ACUM:
7.00
Musica viva
Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Urmează: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 9.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Evenimentele săptămânii Înapoi

George Ștephănescu - 175 de ani de la naștere

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 12 Decembrie 2018 , ora 11.23

Dacă am avea astăzi un muzician de tipul lui George Ștephănescu, combativ, intransigent, perseverent până la obsesie, dăruit ȋn totalitate idealurilor muzicii românești, cu siguranță că ȋn București ne-am bucura de o sală de concerte demnă de secolul XXI.

George Ștephănescu este unul dintre cele mai mari personalități din antologia muzicii românești, compozitor plin de talent, dirijor neȋntrecut ȋn epocă, profesor care la Conservatorul din București a ȋnființat clasa de canto, prin mâinile sale trecând o serie de nume mari precum Haricleea Darclée, Elena Teodorini, Dimitrie Popovici Bayreuth, ȋn fine, un artist care și-a dat ȋntreaga energie ȋn scopul ȋnființării unor trupe permanente de operă și operetă românească, lucru deloc ușor ȋn contextul ȋn care publicul, dar și autoritățile, ȋndrăgeau trupele italiene, franceze... George Ștephănescu este cel care ȋn 1885 a fondat Compania Opera Română, cu o existență plină de meandre și care avea să devină instituție de stat abia ȋn 1921. Ștephănescu a apucat să trăiască gloria acestui moment inaugurat sub bagheta lui George Enescu cu Lohengrin de Richard Wagner. "Stephănescu reprezintă ȋn muzica noastră ceea ce Vasile Alecsandri și Nicolae Grigorescu sunt ȋn domeniul poeziei și al picturii" (Mihail Mărgăritescu, 1904).

Absolvent al Colegiului "Sfântul Sava", compozitor cu câteva lucrări camerale, dar și cunoscător al limbilor franceză, germană, italiană, latină și greacă, posesor al unei vaste biblioteci, Ștephănescu se ȋnscrie la Conservatorul din București pe care ȋl va finaliza cu nota 10 la toate materiile. Ȋmpreună cu Constantin Dimitrescu "ar merita să fie trimiși la Academiile străine spre perfecționarea lor" era recomandarea lui Alexandru Flechtenmacher. După un scurt popas vienez, Ștephănescu se ȋnscrie la Conservatorul din Paris, unde studiază cu Ambroise Thomas și Daniel Francois Aubert, frecventând asiduu spectacolele de operă și adorându-l pe Gounod. Următoarele repere ale biografiei sale, selectate din monografia muzicologului Carmen Stoianov, ar fi pe scurt:

  • 1872 - devine profesor la Conservatorul din București;

  • 1875 - primele apariții ale elevilor lui cu arii sau fragmente de operă;

  • 1876 - căsătoria cu Caliopi Petrescu, răpusă doi ani mai târziu;

  • 1879 - ȋnceputul colaborării ȋn calitate de compozitor cu Teatrul Național. Un an mai târziu devine dirijorul orchestrei;

  • 1883 - se recăsătorește cu artista Alexandrina Gavalla;

  • 1885 - primul spectacol de operă cântat ȋn limba română de către elevii lui;

  • 1885 - 1886 - prima stagiune a Companiei Operei Române;

  • 1905 - numit inspector general al muzicii;

  • 1909 - demisionează de la catedră, dar continuă să ofere acasă lecții de canto;

  • 1919 - se retrage la casa sa din Căpățâneni (Argeș);

  • 1925 - se stinge din viață ȋn 25 aprilie, la București.

"Când am venit la Teatrul Național am găsit vodeviluri, când am plecat am lăsat opere", spune Ștephănescu ȋn 1895, coleg de generație cu Constantin Dimitrescu, Eduard Caudella și Gheorghe Dima. Creația sa nu e prea amplă, dar cuprinde prima simfonie din literatura românească (1867), un septet, un octet, două sonate, toate scrise ȋn prima etapă, poemul dramatic Santinela Română (1869, interpretat și la Paris), după care au urmat Uvertura Națională (1876), Cvartet ȋn memoria Iuliei Hașdeu (partitură pierdută), feeria Sânziana și Pepelea, operetele Cometa, Mama soacră, Scaiul bărbaților, opera Petra - neterminată, ca și multe cântece și coruri.

Ȋn loc de ȋncheiere vă ofer fragmente dintr-o scrisoare a lui George Ștephănescu ȋn care descrie emoția celor 4 reprezentații din decembrie 1885 cu marea soprană Adelina Patti (ȋn Traviata și Lucia de Lamermoor):

"Ȋnaintea sosirii ei, mulți dintre prietenii mei mă sfătuiau să nu conduc orchestra la acele spectacole, să pretextez o boală, spunându-mi că este foarte capricioasă, ba chiar că la Budapesta a oprit orchestra ȋn mijlocul spectacolului. Deși mă cuprinse o oarecare teamă, nu puteam face una ca asta și luându-mi inima ȋn dinți, cum se zice, am rămas la postul meu. Mare era răspunderea, foarte mare, căci toți cântăreții fiind elevii mei, orice s-ar fi ȋntâmplat, vinovatul era să fiu eu, numai eu singur (...)

A doua zi după venirea ei am fost invitat la dânsa, la Hotel Bulevard, ca să repet... Femeia asta foarte modest ȋmbrăcată era oare Patti? Patti cea care când se ducea la Petersburg i se punea la dispoziție trenul imperial? (...) Mi-a dat partitura sa și m-a rugat să interpretez la pian toate părțile ȋn care cânta ea, ca să audă dacă mișcările sunt cele conforme cu dorințele ei. (...) La teatru toți mă așteptau să le spun cum am fost primit, cum a cântat etc, etc. Când le-am spus ȋnsă că nu i-am auzit vocea și că nu va cânta decât ȋn seara spectacolului, toți au ȋncremenit, mai cu seamă bieții cântăreți ai mei, care erau ȋn primul lor an de operă" (...) Fiindcă nu se mai găseau locuri mulți amatori ȋmi ceruseră voie a veni ȋn orchestră, iar alții mai tineri, costumați, figurau ȋn cor. (...) La final ne felicitam unii pe alții și toți eram entuziasmați și mândri că am avut norocul să acompaniem o astfel de minune. (...) Aceste reprezentații unice ȋn analele teatrului nostru au trecut ca un fulger, ca tot ceea ce este frumos pe astă lume."

Frumoase sunt și lucrările alese din creația lui George Ștephănescu: câteva coruri, Octetul și Simfonia ȋn La major, pe care vă invit să le auziți joi 13 decembrie ȋn Polifoniile de la ora 13.05.

Monica Cengher