Omul, omul e mai puternic decât destinul! - îi răspunde Oedipe Sfinxului, într-unul dintre momentele cheie ale operei lui George Enescu. L-am ascultat seara trecută pe baritonul Ionuţ Pascu în rolul titular, într-o nouă producţie, prezentată de Opera Naţională bucureşteană în regia lui Stefano Poda. De fapt, renumitul Poda semnează, în această monumentală montare, demnă de orice teatru de operă important, nu doar regia, ci şi decorurile, costumele, luminile şi coregrafia, toate gândite coerent şi unitar. Este firescul, în ceea ce îl priveşte.

A fost o seară de premieră, aşadar, deşi publicul a avut ocazia să urmărească acest spectacol şi în avanpremieră, pe 21 decembrie 2023, el fiind reluat acum cu ocazia Zilei Culturii Naţionale, sărbătorite în 15 ianuarie.

Spectacolul a fost precedat de o scurtă conferinţă de presă, la care au participat Daniel Jinga, managerul instituţiei, Raluca Turcan, ministrul Culturii, dirijorul Tiberiu Soare şi baritonul Ionuţ Pascu.

Ce înseamnă pentru interpretul rolului titular întâlnirea cu această partitură?

Ionuț Pascu: Pentru mine, această partitură a reușit să deschidă noi orizonturi - și vocale, și muzicale, fiindcă Enescu nu se rezumă la note, merge mult mai departe, ajunge în cele mai mici detalii ale dramaturgiei muzicale, pe care, din fericire pentru noi, le-a lăsat scrise. Noi nu avem decât misiunea de a decoda, de a le traduce pentru publicul care sigur trebuie să vină oarecum pregătit pentru a face parte activă din această monumentală capodoperă.

Tiberiu Soare, care a mai dirijat partitura enesciană, a declarat că îi place foarte mult producţia lui Stefano Poda şi că speră ca ea să aibă viaţă lungă în stagiunile Operei bucureştene. A oferit, de asemenea, un sfat ascultătorilor:

În calitate de public nimeni nu trebuie să fie speriat de această lucrare, pentru că ea de fapt trebuie să își găsească o cale naturală de a ajunge la dumneavoastră și asta am încercat noi să facem, mai mult sau mai puțin conștient. Din partea mea, mărturisesc, foarte mult conștient. Am încercat să prezint acest mesaj astfel încât să ajungă la absolut oricine ascultă. Am nevoie de oameni care sunt interesați de ce a scris Enescu și credeți-mă, am încercat cu toată onestitatea să redăm, noi, toți artiștii care am luat parte la pregătirea acestui titlu, exact ce am găsit în partitură. O să găsiți un număr minim, dacă nu foarte asimptotic apropiat de zero, de intervenții personale. Ceea ce veți auzi este încercarea noastră onestă de a reda fără rest ceea ce am găsit în paginile acestei partituri.

Managerul Operei, Daniel Jinga, a salutat prezenţa la eveniment a Ministrului Culturii, Raluca Turcan:

Ne simțim privilegiați în seara aceasta că ați ales să veniți la noi, deși într-un fel din mândrie credem că merităm, dar nu noi ca oameni, ci toată producția aceasta și tot ce veți vedea în seara aceasta că se întâmplă la Opera Națională București.

Raluca Turcan: În această seară vom avea bucuria să participăm la premiera acestei capodopere enesciene într-un moment cu dublă valență, Ziua Culturii Naționale, o zi care mi-aș dori să se multiplice pe tot parcursul anului și atenția pe care o acord oamenii, decidenții, zilei culturii naționale să fie aceiași pe tot parcursul anului. În același timp, sărbătorim 70 de ani de la inaugurarea acestei excepționale instituții lirice.

Tot de la Ministrul Culturii am aflat că la spectacol au fost invitaţi, în public, elevi şi studenţi ai liceelor şi universităţilor de muzică şi de arte din Bucureşti. Cum li s-a părut lor spectacolul?

Este prima dată când vezi Oedip-ul enescian?

Da. Este prima oară.

Ce te-a adus în seara aceasta aici?

De la UNATC, profesoara mea de regie mi-a spus că are niște bilete și că să venim la Oedipe de Ziua Culturii.

Cum ți se pare montarea?

Enescu mi se pare de când eram mică și mergeam cu mama mea la Ateneu foarte greu de digerat, adică ori îți place, ori nu îți place. Mie îmi place. De-aba așteptam să îl văd pe Stefano Poda. Am studiat despre el la scenografie. Îmi place foarte tare - Maria Constantin.

