dimensiunile eroului acelui libret.Si totuși, mult mai târziu, la București, cântărețul mărturisea într-un dialog cu Luminița Constantinescu faptul că acest rol "cel mai cântat" în cariera sa nu este nici pe departe unul preferat :"E prea plictisitor, cu toate calitățile lui de tată și Doge!"

Intr-un interviu publicat la Chicago, baritonul român afirma de altfel că își simte "vocea dar și sufletul foarte potrivite multora dintre marile roluri pe care le întâlnești în operele lui Verdi, cum sunt Simon Boccanegra, Nabucco, Luisa Miller, Rigoletto".

Fără a avea legături cu muzica clasică prin familia sa, Alexandru Agache a fost atras de rock la început, amploarea glasului său atrăgând atenția unor ...vecini care l-au îndrumat spre studii de canto. A fost studentul lui Alexandru Fărcaș la Conservatorul clujean, a petrecut câțiva ani în Corul Filarmonicii și - după stagiul militar - a fost angajat la Opera Română din orașul de pe Someș, unde apare în roluri mici. Laurii Concursului internațional de la Lucca au fost urmați de succese la Florența, Paris, Munchen, Viena, Berlin, Budapesta, Geneva, Hamburg iar apoi de consacrarea marilor stagiuni: Covent-Garden (1988), Scala (1989), Huston (1992), Metropolitan (1999), Arena din Verona (2000).

In 1993, când a fost realizată înregistrarea pentru discul cu opera "Rigoletto" pe care vi-l propune această ediție a "Operei în înregistrări de referință" toți protagoniștii distribuției, ca și dirijorul, erau în plină ascensiune a carierelor lor. O pregnanță strălucitoare a sopranei Leontina Văduva - o romantică Gilda, dinamismul elegant al ducelui reliefat de tenorul american Richard Leech (despre care s-a scris că ar fi o "comoară națională") reprezintă elemente de contrast cu vigoarea și dramatismul degajate de evoluția expresivă a baritorului Alexandru Agache.

Anca Ioana Andriescu