De-a lungul istoriei, regimurile totalitare au urmărit controlarea societăţii la toate nivelurile, mai ales cel al învăţământului, fie el şi vocaţional. În cazul României, perioada comunistă a înfăţişat denaturări la nivelul informaţiei, iar instrumentele de propagandă foloseau artele pentru serbările dedicate partidului şi conducătorilor acestuia. Totuşi, nu au fost puţine cazurile care au dovedit că "raze de lumină" pot să străbată "întunericul cultural", aşa cum putem afla din întâmplările relatate în cea mai recentă carte semnată de Lavinia Coman.

Publicat în anul 2019 de Editura Muzicală GRAFOART, volumul Şcoala de artă în " Epoca de Aur". Amintirile unei directoare de liceu dezvăluie amănunte din interiorul sistemului educaţional în perioada comunistă, privit din perspectiva Laviniei Coman, care a deţinut funcţia de directoare a Liceului de Arte "George Enescu" între anii 1981-1987. Încă din primele rânduri, autoarea reconstruieşte atmosfera tensionat din acele timpuri, unde obţinerea unui post depindea, într-o măsură însemnată, şi de istoricul familiei. Mai departe, Lavinia Coman descrie o stare de nelinişte permanentă, determinată de abuzurile sistemului, de ostilitatea manifestată de unii membri din conducerea Inspectoratului Şcolar, de lipsurile materiale din cadrul instituţiei de învăţământ, dar şi de teama "anonimelor" trimise la Minister. Alături de fragmentele ce descriu în detaliu aspectele administrative, uneori apar şi pagini întregi de directive de la Comitetul Central al P.C.R., adresate mai degrabă curioşilor sau pasionaţilor acestui tip de istorigrafie.

Dincolo de aceste aspecte negative, cititorii au bucuria de a afla despre multele reuşite ale elevilor de la Liceul de Artă "George Enescu". Autoarea a insistat în special asupra prezenţei la concursurile naţionale şi internaţionale de pian, pe care le-a relatat prin intermediul unor pagini de jurnal, în care regăsim şi scurte momente de cronică muzicală, câteodată acidă. Totodată, ataşamentul afectiv faţă de elevii săi se transpune de multe ori în tonul întrebuinţat, însă fără a depăşi cadrul unei judecăţi profesioniste. De asemenea, Lavinia Coman menţionează şi activitatea sa de interpret din aceea vreme, axată în mare parte pe creaţia de lied a compozitorilor români.

La 30 de ani de la Revoluţia din 1989, negura timpului începe să se aştearnă asupra multor fapte din perioada comunismului. Un volumul precum Şcoala de artă în "Epoca de Aur". Amintirile unei directoare de liceu de Lavinia Coman deţine calitatea de păstrător al acestor amintiri, care consemnează greşelile trecutului spre a nu mai fi repetate. Alegând cu pricepere titluri sugestive, autoarea poartă cititorul prin diversele aspecte ale învăţământului artistic din anii '80, evidenţiind atât laturile negative, cât şi cele pozitive. Deşi caracterul autobiografic al cărţii poate ridica problema subiectivismului din exprimare, trecerea anilor a dovedit că numeroşi elevi descrişi de Lavinia Coman reprezintă astăzi nucleul vieţii culturale româneşti, o parte îmbrăţişând la rândul lor cariera pedagogică.