Acum: 17.00
Festivalul Internațional “George Enescu”
Urmează: 20.00
Festivalul Internațional “George Enescu”
Apoi: 22.30
Jazzy hour cu Berti Barbera (R)

Cronici

Arhivă : 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 | 2011 | 2010 | 2009 | 2008 |

AYO la BOZAR - despre muzică și tinerețe

Publicat: miercuri, 6 Septembrie 2017 , ora 11.27
 
Bookmark and Share

În organizarea European Artists Management, BOZAR-ul bruxellez a găzduit ieri seară, în 5 septembrie 2017, concertul susținut de Asian Youth Orchestra - Orchestra de Tineret a Asiei.

Dirijată de Richard Pontzious, cel care, împreună cu violonistul Yehudi Menuhin, a înființat-o, în 1990, AYO este în prezent alcătuită din 109 instrumentiști cu vârste cuprinse între 17 și 27 de ani din zone precum Hong Kong, Japonia, Taiwan, China sau Filipine. Tinerii se întâlnesc o dată pe an, vara, pentru o tabără de repetiții urmată de un turneu, iar între muzicienii care se ocupă cu pregătirea lor se află și Florin Paul, prim-concertmaistru al Orchestrei Simfonice NDR din Hamburg.

Concertul AYO s-a deschis cu poemul simfonic Don Juan de Richard Strauss, un debut excelent ales pentru o seară care a aparținut aproape în totalitate acestor tineri. Așa cum a fost cântată, și cu suficientă maturitate și cu extravaganța caracteristică vârstei, piesa lui Strauss a arătat că muzica este cu adevărat ceva absolut distractiv de făcut - ca opus lui îmbătrânit și țeapăn. Fără a renunța nicio clipă la simțul răspunderii, bineînțeles!

Spuneam mai sus "aproape în totalitate" pentru că mi-au trebuit câteva minute bune după începutul Concertului op. 47 în re minor pentru vioară și orchestră de Jean Sibelius pentru a-mi reveni din fascinația care m-a cuprins urmărind vocalitatea viorii și interpretării date de invitata AYO, Sarah Chang. La fel de fascinante au fost ușurința și fulgerătoarea rapiditate cu care schimbă nu doar sonoritatea și expresia viorii, ci însuși timbrul ei - în partea a doua a Concertului, în special, a dat senzația stranie a unei voci de-a dreptul umane. Oricum, pentru Sarah Chang, instrumentul său pare a fi, pur și simplu, o extensie a corpului: noi avem un cap, două brațe și două picioare, Sarah Chang are un cap, două brațe, două picioare și o vioară. Așa este ea, punct.

După pauză, AYO a redevenit "solistă" sub conducerea aceluiași Richard Pontzious evident îndrăgostit de lucrul cu copiii - reciproca fiind valabilă, și m-am întrebat de nenumărate ori în timpul concertului cum rezistă el la cele 109 perechi de ochi aproape constant îndreptate spre el -, îmbinând rigoarea și exigența cu relaxarea și umorul. Am ascultat Simfonia a VII-a op. 92 în La major de Ludwig van Beethoven într-o versiune mai lejeră, datorită cu siguranță tinereții muzicienilor, mai apropiată de exuberanța mozartiană decât de greutatea lucrului beethovenian care trebuie spus.

Concertul din 5 septembrie 2017 a încheiat turneul mondial pe care AYO l-a început în 25 iulie la Beijing, iar seara a luat cu adevărat sfârșit abia după două bisuri: galopul din uvertura operei "Wilhelm Tell" de Gioachino Rossini și secțiunea "Nimrod" din Variațiunile "Enigma" de Sir Edward Elgar, care marchează, cum a spus Richard Pontzious, atât deschiderea primei repetiții anuale (în amintirea lui Yehudi Menuhi, care a împământenit această tradiție), cât și finalul turneelor AYO.

Maria Monica Bojin