ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.19 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.23 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Cântăreți români peste hotare Înapoi

Cântăreți români peste hotare - tenorul Călin Brătescu

Bookmark and Share
Publicat: luni, 18 Februarie 2013 , ora 15.30

Absolvent al Academiei de Arte "George Enescu" din Iași, Călin Brătescu și-a desăvârșit pregătirea artistică sub îndrumarea tenorilor Corneliu Fânățeanu și Ion Buzea și a mezzosopranei Viorica Cortez. În 2003 - anul în care a devenit laureat al Concursului Internațional de Canto "Hariclea Darclee" - tenorul Călin Brătescu își începe ascensiunea artistică pe scena Operei Naționale București. Pe prima scenă lirică a țării sau la Operele din Timișoara, Cluj și Iași, Călin Brătescu a fost admirat în roluri precum: Don Ottavio din Don Giovanni și Ferrando din Cosi fan tutte de Mozart, Alfredo din Traviata de Verdi, Rodolfo din Boema și Pinkerton din Madama Butterfly de Puccini.

Aflat pentru o scurtă perioadă în țară, Călin Brătescu a răspuns cu amabilitate întrebărilor pe care i le-am adresat:


Ascultătorii și cititorii site-ului Radio România Muzical vor fi bucuroși să afle ce mai face tenorul Călin Brătescu. Și v-aș ruga să începeți prin a puncta principalele dumneavoastră apariții din sezonul 2011-2012, un sezon cu apariții la Frankfurt, Koln, Bordeaux, Timișoara, Cluj.

Stagiunea trecută a însemnat un debut pentru mine la Opera din Frankfurt, cu opera Adriana Lecouvreur de Francesco Cilea, în lunile septembrie-octombrie. La Köln am făcut un proiect cu Tosca de Puccini, în mai 2012, sub bagheta maestrului Markus Stenz. Tot cu Tosca am debutat anul acesta la Opera din Paris, sub bagheta maestrului Paolo Carignani, unde mă voi reîntoarce în luna mai, pentru un proiect cu opera La Gioconda de Ponchielli. La Frankfurt mă voi întoarce în ianuarie 2014, pentru un proiect cu Tosca, alături de soprana româncă, Cellia Costea. Multe nume românești întâlnesc prin toate teatrele, în compartimentele orchestrale și corale. Nu mai spun în ceea ce privește soliștii, tot mai des am plăcerea să cânt alături de cântăreții români.


Ce alte proiecte mai aveți în acest sezon
?

Acum voi pleca la Opera din Hamburg pentru a cânta Tosca. La Liege voi merge 2014, cu aceeași operă. Am un teatru care mi-este drag, Teatrul din Kazan din Republica Tatarstan - Rusia, unde am fost foarte surprins să găsesc un teatru foarte mare, foarte frumos, cu soliști și cu un compartiment artistic deosebit. Voi reveni pe această scenă.


Vă aflați pentru o scurtă perioadă de timp în țară. Ați fost la Iași. Ce s-a întâmplat acolo
?

Am făcut spectacole de Rigoletto, Lucia di Lamermoor și Tosca. Se întâmplă lucruri foarte bune, ceea ce este foarte important.


Aș vrea să ne întoarcem la Frankfurt, la spectacolele cu Adriana Lecouvreur. Puteți să ne spuneți mai multe despre această montare, despre parteneri, despre dirijori?

Ca dirijor l-am avut pe maestrul Mark Shanahan. Adriana Lecouvreur a fost consacrata soprană Annalisa Raspagliosi și, o foarte mare surpriză, în cel mai bun sens, Cristina Păsăroiu - o soprană româncă de 26 de ani, care a surprins foarte plăcut publicul din Frankfurt. Îi doresc o carieră frumoasă, așa cum doresc tuturor colegilor mei. Regia a fost făcută de Vincent Boussard, costumele de Christian Lacroix - nume importante în lumea teatrului și a modei - deci vă dați seama ce s-a întâmplat acolo. O montare combinată - clasic și modern - digerată destul de bine de publicul din Frankfurt.


