Concert memorabil cu pianistul polonez Leszek Możdżer, duminica trecută, la Ateneul Român. Renumitul jazzman a deschis printr-un recital solo Sezonul Cultural România-Polonia 2024-2025. Cu acest prilej, Leszek Możdżer a acordat un interviu pentru Radio România Muzical, pe care-l putem urmări în reportajul realizat la Ateneu de Viorel Grecu.

Leszek Możdżer a captivat de la primele note publicul de la Ateneu. Pianistul a interpretat compoziții proprii și câteva prelucrări interesante după Chopin, Jean-Michel Jarre, Lars Danielsson, Krzysztof Komeda sau Astor Piazzolla. Muzicianul polonez impresionează prin rigoarea sa tehnică și prin complexitatea sonoră, dar pentru el, acestea sunt în primul rând mijloace pentru transmiterea unor emoții puternice. Căldura și sinceritatea lui Leszek Możdżer au stârnit o reacție pe măsură din partea spectatorilor. După concert am cules câteva impresii din public. Bogdan Mateescu, de profesie inginer IT, este un fan declarat al pianistului polonez:

"Un concert absolut superb, chiar nu putea fi o alegere mai bună pentru evenimentul acesta. Mi-a făcut o deosebită plăcere faptul că a ales să repete practic o bună parte din concertul pe care l-a avut la Gărâna, anul trecut. A avut totuși o altă rezonanță în această sală minunată. Omul este absolut fenomenal şi m-a emoționat foarte tare concertul ăsta. De altfel cred că de fiecare dată când am ocazia să-l ascult live.

L-ați văzut de mai multe ori?

Da, prima oară în 2012."

Spre deosebire de Bogdan, Silvia şi Andrei l-au văzut pentru prima oară pe Leszek Możdżer:

"Foarte frumos. Ne-a plăcut foarte mult. Chiar emoționant la sfârșit. Nu eram cunoscători în arta dânsului, dar da, ne-a impresionat destul de mult și tema relației România-Polonia a fost foarte bine venită pentru prezența lui în acest seară."

După sesiunea de autografe, am avut marea bucurie să facem un interviu cu pianistul Leszek Możdżer, impresionat la rândul lui de concertul pe care tocmai îl încheiase la Ateneul Român.

Am văzut un interviu pe YouTube în care spuneați că nu cântați singur în concerte, ci împreună cu publicul. A fost la fel şi în această seară?

În această seară publicul a fost excepțional, a fost electric. Am simțit aerul încărcat de electricitate, oamenii așteptau realmente muzica. A fost o experiență uimitoare pentru mine. Am fost foarte inspirat pentru că am avut multă susținere, din sală, de la oameni. Am simțit multă curiozitate, multă dragoste, m-a ajutat realmente. Publicul a fost minunat, a fost unul dintre cele mai bune concerte ale mele ca energie. Nu-mi amintesc să fi avut o asemenea atmosferă de ani de zile. A fost foarte special, o atmosferă unică în această seară.

V-a plăcut sala de la Ateneu?

Această sală e maiestuoasă, înălțătoare. A fost o mare onoare, o mare plăcere, a fost ceva deosebit pentru mine să concertez într-un asemenea loc.

Jazzul polonez are o tradiție impresionantă. La fel și muzica clasică. Cum a fost să creșteți ca tânăr muzician în această cultură fantastică?

Când am început să studiez jazzul, în anii '90, nu erau atât de mulți jazzmeni, puteai să numeri basiștii pe degete la mine oraș. În afară de mari muzicieni ca Tomasz Stańko, Zbigniew Namysłowski, Janusz Muniak, Michał Urbaniak și alții, nu erau de fapt atât mulți jazzmeni în orașele de provincie. Am avut norocul să cânt cu Stanko, cu Namysłowski, cu cei mai buni muzicieni care erau în viață în acel moment. Acum Polonia s-a schimbat mult, avem sute, chiar mii de muzicieni fantastici, ceea ce crează noi probleme: cum să devii tu însuți, cum să devii o voce unică în toată această mulțime. Deci este o epocă diferită pentru jazzul polonez.

Albumele dumneavoastră au mare succes în topul polonez, iar aceasta este o raritate pentru un muzician de jazz oriunde în lume. Cum explicați această popularitate uriaşă a dumneavoastră în ţara natală?

A fost o combinație de mai multe lucruri. În primul rând am muncit foarte mult, am dat ani de zile câte 4-5 concerte pe săptămână. Când am lansat primul album, publicul era pregătit, mă cunoștea, chiar dacă am concertat în cluburi. Apoi am avut noroc de oameni care să mă ajute intens cu promovarea. Unul dintre primele albume, Piano, a avut succes pentru că producătorul a cumpărat toate ziarele de la chioşc și a trimis CD-ul la fiecare dintre ele. Apoi a sunat și a vorbit cu fiecare jurnalist de la redacțiile de cultură, ca să scrie recenzii. După aceea fiecare album al meu a devenit vizibil, producătorii știau deja că pot avea câștiguri, credeau în mine pentru că dovedisem că albumele de pian solo se pot vinde foarte bine în magazinele de muzică.

Aveți noi proiecte, noi înregistrări în lucru? Ce ne puteți dezvălui în momentul de faţă?

Tocmai am terminat un album cu Adam Baldych, un violonist polonez extraordinar. Albumul se numește Passacaglia și a apărut la ACT Music, în Germania. E interesant pentru că am folosit două acordaje și două piane, la 442 de hertzi și la 440. Am interpretat câteva piese la ambele, în această realitate paralelă a acordajelor, deci e ceva proaspăt. Iar acum am terminat înregistrările pentru un nou album în trio, cu Mozdzer, Danielsson și Fresco. Lars Danielsson este un basist suedez, iar Zohar Fresco un percuționist israelian. Am mers și mai departe pentru că am trei piane în trei acordaje. Unul dintre ele este decafonic, deci am zece note într-o octavă, în loc de doisprezece. Combin toate aceste sisteme și cred că va fi interesant pentru iubitorii de muzică acest nou album cu Mozdzer, Danielsson și Fresco.