- Mă numesc Alexandra și vin de la liceul de arte plastice Nicolae Tonitza.

Este prima dată când vezi Oedipe-ul enescian?

Da.

Care sunt primele impresii?

Este foarte spectaculos. Scenografia, montarea, baletul. Este foarte metaforic și captivant. Îmi place foarte mult.

Dacă ar trebui să-l recomanzi cuiva de vârsta ta, ce i-ai spune persoanei respective pentru a o atrage înspre un spectacol cu Oedipe?

I-aș spune că dacă dorește să își lărgească orizonturile artistice, pentru că până la urmă, opera, chiar dacă nu este o latură atât de dezvoltată tineretului de astăzi este una foarte frumoasă, de care eu una sunt pasionată. Vreau să dau la Conservator la canto clasic și pentru mine este minunat să ascult și să descopăr voci noi.

După primul spectacol cu Oedipe de la Bucureşti, în regia lui Jean Rânzescu, în 1958, aici au mai fost invitaţi alţi cinci regizori care au semnat montări ale creaţiei lui George Enescu. Ei au fost, în ordine cronologică: Cătălina Buzoianu, Andrei Şerban, Petrică Ionescu, Anda Tăbăcaru Hogea şi, cel mai recent, Valentina Carrasco. Producţia creată de Stefano Poda este, aşadar, a şaptea, la Bucureşti. Artistul, renumit la nivel international, are o reţetă, însă ea este una de mare impact şi de succes. Mi-a plăcut viziunea lui pentru Oedipe, şi pentru că am avut la dispoziţie două pauze în care să mă întâlnesc, scurt, cu foarte mulţi cunoscuţi - muzicieni sau melomani - pot spune că n-am fost singura plăcut impresionată. A ajutat foarte mult şi prezenţa lui Ionuţ Pascu pe scenă, un muzician care se dedică fiecărui rol cu multă seriozitate, inteligenţă şi talent. El a fost cel care a strălucit seara trecută - un lucru care nu ar fi fost neapărat de la sine înţeles doar pentru că interpreta rolul titular. Ionuţ Pascu nu este doar un interpret valoros, cu timbru nobil şi pronunţie impecabilă în limba franceză, ci şi un actor ce a dat viaţă unui personaj credibil. Partenerii săi de scenă, de valori inegale, au fost, între alţii, basul Marius Boloş - în Tiresias, baritonul Dan Indricău în Creon, tenorul Andrei Lazăr în Păstorul, mezzo-soprana Sorana Negrea în Sfinxul, basul Leonard Bernad în Phorbas, mezzo-soprana Oana Andra în Iocasta, mezzo-soprana Andreea Iftimescu în Meropa şi soprana Daniela Cârstea în Antigona.

Spectacolul a fost de mare impact. Amintesc aici extraordinara scenă a Sfinxului, singurul personaj care apare îmbrăcat în roşu puternic, într-o mare de alb cu accente negre, scena uciderii lui Laios, în care gestul lui Oedipe este multiplicat, într-o mişcare cinematografică de ralanti, de corpul masculin de balet, care adesea aminteşte de statui greceşti, dar şi momentul orbirii lui Oedipe, în care acesta reapare în faţa publicului străpungând, într-o mişcare simbolică, un panou (basorelief) cu un ochi imens.

Muzical vorbind probabil cea mai mare problemă a fost - ca de obicei - faptul că orchestra acoperea vocile de pe scenă. Au fost momente - ca cele ale Antigonei, de exemplu, dar nu numai - în care nu auzeam vocea solistă. Tot din păcate corul - un element atât de semnificativ în tragedia antică grecească şi, implicit, în creaţia lui Enescu - a fost o prezenţă palidă, din punct de vedere calitativ, cu lipsă de omogenitate, detimbrări şi imprecizii. Mare păcat, mai ales că în producţiile trecute cu Oedipe a cântat extraordinar de bine!

Tiberiu Soare, unul dintre cei mai inteligenţi şi dedicaţi meseriei sale şefi de orchestră din România, a reuşit să ofere cursivitate, firesc în redarea acestei partituri minuţios notate de autorul ei. Au existat multe momente de reală frumuseţe - frumuseţea blândă, cea pasională sau cea violentă a muzicii lui George Enescu.

Următoarele spectacole cu Oedipe de George Enescu au loc în serile de 9 şi 11 februarie la Opera din Bucureşti, cu aproape aceeaşi distribuţie. Vi le recomand cu căldură!