Dintre rolurile interpretate în ultima vreme Don Jose, Maurizio, Cavaradossi, în care v-ați simțit cel mai bine
?

Tosca mi-este cea mai apropiată de suflet și de voce dacă e să facem o comparație.


Ce roluri intenționați să abordați pe viitor
?

Aș dori să abordez Riccardo din Bal mascat și Hoffmann Povestirile lui Hoffmann, ar mai putea să fie Don Carlo din opera verdiană și vom vedea mai departe ce se mai întâmplă.


Când vă aflați în fața unei noi partituri ascultați și alte variante interpretative
? Ce repere vă luați?

Repere pot fi destul de multe, dar pentru mine, reprezentativ, în lumea tenorilor, ca să spun așa, este binecunoscutul tenor Franco Corelli. El este un simbol care rămâne viu și prezent pentru noi, probabil pentru totdeauna.


Ați urcat pe scene importante
. În ce teatru v-ați simțit cel mai bine până acum?

În general sunt un om sociabil. Foarte bine m-am integrat în toate teatrele. M-am simțit foarte bine și la Frankfurt, și la Paris.


Însă un teatru poate că vi se pare că are o sonoritate mai bună, alta mai puțin bună.

Acesta este un alt aspect, ceea ce ține într-un fel de acustica unui teatru. În general, în Occident, teatrele au o acustică foarte bună. Excepții sunt, bineînțeles. S-ar putea vorbi aici despre Opera din Paris, o scenă foarte mare, cu o deschidere foarte largă, o acustică ce se spune că strânge puțin inima soliștilor care merg să cânte acolo. Dar, cu o tehnică bună și cu tot curajul necesar, lucrurile pot evolua foarte bine.


Pe ce alte scene vă doriți să ajungeți să cântați
?

Există o listă care, sigur ca orice cântăreț care vrea să facă o carieră importantă, tinde înspre teatrele cele mai importante. Îmi doresc să ajung la Metropolitan, la Scala, îmi doresc să ajung la Opera germană din Berlin, un teatru pe care îl aștept foarte mult. În orice caz, un teatru înseamnă locul unde noi vibrăm și facem ceea ce suntem meniți să facem. Nu contează până la urmă dacă este cel mai mare teatru, important este să facem ceea ce ne dorim.


Ce apreciați cel mai mult la un partener de scenă
? Și vă rog să numiți câțiva dintre partenerii cu care ați colaborat.

În lume există mulți cântăreți și, din păcate, foarte puțini artiști. Pe lângă o tehnică desăvârșită și bine ancorată, îmi doresc de la un partener de scenă să simt că am acel personaj lângă mine. Eu am această vibrație, întotdeauna intru foarte adânc în personajul pe care îl reprezint. Atâta timp cât pot avea în jur parteneri care să fuzioneze cu mine în acest aspect, mă simt bine, putem să spunem, visez frumos. Pentru că… ce facem noi? Mergem pe scenă și visăm că suntem cineva, un personaj dintr-o anumită epocă - asta înseamnă pentru mine a fi artist. De multe ori prefer mai mult decât o voce desăvârșită și tehnic și nativ, prefer să am lângă mine un artist adevărat.


Și din acest punct de vedere, pe cine ați admirat ca partener cel mai mult
?

La Paris am avut-o ca parteneră în Tosca pe Martina Serafim, un nume greu, o persoană foarte bine ancorată în industria cântărețelor. L-am avut ca partener, în Scarpia, pe Serghei Murzaev, o voce tipic rusească, un artist cu un joc desăvârșit. Cu acest bariton aștept foarte mult să mă reîntâlnesc tot la Paris, când voi avea Gioconda în luna mai. Despre voci se poate vorbi foarte mult. Am fost de curând la opera din Toulon, unde am cântat Carmen și am avut-o ca parteneră pe Varduhi Abrahamyan, o cântăreață armeancă și frumoasă și talentată. Alături de noi a fost și soprana Tatiana Lisnic care a interpretat rolul Micaela, iată un nume pe care noi îl cunoaștem din România. Lista poate continua. Mi-amintesc la Bordeaux, unde am cântat Macbeth, că am avut ca partener, în rolul titular, pe Tassis Christoyannis, un bariton care mi-a rămas în suflet și cu care îmi doresc foarte mult să mă reîntâlnesc.


