ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel, marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Cronici Înapoi

AUDIO. Mefistofele de Boito - în premieră locală și regizorală la Opera Română din Craiova

Bookmark and Share
Publicat: marți, 7 Mai 2019 , ora 12.18

M-am bucurat când am primit, cu puțin timp înainte de Paște, invitația Operei Române din Craiova de a asista la spectacolul cu Mefistofele de Arrigo Boito, pus în scenă în premieră locală și regizorală în 23 aprilie. Singura operă finisată a artistului italian cunoscut mai ales în calitate de libretist al lui Verdi, Mefistofele este rar montată, la Craiova publicul putând-o urmări în regia lui Peter P. Pachl din Germania. Partitura are la bază, desigur, celebrul Faust al lui Goethe, dramă în care eroul își vinde sufletul diavolului în schimbul redobândirii mulțumirii legate de existența sa; în acest scop Faust este purtat de Mefisto prin timp și spațiu - ceea ce vreau să vă reamintesc aici este extraordinara diversitate a lumilor pe care le cunoaște eroul lui Goethe. Dacă în mult mai cunoscuta operă Faust, compozitorul ei, Charles Gounod, alege să se concentreze pe un singur subiect, dragostea dintre erou și Margareta, Boito, cu ambiții de ordin filozofic ceva mai mari, adaugă întâlnirea lui Faust cu Elena din Troia, ceea ce cred că produce o stare de confuzie pentru ascultător și de dezechilibru formal din punct de vedere dramaturgic. De altfel opera lui Boito, cântată prima dată la Teatrul La Scala din Milano în 1868, este un produs artistic destul de inegal valoric. Dacă momentele corale sunt numeroase și, din punctul meu de vedere, foarte reușite, cele solistice memorabile se pot număra pe degetele de la o mână - aria Margaretei, L'altra notte in fondo al mare și cea a lui Mefistofele - Son lo spirito fiind cele mai cunoscute și valoroase.

La Craiova am fost norocoși să urmărim cântăreți foarte buni, în mare parte invitați din afara țării: basul italian Pietro Toscano, cu voce caldă, profundă și privire pătrunzătoare, a interpretat rolul titular; soprana Cellia Costea, care locuiește și cântă la Atena, a fost o minunată Elena din Troia, cu prezență vocală și scenică puternice; am ascultat-o și în duet cu mezzo-soprana sârbă Sanja Radisic, care a fost atât Martha, cât și Pantalis în producția de la Craiova. Wagner a fost cântat și jucat de tenorul italian Alessandro D'Acrissa, pe care l-am admirat în mod special pentru proiecția puternică a vocii (cu atât mai mult cu cât s-a cântat într-o sală seacă); mai puțin plăcută a fost prezența tenorului Gianni Leccese, care l-a cântat și jucat pe Faust; cântărețul fie nu a avut cea mai grozavă zi, fie scriitura rolului e prea înaltă sau pur și simplu nu i se potrivește, fie tehnica sa de cânt nu e potrivită partiturii. Mi-a plăcut, în schimb, soprana Renata Vari, interpreta Margaretei, o voce minunată, condusă cu precizie și sensibilitate. Bine a sunat și Orchestra Operei craiovene, dirijată de relativ nou-venitul Dumitru Cârciumaru, absolvent al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, un șef de orchestră foarte eficient, muzical și atent la nevoile colegilor săi cântăreți.

Regizorul german Peter P. Pachl s-a străduit să redea complexitatea spațială, temporală și implicațiile filozofice ale operei, suprapunând elemente dintre cele mai diverse, aparținând timpurilor antice, secolelor XIX, XX și XXI, precum și spațiului imaginar din Cer în cele patru acte, în prologul și epilogul operei. Sarcina nu a fost una ușoară, mai ales dacă ne gândim că spațiul în care s-a derulat spectacolul nu a fost cel al sălii de operă din Craiova, clădirea fiind în continuare închisă pentru renovare, ci al Cercului Militar local; e drept că există aici o fosă, dar e clar că artiștii merită o scenă mai mare, un contact vizual mai bun cu dirijorul și în general condiții adecvate de lucru.

Felicitări Operei craiovene pentru curajul de a aduce în fața publicului creații mai rar cântate (îmi amintesc și de Pescuitorii de perle, montat într-o stagiune trecută la Craiova), felicitări interpreților pentru evoluția lor. Închei sperând să putem vedea, toți cei interesați, cât mai curând un spectacol chiar pe scena Operei din Craiova.

Irina Cristina Vasilescu