Maestre Alexander Toradze, ne bucurăm să vă ascultăm la Bucureşti. Este prima dumneavoastră întâlnire cu publicul din România?

Cu mult timp în urmă, probabil cu 28 de ani în urmă sau chiar mai mult am fost la Braşov şi în alte oraşe din România, dar s-a întâmplat să nu susţin până acum concerte în Bucureşti. Aşadar este o revenire după o perioadă îndelungată. Aştept cu nerăbdare întâlnirea cu publicul bucureştean, dar şi cu maestrul Gergiev şi cu excepţionala orchestră a Teatrului Mariinski.

Veţi interpreta muzica lui Aleksandr Skriabin ilustrată de Poemul său - Prometeu. Aţi înregistrat această lucrare în compania Orchestrei Teatrului Mariinski dirijate de Valeri Gergiev. Se poate vorbi despre o istorie construită în jurul acestei lucrări?

Este o lucrarea care poartă inspiraţia mitologică - Prometeu este eroul care a furat focul de la Zeus şi l-a adus oamenilor, iar pentru asta a fost înlănţuit pe muntele Caucaz şi torturat. În esenţă, legenda vorbeşte despre lumina şi căldura focului aduse umanităţii. După cum ştiţi, Skriabin nu a creat un concert, ci mai curând o simfonie, o prefaţă a unui ciclu de poeme şi a giganticului proiect intitulat Misterium... un spectacol-happening - menit să se desfăşoare timp de 7 zile... Bineînţeles că ideile sale erau futuriste şi este important să observăm cât de departe a mers imaginaţia acestui artist. Totul sună fantasmagoric, însă el avea totul pus la punct, avea schiţe complete cu desene şi indicaţii exacte pentru reprezentarea spectacolului. Ştia exact unde stăteau muzicienii în acest spaţiu enorm, unde se afla corul, iar pentru prima reprezentaţie de la Amsterdam a poemului Prometeu a cerut un cor de 600-700 de voci, astăzi opţional în partitură. Aceasta este, foarte pe scurt, istoria lucrării.

Sunt sigură că ascultătorii noştri vor aprecia această introducere în universul lui Skriabin şi se vor bucura să descopere aspecte mai puţin cunoscute...

Sigur că da, iar importantă este aici muzica, şi desigur... Orchestra Teatrului Mariinski şi Valeri Gergiev sunt cât se poate de aproape de creaţia lui Skriabin, mai aproape decât oricine altcineva.

Un dirijor extraordinar - Valeri Gergiev şi o orchestră extraordinară - orchestra Teatrului Mariinski. De unde vine puterea lor de a-i fascina pe ascultători?

Forţa lor vine din seva culturii ruse. Imaginaţi-vă doar - Prometeu a fost compus acum un secol. Cu 101 ani în urmă, ca să fim mai exacţi. A fost compus în 1910. Dacă ne gândim la ce se întâmpla în acea epocă în muzica rusă, vom descoperi cel puţin 20 de capodopere, compuse de Skriabin, Stravinski, Rahmaninov şi Prokofiev, iar dacă ne vom referi la secolul al XIX-lea, nu vom încheia niciodată acest interviu. Aşadar forţa acestui ansamblu se trage din profunzimile culturii ruse, nu doar muzicale... din literatură, poezie, teatru, balet, informaţiile sunt absorbite de fiecare muzician, de fiecare instrumentist, de fiecare interpret din cor încă de la naştere şi dăruite apoi publicului. Ei sunt capabili să recreeze atmosfera aceasta specială. Există apoi forţa de convingere, care răzbate în interpretare. Însă fiecare s-ar exprima haotic dacă nu ar exista un asemenea lider cum este maestrul Gergiev, care conduce orchestra sa de 30 de ani - dar şi alte orchestre - şi care focalizează energiile oriunde s-ar afla.

Maestre Alexander Toradze, sunteţi invitatul Festivalului Enescu. Cunoaşteţi creaţia compozitorului român, aţi inclus-o vreodată în programele dumneavoastră?

Cunosc creaţia lui Enescu foarte bine, însă din păcate nu am reuşit să o interpretez în mod curent în ultimele decenii. Enescu, în aceeaşi măsură ca şi muzica românească în general este foarte aproape de inima mea şi îi voi acorda cu siguranţă mai multă atenţie.

Care sunt principalele proiecte în viitorul apropiat?

Voi finaliza înregistrările concertelor de Şostakovici cu maestrul Paavo Järvi şi cu orchestra sa din Frankfurt. Acesta este un prim proiect, apoi ne gândim împreună cu maestrul Gergiev să înregistrăm muzica pentru pian a lui Stravinski, dar şi lucrări orchestrale care implică pianul. Însă proiectul imediat următor este Primul concert pentru pian de Bartok, iar apoi şi celelalte, pe care le studiez în prezent.

Maestre Alexander Toradze, dacă mă pot exprima astfel, prima dumneavoastră dragoste sunt concertele cu public, iar cea de-a doua - activitatea didactică. Sunteţi profesor la Universitatea din Indiana.

Este greu de spus care este primul meu impuls şi care cel de-al doilea, probabil că cel de interpret este dominant, în orice caz el merge mână în mână cu activitatea de profesor, şi aceasta o pasiune. Cicero spunea că "vrei mai întâi să înveţi, apoi să îi înveţi pe alţii". De fapt, atunci când predau, învăţ eu însumi mult mai mult despre muzică, dar şi despre mine însumi, despre interpretare.