Dintre montările la care ați participat sau pe care le-ați vizionat, care v-au plăcut cel mai mult? Vă plac montările clasice sau cele moderne?

Sunt un fan, ca să spun așa, al montărilor clasice. Sunt un clasic. Ceea ce se întâmplă în lume, mai ales în Germania, această explozie de idei moderne și de schimbări ale personajelor, caracterului operei… nu sunt plăcut impresionat și nu pot să fuzionez pe deplin. Sigur că suntem profesioniști, trebuie să facem exact ceea ce avem de făcut. Nu putem să facem numai așa cum ne-am dori sau lucrurile nu se pot întâmpla numai așa cum le vedem noi. M-ați întrebat ce montare mi-a plăcut. Am cântat le Liege, acum doi ani, în iarnă, opera Carmen. De altfel a fost transmisă și pe internet în direct. Pot s-o numesc reprezentativă pentru ceea ce numesc eu montare clasică, frumoasă, cu o logică perfectă a caracterelor personajelor, cu decoruri și costume clasice. Sunt bucuros când merg să fac un proiect nou și la prima întâlnire se prezintă concepția regizorală și scenică și dacă am noroc să fie o montare clasică deja sunt mult mai liniștit.


Numiți câțiva dintre dirijorii care v-au marcat evoluția artistică.

Paolo Carignani - iată un dirijor cu care am colaborat foarte bine, un nume consacrat. Am colaborat la Opera din Paris unde am făcut Tosca, în luna noiembrie a anului trecut. Voi cânta Enzo din opera Gioconda, la Paris, sub bagheta maestrului Daniel Oren, nume cu greutate, sper să avem o colaborare foarte bună. La Toulon l-am întâlnit pe maestrul italian Giuliano Carella, iar pe Markus Stenz la Opera din Köln. Sub bagheta maestrului Patrick Fourniller, am cântat la Opera din Strasbourg în Louise de Gustave Charpentier și sub cea a lui Massimo Donatello, la Opera din Liege. Cu un dirijor foarte interesant, Kwame Ryan, am cântat Macbeth, la Opera din Bordeaux. Lista poate să continue.


Veți reveni și pe scena Operei bucureștene?

Dacă voi fi invitat, voi reveni. Sigur că da! Nu am cântat foarte des în ultimii ani acolo, din lipsă de timp. Cred că de două-trei ori pe stagiune. Trebuia să fac un spectacol de Carmen, dar nu s-a concretizat. Au fost anumite schimbări la Opera din București, nu știu ce va urma. Dacă voi fi invitat, sigur, voi merge cu drag să cânt.


Ce hobby-uri are Călin Brătescu? Cum vă petreceți timpul liber?

Îmi place foarte mult să conduc. De aceea, în foarte mare parte a proiectelor mele, mă deplasez prin Europa cu mașina personală. Toată lumea îmi spune: "Ești nebun. Te-ai suit în avion și în trei ore ești acolo". Nu contează, prefer să conduc două zile sau trei. E o plăcere să mă așez la volan și să conduc mii de kilometri.


Un gând pentru ascultătorii Radio România Muzical.

Îmi doresc ca ceea ce facem noi, în ciuda epocii prin care trecem și a problemelor evidente cu care se confruntă societățile actuale, să nu dispară prea curând. Îmi doresc ca publicul să înțeleagă - e foarte important! - diferența dintre muzica de calitate și kitsch. Conceptul de vedetă s-a alterat foarte mult în ultimii ani. Avem "vedete" pe toate drumurile, am uitat ceea ce înseamnă într-adevăr, să fii vedetă. Nici nu știu dacă este important să fii vedetă, important este să faci foarte bine și foarte profund ceea ce faci. Vedetele din ziua de astăzi nu sunt tocmai vedetele de valoare care erau.

Interviu realizat de Jeanine Costache