Moștenitorii României muzicale - recital susținut în 12 octombrie de Ioana Cristina Goicea, laureată în 2019 a Concursului Regina Elisabetha de la Bruxelles. Organizatori: Radio România Muzical și Rotary Club Pipera.

După ce ai ajuns în Germania la studii și ai putut să faci o comparație între ce ai învățat în România și ce ai învățat în afara României, care este specificul cu care se mai poate mândri în continuare școala românească violonistică?

Noi am avut o școală de vioară excepțională și suntem recunoscuți pentru numele care au plecat din România și care au făcut carieră peste tot. Este această conexiune dintre școala rusă și franceză, cred că asta este cel mai important - o mixtură - și cred că, într-adevăr, ar trebui ca școala românească să fie pe cât posibil dusă mai departe de noi, de reprezentanții acestei școli.

Pentru că interviul acesta va fi ascultat de un public mai larg, care de fapt nici nu știe ce înseamnă o școală violonistică rusă, ce înseamnă una franceză... prin ce se deosebesc ele sau care e specificul fiecăreia dintre ele?

În general, cred că la amândouă este vorba de sunet. Bineînțeles că sunetul este cel mai important aspect, sunetul e măiestria... tehnica de mâna dreaptă, tehnica arcușului, cum se produce acest sunet... toate aceste lucruri. iar tehnica rusă este cunoscută, de asemenea, pentru o robustețe și o tehnică... este vioara pusă în mână cum trebuie. Toți violoniștii sovietici, care au fost cei mai mari artiști, au toți o prezență și o postură și o tehnică excepționale.

Mi-aduc aminte, când stăteam de vorbă cu directorul Filarmonicii din Dusseldorf - acolo, în orchestra aceea cântă mulți români; de altfel, asta e o realitate pentru multe dintre orchestrele din Germania, unde au cel puțin un român în componență - și-l întrebam de ce-i alege, mai ales pe violoniști, pe cordari? Și el mi-a spus: "Păi nu vedeți cum cântați! E o pasiune acolo pe care alții nu o mai au!" Tu cum simți lucrul ăsta? E pasiunea și emoția pe care o transmit violoniștii români ceva care diferențiază, face diferența de fapt?

Într-adevăr. Pasiunea aceasta nu pot să spun că e vorba numai de violoniștii români care o transmit, este vorba de persoană, în general. Și, indiferent de naționalitate, cred că dragostea pentru muzică și pasiunea pe care o transmiți iubind muzica trebuie să fie acolo. Asta este cheia.

Cred că asta este o marcă și pentru tine, nu-i așa?

Întotdeauna am încercat să fiu cât de naturală pot, să fiu eu, și cred că asta e cel mai important. Să fii tu, să nu încerci să fii niciodată altceva. Să fii tu și prin asta cred că transmiți cel mai mult.

Și tu cum te-ai descrie, atunci?

Eu sunt eu și prezint ceea ce simt, ceea ce cred eu că respectivul compozitor pe care-l cânt a vrut să spună. Aste este imaginea pe care o am înainte să intru pe scenă și știu clar ceea ce vreau să transmit. Simt acest lucru și cred că asta și publicul, sau cel puțin până acum, a înțeles, a prins asta de la mine. Asta este cel mai important.

După "Regina Elisabetha", ce porți s-au mai deschis pentru tine?

Eu aveam de dinainte concerte foarte multe și nu e ca și cum m-am dus la Concursul "Regina Elisabetha" fiindcă nu aveam nimic și mă așteptam ca după concursul ăsta să mi se rezolve toată cariera. Eu merg mai departe și bineînțeles că foarte multe persoane m-au contactat, foarte multă lume s-a uitat și m-au contactat chiar și pentru anul următor și din alte țări să-mi ofere posibilități. Deci, nu știu dacă neapărat legat de concurs, dar de faptul că lumea s-a uitat, și asta e cel mai important - vizibilitatea. Recent, am cântat în Franța, la un festival foarte frumos, la Annecy, un recital incluzând și lucrări de Enescu - Sonata a III-a și Ravel. A fost foarte, foarte bine. Recitalul a fost foarte bine primit. Și o să mai fie, tot așa, un concert la anul, în Belgia, dar bineînțeles că lucrurile vin spontan.

Biletele la recitalul Ioanei Cristina Goicea sunt disponibile în rețeaua www.bilete.ro.